18,025 matches
-
cu includerea Insulele Dodecanese. Dictatură coloneilor este denumirea dată puterii politice din Grecia între 1967 și 1974, care a provocat între altele exilul regelui [[Constantin al II-lea al Greciei urcat pe tron în [[1964]]. Această dictatură a impus prin [[Lovitură de stat|luarea puterii]] de către o junta de ofițeri dominată de [[Georgios Papadopoulos]]. Membrii juntei erau: În 1974, după perioada de dictatură de șapte ani a avut loc un referendum, iar guvernul a schimbat de la o monarhie constituțională la o
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
1945. A fost eliberat în deabia în 1955. Ca urmarea a condamnărilor din proces, Statul Secret Polonez a fost lipsit de cei mai importanți conducători. Structurile sale organizatorice au fost rapid refăcute, dar nu și-au mai revenit niciodată după lovitura dată de sovietici. Pe 6 iunie 1945, englezii și americanii și-au retras sprijinul politic pentru guvernul polonez în exil. În Polonia, comuniștii locali, cu sprijunul sovietic, au trecut la vânarea altor lideri ai Statului Secret Polonez și ai Armatei
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
construcția Gării Vatra Dornei Băi, care este dată în folosință după decesul primarului. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac sunt concepute și parțial demarate lucrările Templului Evreiesc și a Bisericii romano-catolice. Aceasta este lovită de două obuze în timpul Primului Război Mondial, urmele loviturilor fiind vizibile și astăzi în peretele estic. Vatra Dornei este declarat oraș al Imperiului Austro-Ungar la 17 decembrie 1907. Primul Război Mondial aduce luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
Goetz. În perioada interbelică, pentru ca activele ei să nu fie incluse în despăgubirile de război datorate de Austria, a fost transferată unei firme elvețiene, dar ulterior a devenit firmă cu capital italian („Foresta Italo-Română”). Afectată de lupte în 1944, după lovitura de stat antifascistă din România, societatea a fost apoi naționalizată de guvernul comunist și a ajuns până în 1989, să funcționeze în pierdere. După revoluția din 1989, administrația de stat ce gestiona fabrica (împreună cu alte fabrici de mobilier și prelucrarea lemnului
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
gândit câți au murit când am mai avut trupe străine în țară și am refuzat orice intervenție străină. Poate am greșit. Poate am fost prea categoric..."". Sergiu Nicolaescu a declarat în presă, că generalul Gușă a vrut să dea o lovitură de stat în seara zilei de 23 decembrie 1989, dar nu a găsit suport la comandanții armatei. În declarația făcută în iunie 2005 la Secția Parchetelor Militare, în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, fostul președinte Ion Iliescu afirmă că
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
Han și han al Hoardei Albe, a invadat și anexat Hoarda Albastră, restabilind pentru o perioadă scurtă puterea regională a Hoardei de Aur. Tohtamîș a atacat și jefuit Moscova în 1382 că pedeapsa pentru nesupunere. Timur Lenk a dat o lovitură mortală Hoardei în 1395, anihilându-i forță militară, distrugându-i capitala, jefuindu-i orașele comerciale din Crimeea și deportând meseriașii luați prizonieri în propria capitala, Samarkand. În primele decenii ale secolului al XV-lea, puterea a fost preluată de Edigu
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
ocupat de forțele bizantine ale generalului Belizarie. Gelimer a fost capturat și deportat cu o parte din războinicii săi în Asia. Dar efectele cuceririi vandale asupra Africii au fost negative și au continuat să se mențină, romanitatea suferind o gravă lovitură, recuperarea bizantina pregătind terenul pentru cucerirea arabă. În 406, burgunzii proveniți de pe Vistula mijlocie, au ajuns la vest de Rin, în regiunea din aval de Koblenz. În 411, au intrat în serviciul uzurpatorului român Jovinus, iar în 413 au încheiat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
după faptele de arme din bătăliile de la Alexandria, Piramide, Cairo, Saint-Jean d'Acre și Abukir. În următorii ani, se va regăsi mai tot timpul în anturajul lui Bonaparte, însoțindu-l în 1799 la plecarea din Egipt, apoi contribuind la succesul loviturii de stat de la 18 Brumar. Urmează o serie de posturi de comandă, dintre care se distinge cea de comandant al Diviziei Militare din Paris. Anul următor se căsătorește cu una dintre surorile lui Bonaparte, Caroline. În mod deloc surprinzător, Murat
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
