19,182 matches
-
de ieșeau din neamul celor mai de frunte. Pentru aceasta, boierii cei mai mici dădeau copii lor, după ce treceau anii copilăriei în slujbă pe la boierii cei mari. Aici nu erau puși decât numai ca să servească la masă și privegheau de stăpânul lor când se afla în altă casă. După ce stăteau 3 ani și învățau obiceiurile curții și năravurile cele împodobite, atunci stăpânul lor îi ducea înaintea Domnului și prin rugămintea lor, îi primea între slugile Divanului celui mare. După un an
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în slujbă pe la boierii cei mari. Aici nu erau puși decât numai ca să servească la masă și privegheau de stăpânul lor când se afla în altă casă. După ce stăteau 3 ani și învățau obiceiurile curții și năravurile cele împodobite, atunci stăpânul lor îi ducea înaintea Domnului și prin rugămintea lor, îi primea între slugile Divanului celui mare. După un an îi schimba în Divanul cel mic și de acolo în stăpânire și dacă aici da probe de cuget bun și năravuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cel Mare", vol. I, p. 476-485). Ștefan cel Mare proprietar în Vaslui? Da, răspunde Ghibănescu, pentru că la Academia Română există un document, copie a traducerii polcovnicului Pavăl Debriu, datat 25 noiembrie 1810 în care se spune lămurit că voievodul Ștefan era stăpânul personal al târgului Vasluiului. Biserica Sf. Ion Prediteci zidită în 145 de zile ale anului 1490, nu 1475 cum crede cronicarul Ureche, face să se lege de ea și alte tradiții locale, cum ar fi Movila lui Burcel, nu departe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mulțumeau a lua cu ele banii, obiectele de preț și turmele locuitorilor țării prădate, dar că o mare parte a prăzii era alcătuită chiar din acei locuitori care erau duși captivi în țara năvălitorilor, spune R. Rosetti („Pământul, sătenii și stăpânii"... vol. I, p. 8-9), care confirmă că obiceiul, după cum scrie cronicarul Ureche, a fost folosit și de Ștefan cel Mare în incursiunile sale din Ungaria și Polonia, ca cea din anul 1498, făcută în Polonia, Domnitorul „a adus 100.0
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
într-un mod echitabil, propunem a se forma un proiect de lege menit a se răscumpăra drepturile de amfiteoză (embaticuri - formă de arendare a unei proprietăți pe termen lung, în care arendașul se bucura de toate drepturile de proprietate) de către stăpânii locurilor și propinațiunile de către comune". Intr-adevăr, exista inconvenientul că în raporturile dintre locuitorii târgurilor și proprietari, locuitorii după așezămintele făcute cu proprietarii prin hrisoave erau obligați a plăti către proprietari diferite accize cum ar fi taxe pentru vin, pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
urmașii lui Alexandru cel Bun, aflați în profunde frământări interne, nu numai că și-au divizat teritoriul administrativ, dar o serie de sate din cuprinsul ocoalelor lor le-au donat mănăstirilor și boierilor. Satele domnești erau puse la dispoziția noilor stăpâni „cu tot venitul", ceea ce înseamnă că domnii, prin astfel de acte, renunțau de fapt la dările și serviciile la care fuseseră obligați până atunci locuitorii satelor respective, care deveneau dependenți de noii lor stăpâni. Fiind moștenitorul unui patrimoniu mai redus
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
domnești erau puse la dispoziția noilor stăpâni „cu tot venitul", ceea ce înseamnă că domnii, prin astfel de acte, renunțau de fapt la dările și serviciile la care fuseseră obligați până atunci locuitorii satelor respective, care deveneau dependenți de noii lor stăpâni. Fiind moștenitorul unui patrimoniu mai redus, Ștefan cel Mare, după ce a devenit domn, a trebuit să-și refacă și să-și consolideze teritoriul, prin achiziționarea altor sate, pentru care a achitat sume importante (15.304 zloți) și pe care le-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ale populației și erau fixate, de obicei, la 1/10 din veniturile realizate: pe ovine, porcine, albine, grâne, vin, miere, ceară, fân etc., numite și dări de cotitate, cunoscute prin termeni generici: desetină (deseatină), decimă sau dijmă. Zeciuiala, luată de stăpânul unui hotar de la oamenii care munceau indiferent unde se afla așezat hotarul, rezultă și din hrisoavele: „1667 - Iulie 30. Ilieș Alexandru Vv. volnicește pe jupâneasa răposatului logofăt Neculai Buhuș să ia de a zecea de pe tot hotarul Bohotinului și tot
