16,784 matches
-
dioceseos Fogarasiensis in Transilvania pro anno a Cristo MDCCCXXXV" respectiv "MDCXXXXLII," pag. 196, respectiv 200") a"flăm că numărul locuitorilor în acei ani a fost de 391, respectiv 408. În șematismele arhidiecezei de Gherla din anii 1894 (pag. 162), 1898 ( pag. 159), 1903 (pag. 165), 1906 (pag. 164), 1914 (pag. 205) și din șematismul Szamosujvarensis din 1900 (pag.165) precum și din recensămintele făcute în Transilvania de către autoritățile ungare și apoi austro-ungare până în 1918, efectuate în anii: 1850, 1857, 1880, 1900, 1910
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
Transilvania pro anno a Cristo MDCCCXXXV" respectiv "MDCXXXXLII," pag. 196, respectiv 200") a"flăm că numărul locuitorilor în acei ani a fost de 391, respectiv 408. În șematismele arhidiecezei de Gherla din anii 1894 (pag. 162), 1898 ( pag. 159), 1903 (pag. 165), 1906 (pag. 164), 1914 (pag. 205) și din șematismul Szamosujvarensis din 1900 (pag.165) precum și din recensămintele făcute în Transilvania de către autoritățile ungare și apoi austro-ungare până în 1918, efectuate în anii: 1850, 1857, 1880, 1900, 1910. apar date despre
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
a Cristo MDCCCXXXV" respectiv "MDCXXXXLII," pag. 196, respectiv 200") a"flăm că numărul locuitorilor în acei ani a fost de 391, respectiv 408. În șematismele arhidiecezei de Gherla din anii 1894 (pag. 162), 1898 ( pag. 159), 1903 (pag. 165), 1906 (pag. 164), 1914 (pag. 205) și din șematismul Szamosujvarensis din 1900 (pag.165) precum și din recensămintele făcute în Transilvania de către autoritățile ungare și apoi austro-ungare până în 1918, efectuate în anii: 1850, 1857, 1880, 1900, 1910. apar date despre locuitorii satului. Rezultatele
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
respectiv "MDCXXXXLII," pag. 196, respectiv 200") a"flăm că numărul locuitorilor în acei ani a fost de 391, respectiv 408. În șematismele arhidiecezei de Gherla din anii 1894 (pag. 162), 1898 ( pag. 159), 1903 (pag. 165), 1906 (pag. 164), 1914 (pag. 205) și din șematismul Szamosujvarensis din 1900 (pag.165) precum și din recensămintele făcute în Transilvania de către autoritățile ungare și apoi austro-ungare până în 1918, efectuate în anii: 1850, 1857, 1880, 1900, 1910. apar date despre locuitorii satului. Rezultatele acestor recensăminte, traduse
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
că numărul locuitorilor în acei ani a fost de 391, respectiv 408. În șematismele arhidiecezei de Gherla din anii 1894 (pag. 162), 1898 ( pag. 159), 1903 (pag. 165), 1906 (pag. 164), 1914 (pag. 205) și din șematismul Szamosujvarensis din 1900 (pag.165) precum și din recensămintele făcute în Transilvania de către autoritățile ungare și apoi austro-ungare până în 1918, efectuate în anii: 1850, 1857, 1880, 1900, 1910. apar date despre locuitorii satului. Rezultatele acestor recensăminte, traduse și ordonate pe județe și comune așa cum sunt
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
sub denumirea de Lupoje iar aici trăiau 18 familii, adică aproximativ 90 locuitori, dacă aplicăm regula unanim acceptată că fiecare familie de la acea vreme avea în medie 5 membri. ("Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein, Sibiu 1908, pag. 309"). În anul 1750 se face o nouă Conscripție ("Parochiorum, Parochianorum, Eclerum, Eccoterum, rerumque eccatorum almae hujus Diecaesis Fogarasiensis instituta Ao. 1750 1-a Octobris)", care, în capitolul dedicat ,"Cottus Szolnok Doboka"”, la pagina 286, arată că satul Farkasmezö avea
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
locuințe, 317 locuitori, 159 bărbați (101 necăsătoriți, 51 căsătoriți, 7 văduvi), 158 femei (93 necăsătorite, 51 căsătorite, 15 văduve), 302 români, 13 unguri, 3 evrei. Religia locuitorilor: 302 greco-catolici, 5 romano-catolici, 8 reformați, 3 izraeliți. 1865: Farkas mezö, 320 locuitori (pag. 106) 1869: Farkas mezö, 322 locuitori (303 greco-catolici, 3 romano-catolici, 1 reformat, 15 izraeliți) 1871: Farkasmezö"," 239 locuitori (pag. 91) 1876: Farkasmezö , Lupoia, 265 locuitori, (pag. 94) 1880: Farkasmezö, Lupoaia, 62 case, 255 locuitori (227 români, 24 unguri, 4 de
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