tampon între Polonia și Rusia. 65.000 de soldați polonezi și 15.000 de soldați ucraineni au luat parte la expediția inițială, al cărei obiectiv militar principal era depășirea prin flanc a forțelor bolșevice și distrugera lor dintr-o singură lovitură. După cucerirea unei victorii în sud, Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a și întărirea frontului de nord, unde Piłsudski aștepta să se dea principala bătălie cu Armata Roșie. Frontul de sud era
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Ecourile Revoluției Franceze din 1789 au ajuns și în Zakynthos, iar în 1797 steagul revoluționarilor francezi a fluturat pe bastioanele din Zakynthos. Alianța dintre Imperiul Țarist și Poarta Otomană a dat însă lovitura de grație francezilor liberali. În martie 1800, la inițiativa Rusiei și Turciei, s-a format Statul Ionian (Heptanezian). Independența era formală, rușii având ultimul cuvânt în privința guvernării, iar statul plătea turcilor un tribut anual. În 1807 imperialii francezi au preluat
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
șase monede diferite, fiecare afectată de propria sa rată a inflației. Economia poloneză era în ruine, lipsurile alimentare erau o problemă comună în țară, iar în unele regiuni începuse să se manifeste foametea, rata criminalității era ridicată, iar amenințarea unor lovituri de state organizate de diverse facțiuni extremiste era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu greu celei
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
dominantă. Germania anilor 1918-1920 era frământată de nemulțumiri sociale și haos politic. În primele 18 luni după abdicarea Kaiserului, Germania a trecut printr-o rebeliune comunistă, proclamarea a două republici locale de tip sovietic (precum Republica Sovietică din München), trei lovituri de stat de dreapta, patru greve generale și a fost guvernată de guvernele a cinci cancelari. Autoritatea guvernului central era subminată de mișcările separatiste, de controlul puterilor aliate și de luptele de stradă dintre detașamentele muncitorești înarmate ale Ligii Spartachiste
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
un alt termen, incorect folosit pentru această situație este "countout în ring"). În anumite promoții, arbitrul nu pornește numărătoarea, chiar dacă wrestlerii se află în afara ringului. De obicei acest lucru se întâmplă atunci când între cei doi atleți a avut loc o lovitură puternică și ambii se află la podea. Explicația deciziei de a nu porni numărătoarea este că numărătoarea nu ar fi în favoarea niciunuia din wrestleri, ambii aflându-se în stare de inconștiență. În realitate, acest lucru are loc pentru a crește
Wrestling () [Corola-website/Science/305104_a_306433]
-
Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), "Glasul Bucovinei", "Convorbiri literare" de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), "Gazeta Gospodarilor" (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), "Cuvântul" (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu). După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, se refugiază în exil, unde a cunoscut mai multe stațiuni de popas: Polonia, Germania, Austria, Franța, Canada, Statele Unite. În Germania a fost internat mai întâi în lagărul
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
la care s-a renunțat între timp. La începutul lunii iulie, pe baza planului de campanie elaborat în luna mai 1917 de către Înaltul Comandament s-au definitivat instrucțiunile pentru Armatele 1 și 2 române. Astfel, armata 1 trebuia să execute lovitură principala în zona Nămoloasa, apoi, pe terenul pregătit de aceasta, armata a 2-a, condusă de generalul Alexandru Averescu trebuia să execute o lovitură secundară pe direcția Mărăști. Obiectivul operațiunii era luarea sub control a pozițiilor inamice din sectorul Poiana
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
s-au definitivat instrucțiunile pentru Armatele 1 și 2 române. Astfel, armata 1 trebuia să execute lovitură principala în zona Nămoloasa, apoi, pe terenul pregătit de aceasta, armata a 2-a, condusă de generalul Alexandru Averescu trebuia să execute o lovitură secundară pe direcția Mărăști. Obiectivul operațiunii era luarea sub control a pozițiilor inamice din sectorul Poiana Încărcătoarea - Răcoasa. Pe ansamblu raportul de forțe era destul de echilibrat, însă pe direcția loviturilor preconizate de Armată a 2-a, Înaltul comandament român a
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
-a, condusă de generalul Alexandru Averescu trebuia să execute o lovitură secundară pe direcția Mărăști. Obiectivul operațiunii era luarea sub control a pozițiilor inamice din sectorul Poiana Încărcătoarea - Răcoasa. Pe ansamblu raportul de forțe era destul de echilibrat, însă pe direcția loviturilor preconizate de Armată a 2-a, Înaltul comandament român a masat forțe suplimentare generând astfel un raport de forțe mai avantajos. Unitățile combatante erau următoarele: Armata a 2-a română avea următoarea grupare a forțelor : Grupul Gerok avea în componență
