16,106 matches
-
1973 până la sfârșitul vieții. Ales deputat în 1990, e desemnat și președinte al Comisiei pentru cultură și culte în Parlamentul Republicii Moldova. În 1989 s-a numărat, alături de Leonida Lari, printre fondatorii revistei „Glasul” („Glasul națiunii”), primul periodic tipărit cu alfabet latin la Chișinău după o întrerupere de aproape o jumătate de secol, și din 1991 a fost redactor-șef al revistei „Columna”. Debutează cu versuri în timpul studiilor universitare, iar editorial cu placheta Primii fulgi (1962). Publică mai multe volume de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava. Va fi titularizat, apoi, la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde va funcționa un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, înființează societatea filarmonică „Armonia” (1881) și societatea culturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
Carpații Orientali. După demobilizare pleacă, în 1919, la Paris, unde peste un an va fi admis la École Nationale des Beaux Arts. Îl atrăsese mai întâi pictura, dar acum își descoperă și înclinațiile de arhitect, inspirat de magnificența „seninelor armonii latine”. Încă din 1920 i se încredințează unele lucrări de restaurare la palatul Mogoșoaia; după trei ani, elaborează proiectul Băncii Chrissoveloni. Concepția lui, sintetizată în formula „simetrii spațiale”, se întemeiază pe principiile clasice de construcție, cu temperate accente de modernitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
traduction, nous avons été guidée, entre autres, par l'ouvrage de Michel Ballard, De Cicéron à Benjamin. Tout en démontant l'idée reçue en Occident qui laisse souvent commencer l'histoire de la traduction avec la traduction de l'Odyssée en latin par Livius Andronicus, l'auteur se propose de construire une ample perspective diachronique sur la traduction en tânt que pratique humaine, une pratique qui remonte aux efforts pédagogiques et lexicographiques des Babyloniens, des Assyriens et de la civilisation suméro-akkadienne.10 En
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Philon que l'on doit le principe de littéralisme dans la traduction de textes sacrés. L'existence des textes sacrés mène aussi à l'idée des langues privilégiées ou " sacrées ", comme, en Occident, l'hébreu, le grec et ensuite le latin. En d'autres mots, la pratique de la traduction se fondait largement à l'époque sur l'" idée que leș langues nouvelles, leș vernaculaires, leș langues rattachées à une civilisation inférieure, n'ont pas le même pouvoir que d'autres. "13
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
elle aussi, pour une œuvre " inspirée ".14 C'est dans la Rome antique que l'on rencontre leș premières réflexions théoriques au sujet de la traduction. Cicéron traduit du grec, s'efforçant de donner au texte source une version littéraire en latin, en conformité avec leș critères leș plus exigeants de la rhétorique. En d'autres mots, îl se propose de traduire leș Grecs en tânt qu'orateur et non en tânt qu'interprète ; par conséquent, îl adapte le contenu source aux rigueurs
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le christianisme impose l'obligation de traduire. De cette manière, la traduction devient désormais un acte de foi et une pratique missionnaire.17 En 384 de notre ère, Saint Jérôme est chargé par le pape de traduire la Bible en latin directement de l'hébreu. Să version, qui porte le nom la Vulgate, a été déclarée lors du concile de Trențe (1536) la seule version authentique des Saintes Écritures.18 Saint Jérôme rejette le principe du littéralisme en traduction, considérant, selon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
déplace, pour la première fois, vers leș textes en langue vulgaire, mais également vers leș écrits scientifiques et philosophiques, qui șont traduits en arabe après avoir été transposés en syriaque. En d'autres mots, le passage du grec vers le latin se faisait par l'intermédiaire de l'arabe : " Au XIIe siècle, une référence à Aristote suppose une traduction latine d'une traduction arabe, elle-même faite à partir du syriaque, qui traduisait du grec. "21 Michel Ballard souligne également l'importance
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui șont traduits en arabe après avoir été transposés en syriaque. En d'autres mots, le passage du grec vers le latin se faisait par l'intermédiaire de l'arabe : " Au XIIe siècle, une référence à Aristote suppose une traduction latine d'une traduction arabe, elle-même faite à partir du syriaque, qui traduisait du grec. "21 Michel Ballard souligne également l'importance capitale de l'école de Bagdad au IXe siècle et le rôle joué par leș bibliothèques du monde arabe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'un eurocentrisme devenu classique.22 Le même auteur met en évidence leș mérites des rois de France Charles V et Charles VIII, des princes Médicis Cosme et Laurent et du pape Nicolas V pour avoir facilité leș traductions du latin vers leș langues considérées à cette époque comme vernaculaires. De cette période date l'un des premiers mots du traducteur adressé au public : îl appartient à Simon de Hesdin, traducteur de Valère le Grant, qui demande pardon " de ne pas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le verbe, quelque chose de sacré qui nous défend d'en faire un jeu de hasard. Manier savamment une langue, c'est pratiquer une espèce de sorcellerie évocatoire "490. Valéry se rapporte au sens étymologique du moț " charmes " (" carmina " en latin signifie " chants au pouvoir magique ") pour nommer l'un de șes recueils de poèmes. Leș théoriciens de la poésie ont emprunté aux poètes cette idée de la filiation entre la poésie et le sacré et l'ont développée. Pour Jean Cohen, " le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
été écrits directement en français", ce qui généralement leș colonise et leș détruit. "718 Ce choix traductif généralisé nous rappelle l'époque des Belles Infidèles, où l'on préférait " traduire à la française " leș œuvres de l'Antiquité grecque et latine. Antoine Berman critique cette édulcoration francisante ou " ethnocentrique ", parce qu'elle prive le lecteur de ce qui surprend, trouble ou choque dans la langue d'autrui.719 Avec la francisation, on revient en effet à l'" ancillaire métaphore " des sourciers et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
