16,454 matches
-
un semn de bun augur, ca o implicită urare) că formează o pereche conjugală ieșită din comun, o pereche ideală. Îmi amintesc vag de cei doi soți excepționali, de aura de blândețe pe care o emanau fețele lor și de zâmbetul lor perpetuu, pe jumătate parcă rușinat de atenția ce li se acorda, pe jumătate confirmând parcă tot ceea ce se afirma despre ei: ce să facem, nu ne place nici nouă rolul de reclame, dar suntem, într-adevăr, așa cum am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se afirma despre ei: ce să facem, nu ne place nici nouă rolul de reclame, dar suntem, într-adevăr, așa cum am fost prezentați, ne înțelegem de minune de o viață, alcătuim un cuplu armonios și fericit, părea să spună acel zâmbet. Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
folosea bastonul chiar în deplasările prin casă, de unde, de altfel, nu mai ieșise de vreo 3-4 ani. Cu două săptămâni înainte, am cântărit-o: avea 48 de kilograme! Mă izbise însă atunci mai ales slăbiciunea feței, aproape transparentă: luminată de zâmbet, avea parcă ceva cadaveric, de spectru. Cu ocazia aceleiași vizite, observând pe perete unica fotografie rămasă de la bunicul (fotografie pe care cândva o avusesem și noi), m-am apropiat s-o cercetez mai bine: „Ta-ta”, i-a explicat ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și faptele lor. Acolo am văzut multă bunătate, mult respect și multă milostenie. Noi suntem foarte săraci în acestea. Am ramas corijenți la toate. Acolo toată lumea te respectă, te iubește, îți oferă loc, iti oferă ceva și pe deasupra un zâmbet prietenesc. Acolo toți îți spun sora și frate. Cu adevarat de la Sfintele Locuri și lumea s-a mai sfințit și-i modestă. Sunt foarte simpli toți: și femeile și bărbații. Ei nu poartă cravate că la noi, nici cercei și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Si atat de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă îi cumperi ceva ți-o lasă cu mult mai ieftină decât arată reclamă, ți-o împachetează frumos, ți-o oferă cu un zâmbet, mulțumindu-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu întâlnești unul să te supere sau să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rușine, Pe cai străine. Departe...de lângă Tine Lumină, eu n-am găsit, Așa, cum e lângă Tine, Aș spune tuturor Ce bezna-i fără Tine. Tu esti Luceafăr din Lumina, Și-n noapte Tu de vii, Aduci Lumină din Lumina. Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 25.02.2006 Stând la pieptul Mamei, Strâns si-mbratisat, Si mâna ei caldă, Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil s-a arătat, Hăinuțe noi dac-ai îmbrăcat, Și încălțăminte ți s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Tu esti Luceafăr din Lumina, Și-n noapte Tu de vii, Aduci Lumină din Lumina. Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 25.02.2006 Stând la pieptul Mamei, Strâns si-mbratisat, Si mâna ei caldă, Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil s-a arătat, Hăinuțe noi dac-ai îmbrăcat, Și încălțăminte ți s-a dat, Când ai primit în dar o jucărie, Pe fața lui, “Un zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil îngenunchiat, Alături de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Strâns si-mbratisat, Si mâna ei caldă, Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil s-a arătat, Hăinuțe noi dac-ai îmbrăcat, Și încălțăminte ți s-a dat, Când ai primit în dar o jucărie, Pe fața lui, “Un zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil îngenunchiat, Alături de Mămică lui, El s-a rugat, s-a rugat, Acel copil nevinovat Cu ochii plini de lacrimi, Icoana cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mamei se starngea. Văzând durerea lui Iisus pe Cruce, Pe mama o-ntreba : - De ce L-au pedepsit pe El ? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene, I-a zis : Vei află tu mai tarziu... Copilul meu, copilul meu, Si zâmbetul lui S-a transformat în lacrimi De iubire și durere Și astăzi mai plânge acel copil, Durerea Lui Iisus. Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica mea, Te iubesc, oricât ai vrea, Tu-mi ești mare ajutor Și un bun
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dus Lumină ta, De aceea te iubesc, Si la toți le povestesc... Mama 04.02.2003 Tu, chip frumos, Esti că o primăvară, Cănd mugurii cresc, Și încep să se deschidă, Acolo, Mama, te zăresc Între petalele de floare. Și zâmbetul tău E-o rază de soare. Cand mâna ta caldă Cu-atata duioșie, Atinge creștetul meu, Si inima-mi tresaltă, Chemând numele tău. Mama, Mamă... Cu nimic sub soare Tu n-ai asemănare. Iustina, scumpă Mama mea, Ah ! Ce mult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bun ! Ajuta-ma pe cale, « Poruncile » să-mi fie... Lumină spre Lumină, Și iată vine ceasul, Cănd totate le lăsăm, Cănd moartea nu ne lasă, Plecăm pe veșnicie... Cu faptele ce-avem. Lăură 16.05.2006 Privirea caldă și senina, Si zâmbetul e prin cuvinte, Asterne-n inimi, Dragostea-i fierbinte. N-ai spune, soro, Că e străin și e departe... Și câți îți calcă pragul Nu-i lași să plece, Triști și obosiți. În casa ta, Palat pentru străini, Pe toți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și de manifestările (manus-fendo = a lovi cu mâna) ei specifice : bufoneria, travestirea, năzbâtiile, ghionturile, tifla. În treacăt fie zis, cea mai formidabilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
