17,853 matches
-
din această tabără era mai mic decât în celelalte tabere ale Legiunii Auraria Gemina. Rolul acestei tabere era de se opune atacurilor care se așteptau din partea trupelor maghiare staționate la Aiud. După doar câteva zile de la înființare, la 25 octombrie, tabăra de la Măgina a fost atacată de gărzile naționale maghiare din Aiud, conduse de Kemeny Istvan, și de o companie de infanterie de linie. Din cauză că în rândurile atacatorilor se aflau soldați imperiali, combatanții români au refuzat să lupte, pentru că nu voiau
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
din Aiud, conduse de Kemeny Istvan, și de o companie de infanterie de linie. Din cauză că în rândurile atacatorilor se aflau soldați imperiali, combatanții români au refuzat să lupte, pentru că nu voiau să se bată împotriva ostașilor împăratului Austriei. Ca urmare, tabăra a fost împrăștiată. Tabăra de la Cacova (azi Livezile) era amplasată la aproximativ 10 kilometri nord-vest de orașul Aiud. A fost înființată în luna ianuarie 1849 și a fost comandată de viceprefectul Simion Probu-Prodan. Avea rolul de a interzice accesul trupelor
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
Kemeny Istvan, și de o companie de infanterie de linie. Din cauză că în rândurile atacatorilor se aflau soldați imperiali, combatanții români au refuzat să lupte, pentru că nu voiau să se bată împotriva ostașilor împăratului Austriei. Ca urmare, tabăra a fost împrăștiată. Tabăra de la Cacova (azi Livezile) era amplasată la aproximativ 10 kilometri nord-vest de orașul Aiud. A fost înființată în luna ianuarie 1849 și a fost comandată de viceprefectul Simion Probu-Prodan. Avea rolul de a interzice accesul trupelor maghiare pornite din Aiud
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
Artiștilor Plastici din Moldova Expoziții solo: Expoziții în grup: Din 1956 - participă la toate expozițiile de Artă Plastică din Moldova și la cele organizate cu prilejul zilelor culturii moldovenești la Moscova, Tallinn, Riga, Baku, Tașkent, Erevan, Odesa, Lvov, Cernăuți, Minsk Tabere de creație: 1960 - Ordinul "Insigna de Onoare" 1978 - Maestru Emerit al Artei din Moldova 1989 - Artist Plastic al Poporului 1998 - Ordinul Republicii Lucrări în colecții publice Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Bulgaria Lucrări în colecții particulare Moldova, România, Rusia, Belarus, Bulgaria
Mihai Petric () [Corola-website/Science/299988_a_301317]
-
din sudul Basarabiei, a studiat la școala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe Rostislav Ocușco, tot acolo expunându-și primele lucrări. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato ulterior, între 1940-1941 și
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
al URSS; 1991 Marele premiu al Ministerului Culturii din România pentru tabloul "„Omagiu strămoșilor”", în cadrul primei ediții a "„Saloanelor Moldovei”" (Chișinău - Bacău, R. Moldova - România); 1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
strămoșilor”", în cadrul primei ediții a "„Saloanelor Moldovei”" (Chișinău - Bacău, R. Moldova - România); 1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor "„Cosmosul"," organizat
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor "„Cosmosul"," organizat la Moscova (Federația Rusă), iar în 1985 merge la plein-airul internațional de
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Art”-ului (Artei Optice), în spiritul maestrului ei consacrat, pictorului francez Victor Vasarely. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991, participarea la manifestările culturale din România devine accesibilă pentru artiștii plastici basarabeni. În perioadă 1993-95, Andrei Sârbu participă la taberele de creație de la Tescani, Câmpina, Tulcea și Câmpulung-Moldovenesc. Lucrările sale sunt o prezență în cadrul “Saloanelor Moldovei” organizate începând cu 1991 la Chișinău, Bacău, Galați și București. În 1994 artistul devine laureat al expoziției-concurs prilejuită de ediția a IV-a a
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
