15,959 matches
-
pose cette question / Îl serait bon que cette question soit posée". "Ne" și "pas" (în locul acestuia din urmă "plus", "jamais" sau "pas encore") preceda verbul la infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv: "Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cette question soit posée". "Ne" și "pas" (în locul acestuia din urmă "plus", "jamais" sau "pas encore") preceda verbul la infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv: "Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi trebuit nu să călătorim toată (cu mașina) noptea, ci să ne oprim puțin și să continuăm în zori” La infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
perioade, dacă nu obscure, în orice caz prezentând o uriașă eflorescență de cuvinte și idei. Pe ansamblu, stilul lui Cantemir este atât de greoi, încât "Hronicul" a fost puțin citit, chiar de specialiști, fiind socotit ca ilizibil. În frazele sale, verbul principal este așezat la sfârșit ca în limba latină, iar adjectivul precedă substantivul său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
facem altora ce vrem să ni se facă nouă". Substantivul englez "compassion" însemnând "”a iubii împreună cu”" provine din Latină. Prefixul "com-" vine din versiunea arhaică a prepoziției și afixului latin ”cum” (însemnând ”cu”). Segmentul "-passion" este derivat din "passus", participiul verbului deponent passus sum, patior, Pati ("păți" în română). Compasiunea este astfel legată în origine, formă și înțeles de substantivul ”pacient” (cineva care suferă), și de răbdare, participiul aceluiași patior, și este asemănător cu verbul grecesc πάσχειν (=paskhein - a suferi) cât
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
-passion" este derivat din "passus", participiul verbului deponent passus sum, patior, Pati ("păți" în română). Compasiunea este astfel legată în origine, formă și înțeles de substantivul ”pacient” (cineva care suferă), și de răbdare, participiul aceluiași patior, și este asemănător cu verbul grecesc πάσχειν (=paskhein - a suferi) cât și înrudit cu substantivul πάθος (patos). Clasată ca o mare virtute în numeroase filozofii, compasiunea este considerată în aproape toate tradițiile religioase una din cele mai mari virtuți. Au fost propuse trei perspective teoretice
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
Berberă. În acei ani se prezenta ca fiind Machgyel Adriensoon, numele său în dialectul zeelandez pe care îl vorbea, neluându-și încă numele "De Ruyter". De Ruyter este cel mai probabil o poreclă. O explicație poate fi găsită în sensul verbului olandez "ruyten" sau "ruiten" care înseamnă "a prăda", lucru pe care De Ruyter îl făcea frecvent când era corsar pe nava "Den Graeuwen Heynst a fraților Lampsins". În 1631 s-a căsătorit cu Maayke Velders, fiica unui fermier. Căsătoria a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
engleză a lui A.S. Kline): „Iar pentru că gura sa mincinoasă a ajutat la naștere [a lui Hercule], ea [nevăstuica] naște și ea pe gură” Deasemenea, în engleză "nevăstuică" se mai numește o persoană lașă, neserioasă sau mincinoasă; mai este un verb ("to weasel") care înseamnă „a manipula șmecherește”; ambele sensuri sugerează "viclenia". Un alt sens este dat de expresia "to weasel out", care înseamnă „a se strecura dintr-o încurcătură” sau „a evita responsabilitatea”. Expresia a apărut pentru prima dată în
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
Aceste contracte de concesionare pot și sunt cel mai adesea reglementate, mai ales de către stat în cazul în care este vorba de resursele naturale ale unei țări. Etimologic, termenul ”redevența” provine din franțuzescul ”redevance”, care la rândul sau vine de la verbul ”redevoir” - a datora în continuare. Redevența este o datorie, o obligație care este plătită, în bani sau în natură, sub formă de cote, periodic și la date fixe. Plata este făcută către deținătorul unui patent, al unor drepturi de autor
Redevență () [Corola-website/Science/332106_a_333435]
-
