16,332 matches
-
ca studiul credinței, ca o Întreprindere de „recuperare hermeneutică” - cercetarea acceptă elementul exotic chiar și numai pentru a arăta, prin anumite procedee de alegorizare și raționalizare, că acel element nu este, de fapt, foarte diferit de noi; Înțelepții Iluminismului au insistat asupra faptului că, și În cea mai „sălbatică corupere” (a esenței umane - n. M.C.), se pot găsi semne ale adevărului. Totul era o chestiune de decodare, de descifrare. Era o acțiune de redescoperire a „rămășițelor’”, „semințelor”, „scânteilor”, „urmelor”. ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
O. Bârlea, 1970; A. Olteanu, 2001; T. Pamfile, 1997). Antropologii și istoricii religiilor au constatat că Între riturile de trecere calendaristice și miturile cosmogonice se țes numeroase corespondențe. Cauzele și semnificațiile acestor conexiuni sunt interpretate Însă În mod diferit. Antropologii insistă asupra legăturilor funcționale: cele două sisteme se oglindesc unul Într-altul și contribuie În mod egal la menținerea sistemului social, la asigurarea unui echilibru economico-ecologic optim, la legitimarea ierarhiilor politice sau construirea unui sistem coerent de reprezentări despre lume. Istorici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legăturilor funcționale: cele două sisteme se oglindesc unul Într-altul și contribuie În mod egal la menținerea sistemului social, la asigurarea unui echilibru economico-ecologic optim, la legitimarea ierarhiilor politice sau construirea unui sistem coerent de reprezentări despre lume. Istorici religiilor insistă asupra legăturilor cauzale și temporale: pe urmele lui Robertson Smith, Întregul curent „ritualist” va susține că miturile cosmogonice nu sunt altceva decât o versiune (Îmbogățită narativ, dar sărăcită În planul semnificațiilor simbolice) a riturilor calendaristice legate de schimbarea anului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spațiului public, non-domestic, mediatizat (spațiu pe care Îl privești). De aceea, ele s-au constituit ca două tipuri separate de discursuri. Geografia normalității, care susține ierarhiile simbolice ale perspectivei mass-media, a fost, ea Însăși, Întoarsă pe dos la Greenham Common. Insistând asupra faptului că vor să acționeze și să vorbească acolo unde se află armele nucleare și nu acolo unde, de obicei, se dezbate asupra lor (Westminster, studiourile de televiziune), femeile de la Greenham au pus sub semnul Îndoielii ideea că dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din organismul animal. Biochimia cuprinde 7 capitole în care sunt abordate aspecte referitoare la structura chimică și proprietățile constituienților fundamentali ai materiei vii (glucide, lipide, protide), a compușilor cu rol funcțional (enzime, vitamine), informațional (acizi nucleici) și energetic (compuși macroergici) insistându-se și asupra rolului biologic și utilizării acestora. Lucrarea a fost redactată pe baza unui bogat și variat material bibliografic de actualitate, autoarea străduindu-se să selecteze cele mai importante noțiuni teoretice și aplicații practice din domeniul biochimiei și să
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu comunitatea. e). Proiectul este elaborat de la general la particular; este definită mai Întâi, misiunea grădiniței și, pe baza ei, țintele strategice pentru dezvoltarea instituțională. Apoi am construit opțiunile strategice și, pe baza acestora am stabilit programele și acțiunile concrete. Insist asupra acestui aspect Întrucât majoritatea ofertelor manageriale se concentrează pe aspectele concrete, operaționale, neglijând aspectele strategice, de politică educațională a uității școlare. De altfel, incapacitatea de a gândi strategic, pe termen lung, este considerată una din slăbiciunile majore ale culturii
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana Ilie insistă asupra înrudirii estetice dintre Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu. În convorbirile cu Claude Bonnefoy, Ionescu a mărturisit influența exercitată de creația lui Caragiale și Urmuz în structura propriei opere. A adaptat în limba franceză Căldură mare. A tradus, împreună cu Monica
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al sferei semantice a comicului urmărit diacronic și în vocabularul principalelor limbi europene și identifică drept sinonime ale comicului în limba română următorii termeni: hazliu, nostim, hazos, haios, vesel, poznaș, caraghios, șăgalnic 18. În ceea ce privește persistența amintitelor confuzii, foarte multe studii insistă asupra distincției dintre râs și comic precum și asupra deosebirii dintre râsul pur și simplu și cel estetico-literar. Dacă Adrian Marino menționa în bibliografie câteva lucrări de sinteză precum cea a lui G. Dumas (Le rire et les larmes), Th. Ribot
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale comicului: caracter, intrigă și moravuri. În jurul acestora, Henri Bergson brodează propria sa ramificație. Preocupat îndeosebi de identificarea și ilustrarea cauzelor care declanșează râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale asupra comicului de situații și de limbaj și asupra caracterului. Pentru primul tip sunt descoperite inepuizabile surse precum: repetiția, inversiunea, interferența seriilor având ca principală variantă qui-pro-quo-ul. Celebrul filosof francez găsește oportună precizarea distincției între absurditatea propriu-zisă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a ,,urâtului fără durere" poate evidenția un aspect asupra căruia critica a insistat îndelung: faptul că toate situațiile aberante, ridicole incriminate rămân totuși fără consecințe grave, aparțin unui univers fix, cu un coeficient de variabilitate nul, cu o mișcare de rotație caracteristică unui carusel ce revine întotdeauna în punctul de plecare. În piesele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale intelectuale, a structurii sale organice încadrabilă atitudinii comice. Ne propunem în continuare să argumentăm chiar această strânsă legătură între atitudinea comică generică și personalitatea lui Caragiale 57. În acest sens, trebuie să precizăm că majoritatea teoriilor referitoare la comic insistă asupra acestui aspect esențial, și