302 români, 13 unguri, 3 evrei. Religia locuitorilor: 302 greco-catolici, 5 romano-catolici, 8 reformați, 3 izraeliți. 1865: Farkas mezö, 320 locuitori (pag. 106) 1869: Farkas mezö, 322 locuitori (303 greco-catolici, 3 romano-catolici, 1 reformat, 15 izraeliți) 1871: Farkasmezö"," 239 locuitori (pag. 91) 1876: Farkasmezö , Lupoia, 265 locuitori, (pag. 94) 1880: Farkasmezö, Lupoaia, 62 case, 255 locuitori (227 români, 24 unguri, 4 de alte naționalități), dintre aceștia 231 greco-catolici, 2 reformați, 22 izraeliți); 1886: Farkasmezö, Lupoia, 254 locuitori (pag. 111) 1890: Farkasmezö
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
locuitorilor: 302 greco-catolici, 5 romano-catolici, 8 reformați, 3 izraeliți. 1865: Farkas mezö, 320 locuitori (pag. 106) 1869: Farkas mezö, 322 locuitori (303 greco-catolici, 3 romano-catolici, 1 reformat, 15 izraeliți) 1871: Farkasmezö"," 239 locuitori (pag. 91) 1876: Farkasmezö , Lupoia, 265 locuitori, (pag. 94) 1880: Farkasmezö, Lupoaia, 62 case, 255 locuitori (227 români, 24 unguri, 4 de alte naționalități), dintre aceștia 231 greco-catolici, 2 reformați, 22 izraeliți); 1886: Farkasmezö, Lupoia, 254 locuitori (pag. 111) 1890: Farkasmezö, Lupoi᾽a, avea 73 de case cu
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
Farkasmezö"," 239 locuitori (pag. 91) 1876: Farkasmezö , Lupoia, 265 locuitori, (pag. 94) 1880: Farkasmezö, Lupoaia, 62 case, 255 locuitori (227 români, 24 unguri, 4 de alte naționalități), dintre aceștia 231 greco-catolici, 2 reformați, 22 izraeliți); 1886: Farkasmezö, Lupoia, 254 locuitori (pag. 111) 1890: Farkasmezö, Lupoi᾽a, avea 73 de case cu 325 locuitori (295 români, 26 unguri, 4 de alte naționalități) din care 276 greco-catolici, 12 ortodocși, 5 romano-catolici, 9 reformați, 5 unitarieni și 18 izraeliți. 1895: 85 gospodării, 480 iugăre
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
căpșuni; În 1900 hotarul satului cuprindea următoarele terenuri: "Șes, Sub Margine, Chiriac, Groapa dosului, Sub Cetățea, La Gardul Țarinii, Poeni, Dosul lui Vereș, Pe Poduri, Valea Lupului, Pe Sor" (Petri Mor, Szilagy varmegye monographiaja). 1896: Farkasmezö, Lupoi᾽a, 325 locuitori, (pag. 114) 1900: Farkasmezö, 77 case, 317 locuitori (295 români, 22 unguri), 287 dintre ei erau greco-catolici, 13 ortodocși, 8 reformați și 9 izraeliți 1906: Farkasmezö, 349 locuitori, (pag116-117), 1910: Farkasmezö, Lupoaia avea 91 case, 382 locuitori (319 români, 39 unguri
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
1910: Farkasmezö, Lupoaia avea 91 case, 382 locuitori (319 români, 39 unguri, 14 germani, 8 slovaci, 1 rutean, 1 de altă naționalitate); erau 314 greco-catolici, 5 ortodocși, 37 romano-catolici, 18 reformați, 2 unitarieni și 6 izraeliți 1911: Farkasmezö , 391 locuitori (pag. 97). După unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918, datele demografice apar în recensămintele periodice realizate de-a lungul timpului pe teritoriul țării noastre. Primul dintre aceste recensăminte a avut loc în anul 1930 iar ultimul în anul 2011
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
și gospodării existente. Datele acestui recensământ au fost publicate de statistica maghiară în lucrarea "Az első magyarországi népszámlálás 1784-1787, Budapest, 1960." În acel an în Prodănești erau 26 de case cu 30 de gospodării și o populație de 171 locuitori (pag.399-400). Din cei 82 de bărbați, 37 erau căsătoriți și 45 necăsătoriți (1 preot, 23 țărani, 18 moștenitori de țărani, 10 zilieri, 3 cu altă ocupație; 22 erau băieți cu vârsta cuprinsă între 1-12 ani și 5 aveau vârsta cuprinsă
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
celor care locuiau aici nu existau. În anul 1835 dieceza de Făgăraș publică un șematism din care aflăm că în "Prodanfalva" erau 166 locuitori ("Schematismus venerabilis Cleri graeci ritus catholicorum diocesos Fogarasiensis in Transilvania pro anno a Cristo anno MDCCCXXXV," pag. 197")," iar în anul 1842, aceeași dieceză de Făgăraș consemnează, la paginile 200-201 în șematismul acelui an, un număr de 186 locuitori. Începând cu anul 1850 în Transilvania, ca de altfel în întreaga Europă, se organizează periodic recensăminte ale populației
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
1880, 1890, 1900, 1910. Alte date despre sat apar în șematismele făcute de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 79 bărbați (42 necăsătoriți, 37 căsătoriți, 7 încorporabili); 95 femei (48 necăsătorite, 37 căsătorite, 10
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
1910. Alte date despre sat apar în șematismele făcute de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 79 bărbați (42 necăsătoriți, 37 căsătoriți, 7 încorporabili); 95 femei (48 necăsătorite, 37 căsătorite, 10 văduve). Este menționat