stratégie de défamiliarisation (" a foreignizing strategy "), voire même de " colonisation " pratiquée par leș linguistes et leș traducteurs du nouveau régime.951 L'auteur de l'étude donne comme exemple le remplacement du nom du pays, " România ", qui contient le caractère latin " a ", par " Romînia ", dont le caractère " i " est d'origine slave.952 La tache officielle du traducteur des années '50 était de mener le lecteur roumain dans la réalité de l'Union Soviétique.953 Toute traduction publiée avânt 1944 était
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
émerveillement immédiat et spontané envers ce pays : non de șes institutions, mais de șes paysages, de son peuple et de șa culture. Émerveillement encore renforcé par le sentiment instinctif de parenté que tout Français perçoit en arrivant dans ce pays latin, pourtant și éloigné géographiquement de la Rome mère et tout cerné qu'il est de langues totalement différentes, hongroise à l'Ouest, slaves au Nord et au Sud, voire turque par-delà de la Mer Noire. Ainsi, lorsque je quittai Suceava à la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
presque à imaginer que la Roumanie est une province éloignée et un peu oubliée de notre beau pays ! Îl convenait donc de contribuer à battre en brèche cette image fausse d'une Roumanie qui ne serait qu'une petite sœur latine, sans identité autre que să latinité. Et pour cela, porter à la connaissance du public français et francophone l'existence d'une littérature de langue roumaine qui a toute să place dans le panthéon de la littérature mondiale.1231 Le travail
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
recueils. Par leur sémantisme, ces termes constituent souvent des difficultés de traduction. Nous analysons chaque terme séparément, dans des contextes différents, tout comme leș décisions des traducteurs concernant leur transposition en français. " Dorul " Le moț roumain " dor ", qui vient du latin populaire " dolus " (" dolere " avoir mal, souffrir ; " dolor " douleur, souffrance) est un terme qui déploie une diversité sémantique étonnante, d'où să réputation d'intraduisibilité.1537 Selon le Dictionnaire explicatif de la langue roumaine, le champ sémantique de ce moț va du concret
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
que nous présentons ici et que, dans un proche avenir, une anthologie plus complète puisse voir le jour en France. Une France dont on peut se dire parfois qu'elle ne mérite pas l'admiration que lui voue să cousine latine, si affligeante l'ignorance que celle-là a de celle-ci. " 1260 George Astalos, " Lucian Blaga ou l'empreinte matricielle ", în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 260. C'est nous qui soulignons. 1261 Jean Poncet, " Préface
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui soulignons. 1579 Patrick Bacry, Leș figures de style, op. cît., p. 84-85. C'est nous qui soulignons. 1580 V. aussi la définition du concept de " métaphore " extraite du Dictionnaire de poétique et de rhétorique : " Terme de rhétorique emprunté au latin metaphora, lui-même emprunté au grec metaphora, proprement "transport", et depuis Aristote "changement", "transposition de sens", de meta, marquant la succession, le changement, et de phora "action de porter, de se mouvoir." " V. Paul Robert, Dictionnaire de poétique et de rhétorique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de endo și peri scolecși. De altfel chiar și pentru chiștii adevărați folosirea pluralului chisturi, în afară de respectarea unei norme gramaticale (câte abateri există în limba română !!! A n-are nimic benefic. Limba română este cea IOAN PAUL154 mai muzicală limba latină. Cum sună “nefrita multichistică” și cum “nefrita multichisturică”? Rămânem la limba vechilor Cazanii, chiar dacă unii colegi s-au grăbit să adopte nouă formă. Chiștii inflamatori mai pot lua naștere prin obliterarea directă a canalelor de secreție ale glandelor cât și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
instituții pe baza criteriilor de valoare este o cerință esențială aptă a asigura o corectă abordare a omului și deplina sa participare la activitatea depusă. Experiența arată că abilitatea de a conduce, judeca și decide pe criterii valorice<footnote Termenului latin valor îi corespunde în grecește cel de axia = apreciere, prețuire, evaluare. footnote> se învață mai greu, întotdeauna fiind puși în situația de a folosi simultan valori diverse în raportul în care decidem. Niciodată nu vom putea satisface în întregime toate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
romană, dintre lumea medievală apuseană și principalele literaturi moderne ; și, fără a minimaliza importanța influențelor orientate, în special cea a Bibliei, trebuie să recunoaștem existența unei unități închegate care include literaturile întregii Europe, a Rusiei, a Statelor Unite și a Americii Latine. Acest ideal a fost avut în vedere și, în limita posibilităților, a fost realizat, la începutul secolului al XIX-lea, de fondatorii istoriei literare: de oameni ca frații Schlegel, Bouterwek, Sismondi și Hallam.*11 Dar apoi dezvoltarea naționalismului, combinată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
unei istorii literare universale a intrat în. declin. Din fericire, în anii din urmă există numeroase indicii care prevestesc un reviriment al istoriografiei literare generale. Studiul lui Ernst Robert Curtius Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (Literatura europeană și evul mediu latin - 1948), care urmărește eu o erudiție uimitoare locurile comune existente în întreaga tradiție apuseană, și cartea lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate a anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată platformă estetică a noului curent. Cu rezervă critică, fenomenul poate fi observat pentru o bună parte din artiștii perioadei, unii dintre ei rămânând să oscileze între cele două estetici, precum frații Goncourt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]