anume existența acelei atitudini de viață care face posibilă receptarea, reperarea acestui fenomen inexistent în afara umanului. Numai omul, acest "animal care știe să râdă"58 și care "produce râsul"60 este înzestrat cu capacitatea de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a cunoscut diverse forme de manifestare, de la cele vesele, amabile, bonome, la exagerările monstruoase, la reducerea la absurd a umanului, caracteristică epocii noastre. Deși a fost caracterizat, la un moment dat, de Șerban Cioculescu drept un "frenetic și dionisiac"68, insistând asupra laturii sensibile, mai puțin bănuite, Caragiale este, incontestabil, un exemplu de personalitate care se pliază perfect pe mulajul comediografului tipic ale cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice, autorul Scrisorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost eliminate revistele umoristice (Veselia, Humorul, Papagalul, Pițigoiul, suprimate în 1947 sau 1948), comedia bulevardieră și revuistica, lansându-se, în schimb, reviste unice, riguros supravegheate, precum Urzica, apărută în 1949. Acestea sunt motivele pentru care în subcapitolele următoare vom insista asupra celor două moduri ale comicului cultivate cu precădere atât în prima cât și în cea de-a doua jumătate a veacului trecut, așadar asupra satiricului și asupra umoristicului, fără să le ignorăm pe celelalte, de asemenea reprezentative pentru paradigma
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme de la Lăculețe și s-a liniștit. Până azi nu știu dacă n-am mințit.177 De prisos să insistăm asupra dimensiuniii "moftologice" a "rromânilor", extrem de bine captată de un astfel de observator lucid. Procedeul ironic al dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1844) pune semnul egalității între burlesc, arabesc și grotesc, iar K.F. Flögel (Geschichte des Grotesk-Komischen, 1788), Thomas Wright (A History of Caricature and Grotesque in Literature and Art, 1865) sau J.A. Symonds (The Caricature, the Fantastic, the Grotesque, 1890) insistă asupra identității dintre grotesc și caricatură. Aceeași înglobare și sinonimizare rezultă și din studiul Aesthetik des Häßlichen (Estetica urâtului), în care filosoful german Karl Rosenkrantz definește noțiunea de urât ca medie între cea de frumos și cea de comic și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
n-a fost cultivat cu asiduitate de scriitorii români, deși la Caragiale se pot descoperi suficiente resurse și pentru această direcție de evoluție a comicului. Un moment important al acesteia a fost, cu siguranță, proza lui Urmuz, asupra căreia vom insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
râsul.197 Din genealogia și caracterizarea metaforică propusă de Addison reiese eterogenitatea și ambivalența factorilor declanșatori ai umorului, responsabili de natura sa contradictorie, proteică. Esențială este mai ales combinația de afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă, susține că umorul, acoperind îndeosebi regiunile conștiente ale râsului, presupune o fază critică, generatoare de angoasă și de tensiune nervoasă, faza intelectuală, numită îndeobște ironie și o fază constructivă, cea afectivă, calificată drept "explozie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin Artaud în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin râs, obișnuințele rațiunii"201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului va înțelege valențele terapeutice ale umorului negru și absurd, prin posibilitatea de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
captare a unei lărgite zone de interes a publicului. Ca și umorul negru, umorul absurd găsește o primă valoroasă reflectare artistică din literatura română chiar la marele dramaturg pe care Eugen Ionescu însuși îl considera precursor. Asupra acestui aspect vom insista însă în secțiunea consacrată Comicului absurdului. În concluzie, din paradigma comicului caragialian nu poate lipsi coordonata umoristicului. Cel puțin în privința umorului negru, contribuția lui Caragiale este imposibil de ignorat, așa cum se va observa în subcapitolul următor. Ceea ce înseamnă nu detronare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o condescendență măgulitoare, augmentează efectul revelării ireversibile a imposturii: Chiar ieri, a răspuns poetul, cineva care venea din străinătate mi-a vândut pentru cinci sute de lei o ediție princeps din Boileau. Din ce an ? îndrăznesc eu. 1800! Ediție princeps? insist, prinzând curaj. Desigur ! E și semnată. De cine ? continuai înveselit. De cine ? De Boileau! La 1800! O am acasă! Vă cred, maestre, dar mi se pare ca Boileau a trăit în secolul al XVII-lea. E o părere: eu am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii caragialiene în privința coordonatelor de pe axa expresiei artistice din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
special de scriitorii valului optzecist din literatura noastră. Finalul acestei liste nu poate fi, evident, decât un "etc.", lipsit sau nu de conotațiile pe care i le-a conferit utilizarea caragialiană. Capitolul V Absurdul Motivul pentru care va trebui să insistăm și asupra noțiunii de absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate constitui una dintre resursele de creație în literatura română care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în continuare preț de câteva pagini. 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic Nu se poate descrie în câteva cuvinte raportul dintre absurd și comic. Dificultatea este produsă de pluralitatea ipostazelor în cazul amândurora. Asupra tipologiei comicului am insistat în capitolul introductiv și am menționat că umorului absurd îi vom aloca mai mult spațiu la momentul potrivit. Aceasta deoarece considerăm că poate constitui un mod al comicului în sine și nu doar o subclasă a umorului, așa cum rezultă, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-un capitol separat, dat fiind faptul că multiplele relații structurale și de viziune dintre cei doi autori n-au reținut atenția exegeților în aceeași măsură în care au stârnit interes raporturile dintre literatura urmuziană și cea ionesciană. Filiația Caragiale-Eugen
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]