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
despre sat apar în șematismele făcute de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 79 bărbați (42 necăsătoriți, 37 căsătoriți, 7 încorporabili); 95 femei (48 necăsătorite, 37 căsătorite, 10 văduve). Este menționat și faptul că
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
în șematismele făcute de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 79 bărbați (42 necăsătoriți, 37 căsătoriți, 7 încorporabili); 95 femei (48 necăsătorite, 37 căsătorite, 10 văduve). Este menționat și faptul că sătenii aveau un
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 79 bărbați (42 necăsătoriți, 37 căsătoriți, 7 încorporabili); 95 femei (48 necăsătorite, 37 căsătorite, 10 văduve). Este menționat și faptul că sătenii aveau un cal și 54
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
spun oamenii de știință, se consideră că este antopică. Aceste măguri au servit drept lăcașuri de înmormântare ale unor persoane de vază, șefi de triburi, comandanți de uniuni tribale, încă de la începutul neoliticului (Ioan Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 77). Denumirile acestor măguri provin de la numele fostului proprietar de pământ din zonă, de la numele comunei, sau alte elemente cum ar fi: măgura lui Blejan, măgura Arapului, măgura lui Sică Neacșu, măgura lui Zamze, măgura Mirchii, măgura Viișorii, măgura Țintei
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
au fost modificate din diferite motive, alte măguri au fost nivelate în urma lucrărilor agricole, astfel au existat pe teritoriul comunei Viișoara denumiri de măguri: măgura Coțofeni, măgura Duminecă, măgura Bâtlanu, măgura de la sosea (Ion Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 65),care astăzi nu mai sunt cunoscute. ...cărora localnicii le spun găvane indiferent de mărimea lor, sunt formațiuni morfologice negative cu o mare răspândire în cadrul interfluviului Vedea- Călmățui, deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se integrează marelui
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
morfologice negative cu o mare răspândire în cadrul interfluviului Vedea- Călmățui, deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se integrează marelui clastocarst sufozional prezent în sudul câmpiilor Boian și Burnas( Petre Coteț, Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată, 1976, pag 163, fig 12 ) . Aceste crovuri ocupă 25 % din suprafața interfluviului, având suprafețe de la 1-2 ha până la 150 ha, cu adâncimi cuprinse între 1-5 m , frecvență mai mare a lor înregistrându-se în zonele centrală și sudică ale teritoriului. Numele acestor
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
atmosferă de teamă și incertitudine în care trăiau evreii din București, după declararea războiului împotriva URSS, pe 22 iunie, 1941. Înainte de război existau aproximativ 220.000 de evrei în capitala României, ca acest număr să crească la pește 400.000 (pag. 114) cu evrei (cetățeni români, dar și de alte cetățenii) veniți în cea mai mare parte din Bucovina, Bașa rabia și Transilvania de Nord. Evreii refugiați din Germania și din alte țări europene ocupate de trupele lui Hitler - în special
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
anumite ameliorări minore (pagina 196). Multe lucruri interesante se mai pot afla din carte! Cartierele evreiești din București deveniseră supraaglo merate, datorită «atitudinii oficiale a autorităților, devenită mai puțin ostilă». Distrugerea rebeliunii legionare de către armata română comandata de generalul Antonescu (pag. 69) și interzicerea Gărzii de Fier plus expulzarea șefilor acesteia în Germania au contribuit de asemenea la influxul de evrei spre capitala României, în care trăiau oarecum mai în siguranță. Viitorul lor însă era incert, funcție de cine cas tiga războiul
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
lor ducandu-se prin împrejurimi. Locul unde s-a stabilit acesta a fost denumit „Câinii lui Ene”, apoi „Câinii Ene”, de la care s-a modificat în Câineni. Însă J.A. Candrea, în lucrarea sa „Introducere în studiul toponomiei" București 1927-1928, pag. 178, dă explicația etimologică a localității „Câinenii originari din localitatea Câine". El consideră că, la origine, Câinenii de Argeș și Câinenii de Vâlcea au fost un singur sat care se numea Câine, numit mai tarziu Câinenii. Conform recensământului efectuat în
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]