Apanajul unor personalități este darul acesta de sinteză în care clipa de viață conține totul: episodul și durabilul, detaliul cu semnificație de nuanță, verbul vibrând în spațiu pentru a opri timpul. Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări psihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului, ironia sclipitoare - armă cu două tăișuri îi apăra sensibilitatea
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la vârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată, cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui cizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic. Caracterul său independent și fantezist l-a împiedicat pe Caragiale să primească o funcție de stat. A fost totuși o vreme director la Teatrul Național. Din cauza nedreptăților repetate și-a dat demisia și s-a apucat de scris
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
de bogat pentu mine în bucurii artistice, într-o dimineață de primăvară, o tăcere adâncă a cernit locuința lui Caragiale. Firul vieții lui s-a rupt pe neașteptate. Înlăturând incidentele și parantezele unei boli, i s-a hărăzit să aleagă verbul lapidar care l-a desprins din Timp. În urma lui se înalță în lumina anilor opera lui nemuritoare. Așa a fost el”. “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare” Ion Luca Caragiale, unul dintre clasicii literaturii românești și cel mai important dramaturg
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
care este cuvântul ce revine în cele mai multe texte de la Sanremo. E vorba de dragoste. Elodie a stabilit totuși un record: piesă ei conține dulcele cuvânt de pește 28 de ori. În rest, flori, nopți, reflecții... Este un adevărat boom al verbului a intelege. Totuși, piesele n-au impresionat, textele fiind destul de siropoase. Al Bano a interpretat Di roșe e di spine (Trandafiri și spini), o descriere în trei cuvinte a oricărei relații. Înălțări și coborâri, zile fericite și certuri. O declarație
Învingătorul ediției Sanremo 2017: Francesco Gabanni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105794_a_107086]
-
vizual de semne grafice ci mai degrabă o formă de energie care se acumulează pentru a exploda, o serie de explozii care luminează cerul sensului. Dansând, corpul Anei Laguna se decorporalizează lăsând să se vadă prin această transparentizare a lui verbul care o animă. Când dansează, Ana Laguna ”vorbește” deslușit sufletului care înțelege fără vorbe deslușite. Spectatorul pur și simplu înțelege sensul fiecărui gest fără nevoia apriorică a învățării vreunui limbaj. Ana Laguna este unul din puținii interpreți creatori care ne
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
atestare provine din Iliada, Aleksandros fiind un alt nume al lui Paris, fiul regelui Priam. Femininul Aleksandra apare prima dată în Descrierea Eladei a lui Pausanias, ca supranume pentru Casandra, sora lui Paris. Aleksandros este considerat un nume compus din verbul grecesc alexo - a apăra, a proteja și andros, forma de genitiv a substantivului aner - bărbat, om, element frecvent în onomastica greacă. Așadar, semnificația numelui Alexandru ar fi care îi apără pe oameni. Sf. ALEXANDRU a trecut la cele veșnice în
Sfântul Alexandru. Cele mai frumoase mesaje de ziua protectorului omenirii by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105367_a_106659]
-
atât mai bine" e prăfuită, jalnică și patetică, nu? Desuetă, nu? Singurul pe care îl cred că dojenește sau o face pentru că dorește o polemică civilizată pe model de început de secol XX (în realitate dânsul nu critică, îi știu verbul, penița și mintea tăioasă atunci când critică cu adevărat) este Andrei Pleșu. Tocmai de aceea nu mă voi referi la domnia sa. Dânsul a aruncat civilizat o mănușă a polemicii pe care Dan Puric o poate ridica sau nu. Nu la nobili
Rareș Bogdan intervine în forță în scandalul lui Dan Puric by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101535_a_102827]
-