numărul pandurilor înrolați atinge cifra de 50.000, care erau împărțiți în cete de 1000-1500 de oameni, sub conducerea unor căpetenii alese de ei, în general sînt căpetenii de haiduci. După plecarea rușilor, pandurii ajuseseră o castă militară, cu uniforme, tabere de instrucție, corturi și tot echipamentul militar aferent, muniție și armament, dar care, nemaifiind plătiți de țar, constituiau o forță greu de ținut în frâu, mai ales că erau oameni obișnuiti cu luptele. În momentul în care pandurii plecau conduși
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
a făcut parte din guvernul provizoriu revoluționar național, apoi a devenit generalul armatei române. După ce armata otomană a înlăturat guvernul revoluționar, Magheru a refuzat să accepte înfrângerea revoluției și s-a retras cu trupele revoluționare în Oltenia, unde a organizat tabăra militară de la Râureni, pe câmpul lui Traian, lângă Râmnicu Vâlcea. Declarația lui Gheorghe Magheru: "Eu, fraților, sunt român și, ca român, mă simt ferice de a muri pentru țara mea". Pe aleea ce duce spre Complexul muzeal Gheorghe Magheru a
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
simt ferice de a muri pentru țara mea". Pe aleea ce duce spre Complexul muzeal Gheorghe Magheru a fost montată o placă de marmură cu istoricul locului: "Pe acest loc, în toamna anului 1848, generalul Gheorghe Magheru și-a instalat tabăra militară revoluționară de panduri și voluntari". În memoria acestui eveniment, în anul 1973, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la Revoluția din 1848, s-a ridicat un obelisc și a fost inaugurat muzeul de la Râureni. Nevoit să se exileze
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
provoacă senzație. Toți ochii se îndreaptă curioși asupra lui, după ce rezervă o cameră și comandă o bere. Hotelul are două localuri, pe de o parte "Restaurant et Berărie", pe de altă parte "Cafenea et Confiserie" și sugerează împărțirea în două tabere. Deoarece el a comandat o bere se află în tabăra opusă societății alese care frecventează "confiseria". Împărțirea în două tabere simbolizează războiul ruso-turc dintre anii 1877-1878. Acest lucru este confirmat și în articolul politic Resbelul 1877 unde Caragiale afirmă: Privirile
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
rezervă o cameră și comandă o bere. Hotelul are două localuri, pe de o parte "Restaurant et Berărie", pe de altă parte "Cafenea et Confiserie" și sugerează împărțirea în două tabere. Deoarece el a comandat o bere se află în tabăra opusă societății alese care frecventează "confiseria". Împărțirea în două tabere simbolizează războiul ruso-turc dintre anii 1877-1878. Acest lucru este confirmat și în articolul politic Resbelul 1877 unde Caragiale afirmă: Privirile celorlalți încep să fie tot mai greu de suportat, îl
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
localuri, pe de o parte "Restaurant et Berărie", pe de altă parte "Cafenea et Confiserie" și sugerează împărțirea în două tabere. Deoarece el a comandat o bere se află în tabăra opusă societății alese care frecventează "confiseria". Împărțirea în două tabere simbolizează războiul ruso-turc dintre anii 1877-1878. Acest lucru este confirmat și în articolul politic Resbelul 1877 unde Caragiale afirmă: Privirile celorlalți încep să fie tot mai greu de suportat, îl "săgetează", iar sentimentul se amplifică în momentul în care și
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
antarctice din mijlocul anului 1915. În cele din urmă, gheața a avariat și a scufundat nava, lăsând cei 28 de oameni de la bord pe gheață și supunându-i unei serii de încercări grele. Aceștia au trăit luni de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
sugera experiența liderului și a experților săi”, avea să parcurgă drumul de 2900 km până la Marea Ross. Restul de opt persoane de la țărm urmau să efectueze muncă științifică, trei mergând în Țara Graham, trei în Țara Enderby și doi în tabăra de bază. Grupul de la Marea Ross urma să călătorească în "Aurora" la baza din Marea Ross, bază stabilită în Strâmtoarea McMurdo, pe partea opusă a continentului. După acostare, ei urmau să „înființeze posturi cu provizii pe drumul grupului transcontinental, să