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
94). „Cum obiceiul din vechime era că oricine se putea așeza pe moșia cuiva, fie adus cu hrisov, fie chiar venit așa oarecum, el își putea face semănătura lui, să-și așeze prisaca lui, să cosească fânul pentru vitele lui; stăpânul era în drept a-i lua de a zecea din toată roada. Nu numai că se lăsa pe om să-și cultive țarina și săși cosească fânul - dându-ți din zece una, ci erai îndatorit tacit și legal, spune Ghibănescu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și el să-ți asigure un anumit venit moșiei tale, căci omul cu munca brațelor lui a fost acela care a valorificat economicește pământul (Surete..., vol. IX, p. XIV). Deci raportul economic era așa de îndulcit pentru țărani atunci, încât stăpânul moșiei era oprit să-i ia zeciuiala din rodul grădinilor când ele slujeau doar hranei oamenilor, nu și pentru vânzare". Cele spuse le susține și Radu Rosetti în „Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova de la origini până la 1834". De la întemeierea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
era așa de îndulcit pentru țărani atunci, încât stăpânul moșiei era oprit să-i ia zeciuiala din rodul grădinilor când ele slujeau doar hranei oamenilor, nu și pentru vânzare". Cele spuse le susține și Radu Rosetti în „Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova de la origini până la 1834". De la întemeierea Domniei și până la mijlocul veacului al XVIII-lea drepturile țăranului asupra pământului au rămas neștirbite. Săteanul român se bucura de ocinile lui în aceleași condiții ca la început, îndatorirea lui rămânând de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
XVIII-lea drepturile țăranului asupra pământului au rămas neștirbite. Săteanul român se bucura de ocinile lui în aceleași condiții ca la început, îndatorirea lui rămânând de a da a zecea din roade, câteva zile de corvoade, să macine la moara stăpânului, să bea la crâșma lui, dar, pe măsura creșterii drepturilor stăpânului, asistăm și la transformarea dijmei datorate, în sensul că, de unde până atunci săteanul dădea a zecea ca o remunerare a serviciilor ocârmuitorului sătesc, în veacul al XVII-lea, el
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se bucura de ocinile lui în aceleași condiții ca la început, îndatorirea lui rămânând de a da a zecea din roade, câteva zile de corvoade, să macine la moara stăpânului, să bea la crâșma lui, dar, pe măsura creșterii drepturilor stăpânului, asistăm și la transformarea dijmei datorate, în sensul că, de unde până atunci săteanul dădea a zecea ca o remunerare a serviciilor ocârmuitorului sătesc, în veacul al XVII-lea, el începe a da a zecea ca cens al ocinilor lui, luată
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și la transformarea dijmei datorate, în sensul că, de unde până atunci săteanul dădea a zecea ca o remunerare a serviciilor ocârmuitorului sătesc, în veacul al XVII-lea, el începe a da a zecea ca cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea să lucreze săteanul pe hotarul său. După dijmă îndatorirea sătenilor era aceea de a măcina numai la moara stăpânului. Acest monopol exista în multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în veacul al XVII-lea, el începe a da a zecea ca cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea să lucreze săteanul pe hotarul său. După dijmă îndatorirea sătenilor era aceea de a măcina numai la moara stăpânului. Acest monopol exista în multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece" la măcinat la moara stăpânului. Că în veacurile XVII și XVIII pe hotarul unui stăpân veneau să are și să semene oameni care locuiau în satul altui stăpân stau mărturie documentele: „Între 1636 și 1642. Iată eu Iordache Cantacuzino, vel cămănar, scriem la Dumneata, frate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece" la măcinat la moara stăpânului. Că în veacurile XVII și XVIII pe hotarul unui stăpân veneau să are și să semene oameni care locuiau în satul altui stăpân stau mărturie documentele: „Între 1636 și 1642. Iată eu Iordache Cantacuzino, vel cămănar, scriem la Dumneata, frate vistiernice întâi poftesc pe Dumneata pentru rândul celui sat al