tînără, Dragoș Pătraru, ea crede încă în onoarea meseriei de jurnalist, ea nu știe cum sînt mogulii, nu înțelege acum cît de dură e intersecția lumii politice cu lumea mass-media, nu vede clar ce se ascunde în textele și în verbul mînuitorilor de cuvinte scrise sau rostite. Studentă aceea îmi spunea ceea ce spui și tu azi: că mi-am trădat publicul, mult mai mic, din amfiteatrele facultăților de jurnalism. Că i-am trădat pe ei, pe studenții mei, cu care am
Robert Turcescu, răspuns pentru Dragoș Pătraru by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102044_a_103336]
-
volumul are o culoare, o textură și un miros cu totul aparte, cum numai un iubitor de frumos putea scoate dintr-un manuscris încredințat tiparului. Cât privește versurile de la interior, lucrurile sunt ceva mai complicate. Complicate de însuși „managerul de verbe“, Val Mănescu, care și-a elaborat un discurs atipic, în care mixează registre dintre cele mai variate. Împrumutând o mască de cinic, el a ajuns să și-o însușească, transformând în trăire atitudini deprinse livresc. Nemărturisite, lecturile sale pot fi
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
morală”. La rândul său, substantivul francez "innocence" este un împrumut din latină: "innocentia". Etimologia cuvântului latin "innocentia" este legată de rădăcina indo-europeană "Nek-", "Nok-", care are semnificația „a cauza moartea cuiva” (rădăcina "Nek-" s-a transmis, în limba română, în verbul "a îneca" [în+neca], care este moștenit din latină: "neco", "necare": „a ucide”, "a omorî".) Derivarea acestei rădăcini cu privativul in- a dat astfel "innocentia", cu semnificația etimologică „nevătămător”, „nedăunător”, cu alte cuvinte: „care nu produce moartea cuiva”. Inocența poate
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
dacă a existat o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi; "trofi" a căuta, "trovi" a găsi; "prufi" a argumenta (o
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
element) și "pezi" „a cântări (a avea greutate)” (cf. derivațiilor lor "pesilo" „cântar” & "pezilo" „o greutate”). Zamenhof a perfecționat limba în următorii ani. Cele mai multe îmbunătățiri au provenit prin traducerea de literatură și poezie din alte limbi. Accentul final în conjugarea verbelor a fost respins în favoarea accentuării celei de-a doua vocale, iar forma veche de plural "-s" a substantivelor a devenit un semn al terminației timpurilor verbe, cu un imperfect "-es" rămas până aproape de publicare. Accentele ascuțite în stil slav ale
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
provenit prin traducerea de literatură și poezie din alte limbi. Accentul final în conjugarea verbelor a fost respins în favoarea accentuării celei de-a doua vocale, iar forma veche de plural "-s" a substantivelor a devenit un semn al terminației timpurilor verbe, cu un imperfect "-es" rămas până aproape de publicare. Accentele ascuțite în stil slav ale diacriticelor au devenit circumflexe pentru a evita apariții unor sentimente de naționalism, iar noile forme de bază ale literelor "ĵ, ĝ" (pentru fostele "ź, dź)" au
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
Idris este un profet antic menționat în Coran. El a fost identificat în timp atât ca Enoh cât și, de anumite ramuri ale islamului, drept Hermes Trismegistos. Încercări de interpretare a numelui său dau ca etimologie verbul arabic pentru ”a instructa” datorită pasiunii lui Enoh pentru studiul cărților sacre, dar și a rolului profetului ca mediator și interpret între mundan și divin. În Coran profetul Idris apare menționat de două ori: Dat fiind interesul lor pentru ezoteric
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
prin folosirea deliberată, uneori cu ostentație, a unui limbaj excesiv intelectualizat, obscur, dificil, criptic, adesea ininteligibil, considerat ermetic. În poezie, eretismul se manifestă ca o tendință de încifrare a comunicării lirice într-un spirit ezoteric. Simbolismul ocult, expresia sibilinică, transcenderea verbului prin investirea sa cu virtuți de magie contribuind toate la a da versului o notă de obscuritate enigmatică, definesc poezia ermetică într-un sens care o face să nu poată fi limitată la o singură epocă a istoriei literare. Ermetismul
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]