caracter, ci ținea de un har superior, ceva de esența creației, ca și poezia, ca și sfințenia. Lucrul acesta l-am înțeles mult mai târziu. Viața și marile cărți ale lumii m-au făcut să știu că adevărata bunătate, cu zâmbetul ei îngăduitor și perspicace, cu răbdarea ei imensă dar nu nesfârșită, e totdeauna genială și puternică, orice ar crede cinicii și așa-zișii oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grădina din spatele casei oarbă, singură. Nu m-a recunoscut. Am vrut să-i sărut mâna și m-a respins. Cu greu am reușit s-o fac să înțeleagă cine sunt. Până la urmă am reușit să descifrez pe chipul ei un zâmbet amar. Satul era pe ternimate. Casele erau puține și vechi, dărăpănate. Se programase desființarea satului Boarca. I-am vorbit despre recăpătarea vederii printr-o operație, dar a refuzar pe motiv că-i prea bătrână. O veche aducere aminte. Pe când eram
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dispare apoi ca zahărul în apă. Era întrebarea lui Strindberg pentru actrița Hariett Bosse. Atunci nu citisem încă Jurnalul ocult și habar nu aveam că peste un timp îl voi traduce pentru prima oară în românește... René fusese stânjenit de zâmbetul și tăcerea mea și a mai pus o întrebare: - În ce țară ți-ar plăcea să trăiești? Oriunde vom trăi vei face mereu același lucru: vei scrie și vei dormi lipită de mine. Am râs. Întâlnisem un om moral. Plin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Imandi au evadat spectaculos din închisoarea cea mai sigură a Suediei! Peste tot, polițiști. Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada care ascunde bine, chiar cu inteligență, o mare lipsă de scrupule, cruzimea. Este 13 mai, și Ursuț a fost prins! S-a apărat trăgând și se pare că un polițist, însurat cu fata scriitoarei Marianne Jeffmar, e pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nietzsche, astea toate neavând nimic cu noua mea carte de poeme pe care pretinde c-o recenzează, referindu-se mereu la Jurnalele mele publicate mai demult. În plus, fotografia publicată (a lui Mikael Norman) arată lumii chipul meu cu un zâmbet ironic și sfidător. Birgitta (Trotzig) m-a sunat de la Öland să-mi spună că aceeași persoană a scris și despre cartea ei Anima, și că e complet incompetentă. Dar Marianne (Eyre), care mă sună după Birgitta, spune că, dimpotrivă, cronica
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gură de șarpe. L-am visat pe regele suedez, care-mi arăta o mare prietenie, tocmai inspecta gărzile surâzând. În aceeași zi am primit de la PEN treisprezece mii de coroane suedeze! Vizita lui Dalai Lama, la Stockholm. Mare succes datorită zâmbetului și cuvintelor lui vindecătoare, pline de înțelepciune. A spus clar că nu vrea să-i convertească pe suedezi la credința sa, vrea numai că comunice experiența sa spirituală. La Centrul de Presă, din nou provocări antisemite: Andrei (Bart) este acum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să desprindem un element de certă valoare, Loredana Țaga, în rolul servitoarei stăpâne, cu reale calități vocale și actoricești. Prestația scenică din spectacolul amintit o recomandă să poată sta oricând alături de profesioniști cu experiență. Tinerețea ei cuceritoare, prezența fizică agreabilă, zâmbetul șăgalnic, gesturile autoritare ilustrate cu convingere (la nivel profesionist), în momente de hotărâre când vrea să-și impună voința, exprimându-se firesc și cu dezinvoltură, o recomandă și pentru alte roluri din aceiași familie de personaje cum ar fi spre
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta fără ca părinții să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după ștefan Luca. Vă închipuiți întâlnirea. S-au uitat unul la altul mai întâi clisos, apoi mai spre zâmbet și în sfârșit s-au strâns prietenește în brațe. Dintre toți cel mai bucuros eram eu. Minciuna mea devenise morală! Vedeam că nu prea sunt speranțe să fiu numit titular în învățământ. Cât am fost la Nekrasovca am învățat de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe bărbații de pe vapor să coboare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor, l-au rugat să-i lase să coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-a spus acesta, mai întâi coboară bărbații în vârstă apoi, la nevoie, și bărbații mai tineri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
coșuleț cu zarzavaturi la ușă. Mai găseam și câte o femeie: De ce mi-aduceți? Dar nu-i pentru dumneavoastră. E pentru copii. Într-o zi, venind acasă, odaia goală, fără nici un preș. Ies și din prag cu toată fața un zâmbet, Sida îmi zice: - Nici o grijă. Preșurile sunt la râu. Le-au luat femeile să le spele. - Dar, Persida, asta este treaba mea. - Nu. Treaba dumneavoastră este să ne creșteți copii deștepți. O sală de clasă, un hol și o cancelarie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
secretarul de partid, era o femeie cam de cincizeci de ani, nu mai înaltă decât mine, cu o privire hotărâtă, îmbrăcată modest și având capul acoperit cu un batic fin de mătase legat sub bărbie. M-a întâmpinat cu un zâmbet binevoitor. Am privit-o și eu cu simpatie, pentru că semăna cu mama. 38 Nu peste mult timp aveam să aflu că era tovarășa Tălmaș, secretara cu probleme sociale și de sănătate, care controla și coordona activitatea spitalelor din județ. Era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din mașină: 43 Pri-mă-rițe-le, pri mă-rițe-le! Au dispărut apoi în casă, pentru a urmări din ușă desfășurarea evenimentelor. Erau băieții casierului care locuia vizavi de primărie, așa cum aveam să aflu în curând. O femeie scundă, grasă și blondă, cu un zâmbet larg, trecută de a doua tinerețe, prietenoasă, părea că ne cunoaște dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]