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
operațiunii. Astfel artileria divizionara a avut rolul de a ataca, distruge și dezorganiza lucrările genistice din prima linie de apărare și să execute breșe în rețelele de sârmă ghimpată, iar artileria corpurilor de armată a avut misiunea de a executa lovituri de contrabaterie ( distrugerea pieselor de artilerie inamice). Pregătirea de artilerie a durat din 22 iulie oră 12.00 până a doua zi la orele 20.00. Eficientă acestei pregătiri a fost bine apreciată de ofițerii români, fiind continuu verificată de
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
mai mare decât cea dinainte. Regele face uz de prerogative de a emite ordonanțe regale prin care dizolvă parlamentul, modificând legea electorală, fixând noi alegeri și eliminând libertatea de exprimare. Presa liberală și liberalii considerau acest act ca fiind o lovitură de stat regală. Astfel, pe 27-29 iulie 1830 izbucnesc luptele de stradă, iar Armata Regală, prost administrată , a fost forțată să se retragă. Începuse o nouă revoluție. Curtea regală s-a retras și a părăsit Parisul pentru a nu antrena
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
mai mare în raport cu cea legislativă. Dorea să obțină această modificare a constituției prin Parlament cu o anumită majoritate-3/4 din parlamentari trebuiau să fie de acord. În 1851 a încercat să revizuiască constituția prin metodă parlamentară. A reușit prin metoda loviturii de stat. A atras o serie de lideri militari și cu ajutorul armatei, partizanilor și liderilor politici, pe 1-2 decembrie a organizat o lovitură de stat. A înfruntat o rezistență și lupte pe stradă din care au rezultat 200 de morți
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fie de acord. În 1851 a încercat să revizuiască constituția prin metodă parlamentară. A reușit prin metoda loviturii de stat. A atras o serie de lideri militari și cu ajutorul armatei, partizanilor și liderilor politici, pe 1-2 decembrie a organizat o lovitură de stat. A înfruntat o rezistență și lupte pe stradă din care au rezultat 200 de morți în Paris. Victor Hugo l-a criticat pe Napoleon și acesta a plecat în exil unde va scrie o serie de lucrări la adresa lui
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
înțelese că avea nevoie de Biserica Catolică și a luat-o drept aliat. Catolicii din Franța doreau însă eliminarea Statului Papal și unificarea Italiei. Din 1859 este adoptată o lege de amnistie, fiind amnistiați toți cei care s-au opus loviturii de stat din 1851. Napoleon consideră că Franța era pregătită pentru liberalizare. După 1860 a luat măsuri prin care întărea puterea legislativă. Deputații aveau în sfârșit drepturi de a elabora legi, de a-și spune punctul de vedere și puteau
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Avea propriile ei viziuni politice și convingeri de stânga. Avea un rol politic evidențiat prin pozițiile adoptate față de republicani de către Comitetul Central al Gărzii Naționale. Au urmat lupte între guvern și militarii Gărzii Naționale. Au fost comise două tentative de lovitură, dar care au fost dejucate. Guvernanții francezi s-au refugiat spre vest, alături de parlamentari, stabilindu-se la Bordeaux. Neexistând o autoritate legitimate de un vot popular, începe lupta deschisă pentru controlul politic în Paris. Situația se agravează în martie 1871
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
revizioniști și a candidat în mai multe locuri în Parlament, în 1889 fiind ales cu o majoritate zdrobitoare cu un sfer de milion de voturi din Paris. Popularitatea sa era la apogee, iar partizanii l-au îndemnat să dea o lovitură de forță, să organizeze o demonstrație în Paris și să preseze parlamentul să accepte modificările constituționale. Dar Boulanger nu a vrut să declanșeze o criză și a preferat să păstreze totul într-un joc parlamentar. Adversarii săi, republicanii, s-au
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
motive politice. F-111 a fost inițial destinat pentru un rol de avion de vânătoare a Marinei, dar această variantă a fost anulată. Aceasta neclaritate urmează folosirea de avioanelor de vânătoare din primele zile ale acestora pentru operațiuni de "atac" sau "lovitură aeriană" împotriva trupelor inamice, poziții de teren, vehicule, precum și facilități cu mitraliera de avion, sau aruncând bombe mici și bombe de incendiere. Avioanele de vânătoare multirol versatile, cum ar fi F/A-18 Hornet a fost o opțiune mai puțin
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]