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
mare a format cute mari, adesea de 3 m înălțime. Pe această suprafață, în două zile, grupul a reușit să călătorească doar . La 1 noiembrie, Shackleton a abandonat marșul și a decis, în acord cu Wild și Worsley, să stabilească tabăra și să aștepte spargerea gheții. Banchiza plată și aparent solidă pe care se aflau când au renunțat la marș a fost denumită „Tabăra Ocean” și membrii grupului s-au oprit acolo. Din când în când, unele echipe au mai vizitat
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
1 noiembrie, Shackleton a abandonat marșul și a decis, în acord cu Wild și Worsley, să stabilească tabăra și să aștepte spargerea gheții. Banchiza plată și aparent solidă pe care se aflau când au renunțat la marș a fost denumită „Tabăra Ocean” și membrii grupului s-au oprit acolo. Din când în când, unele echipe au mai vizitat epava lui "Endurance", care încă plutea în derivă cu ghețurile la mică distanță de tabără. Au mai fost recuperate din proviziile abandonate până când
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
când au renunțat la marș a fost denumită „Tabăra Ocean” și membrii grupului s-au oprit acolo. Din când în când, unele echipe au mai vizitat epava lui "Endurance", care încă plutea în derivă cu ghețurile la mică distanță de tabără. Au mai fost recuperate din proviziile abandonate până când, la 21 noiembrie 1915, nava a alunecat sub gheață. Coordonatele exacte ale punctului de scufundare nu au fost înregistrate de Shackleton. De pe hărți, se pare că poziția era imediat la sud de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
doar 12 km parcurși în șapte zile de eforturi epuizante, Shackleton a decis oprirea, observând: „Ne-ar lua peste trei sute de zile să ajungem pe pământ”. Echipajul și-a instalat corturile și s-a stabilit în ceea ce Shackleton a denumit „Tabăra Răbdarea”, care avea să fie casa lor în următoarele trei luni. Proviziile erau pe terminate. Hurley și Macklin au fost trimiși înapoi la Tabăra Ocean să recupereze hrana lăsată în urmă cu scopul de a ușura povara săniilor. La 2
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
pe pământ”. Echipajul și-a instalat corturile și s-a stabilit în ceea ce Shackleton a denumit „Tabăra Răbdarea”, care avea să fie casa lor în următoarele trei luni. Proviziile erau pe terminate. Hurley și Macklin au fost trimiși înapoi la Tabăra Ocean să recupereze hrana lăsată în urmă cu scopul de a ușura povara săniilor. La 2 februarie 1916, Shackleton a trimis un grup mai mare înapoi, pentru a recupera a treia barcă de salvare care rămăsese și ea în urmă
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
binevenit supliment al rațiilor. Între timp, viteza de derivă devenise eratică; după ce rămăseseră la 67° latitudine timp de câteva săptămâni, la sfârșitul lunii ianuarie a avut loc o serie de mișcări rapide spre nord-est care, până pe 17 martie, au adus Tabăra Răbdarea la aceeași latitudine cu Insula Paulet, dar la 97 km la est de ea. „Puteau să fie și 1000 de km, aceleași șanse le aveam să ajungem la ea pe gheața spartă”, a scris Shackleton. Pământul era în permanență
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
destinații necesitau o călătorie periculoasă în bărcile de salvare, odată ce banchiza pe care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și "Stancomb Wills". Sfârșitul Taberei Răbdarea a fost anunțat în seara zilei de 8 aprilie, când banchiza s-a rupt. Tabăra se găsea acum pe o mică plută triunghiulară de gheață; o spargere a acesteia ar fi însemnat un dezastru, astfel că Shackleton a pregătit
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și "Stancomb Wills". Sfârșitul Taberei Răbdarea a fost anunțat în seara zilei de 8 aprilie, când banchiza s-a rupt. Tabăra se găsea acum pe o mică plută triunghiulară de gheață; o spargere a acesteia ar fi însemnat un dezastru, astfel că Shackleton a pregătit bărcile de salvare pentru plecarea grupului. A decis că se va încerca, pe cât posibil, să se
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]