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în schimbul unei plăți, monopol neîntâlnit la români decât în ceea ce privește vama „una din zece" la măcinat la moara stăpânului. Că în veacurile XVII și XVIII pe hotarul unui stăpân veneau să are și să semene oameni care locuiau în satul altui stăpân stau mărturie documentele: „Între 1636 și 1642. Iată eu Iordache Cantacuzino, vel cămănar, scriem la Dumneata, frate vistiernice întâi poftesc pe Dumneata pentru rândul celui sat al nostru anume Grozeștii, să lași Dumneata să are unde au arat și până
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al lui Buhuși să dea a zecea și să nu mai facă cum au făcut" (Iorga, op. cit., V, p. 33). Că în intervalul dintre veacul al XV-lea până la mijlocul celui de-al XVIII-lea nu s-a ridicat dreptul stăpânilor de a judeca pricinile dintre săteni rezultă din multe documente: „Pe la 1650, Dabija biv vel vornic scrie la dregătorul și la vătămanul și la toți sătenii din Iugani, că s-au judecat pentru ei înaintea lui Vodă cu Vartic vornicul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ei și acel sat să rămână al lui Dumitrașco. Pentru aceea să aibă ei a asculta de Dumitrașco „și eu n-am nici o treabă cu voi de acum înainte" " (Iorga, op. cit., V, p. 84). Că se lua a zecea de stăpânul unui hotar nu numai de la oamenii judeciei ci și de la cei din alt sat, supuși altui județ, care veneau să lucreze pământul, o spun hrisoavele: „1653 septembrie 5. Gheorghe Ștefan Vv. volnicește pe Nicolae Buhuș Logofătul a lua a zecea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
întărită de Constantin Mavrocordat la 1749 când obștia bisericească și toți boierii țării aveau să ia în discuție „părerile oamenilor" exprimate în jalba că „acest nume de vecinie n-are osebire de robie", pentru că, se spune în pricini, „unii din stăpânii satelor s-au obișnuit a-i vinde pe vecini ca pe robi ș-ai împărți cu împărțeala ca pe țigani, și a da numele lor în foi de zestre, ș-ai despărți pe copii de la părinți luându-i în casă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mânăstiri, dar puține la boieri. În O samă de cuvinte cronicarul Ion Neculce povestește cum s-a făcut înscăunarea lui Petru Vodă Rareș zis și Majă, când argații lui poposiți cu carele cu pește la Docolina au fost lăsați de stăpânul lor ajuns Vodă, iar el luat cu Carte domnească și dus la Scaun la Suceava: - Dară noi ce om face, Doamne, cu carele cu pește? l-au întrebat cărăușii, cărora el, Vodă, le-a zis: „Să fie carele cu pește
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
harabalele, claca, transporturile obligatorii, caii de olac, repararea drumurilor și podurilor etc. Satele clăcășești erau vestite prin ceea ce se numea birnicul havalelor sau hanologii. Censul în natură se datora tot împrăștierilor de populație, a hotarelor neocupate, cel ce ocupa dădea stăpânului locului, ca o arendă, cens din toate: din toate roadele pământului - din pâne, din fânul cosit, din grădinile cu verdețuri, din livezile cu pomi, din vin, din cânepă și in, din ceapă și usturoi - a zecea din ceea ce se realiza
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
obținea învoirea să facă eleșteu de pește pe locul acestuia sau al săucă era și un monopol asupra apelor de hotar, datora zeciuială la partea din peștele prins, spune Radu Rosetti (op. cit.). Dijma nu se căra de sătean la hambarul stăpânului, ci pe câmp se hotăra și depozita, la fața locului, iar căratul ei era treaba stăpânului. Dijma din fân era atunci mai importantă decât cea din pâine pentru că „bogăția de căpetenie a sătenilor erau vitele lor", la 1805, când situația
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
monopol asupra apelor de hotar, datora zeciuială la partea din peștele prins, spune Radu Rosetti (op. cit.). Dijma nu se căra de sătean la hambarul stăpânului, ci pe câmp se hotăra și depozita, la fața locului, iar căratul ei era treaba stăpânului. Dijma din fân era atunci mai importantă decât cea din pâine pentru că „bogăția de căpetenie a sătenilor erau vitele lor", la 1805, când situația țăranului se înrăutățise îndeajuns, locuitorul codaș dintre Prut și Nistru avea cel puțin 6 vite mari
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]