161,116 matches
-
la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu. În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
În 2015 a fost finalizată prima porțiune, cuprinzând 24 de busturi. Ordinea amplasării busturilor pe alee, respectiv a descrierii de mai jos este cea din figura alăturată. A fost contabil, ziarist, redactor la ziarul "Tribuna" din Arad, unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior ai Partidului Național Țărănesc, deputat de Timiș-Torontal, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. A fost guvernator al județului Timiș-Torontal între 1938-1940. Bustul său a fost realizat de Eugen Florin Bârzu (n. 1968) și dezvelit la 3
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
prima porțiune, cuprinzând 24 de busturi. Ordinea amplasării busturilor pe alee, respectiv a descrierii de mai jos este cea din figura alăturată. A fost contabil, ziarist, redactor la ziarul "Tribuna" din Arad, unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior ai Partidului Național Țărănesc, deputat de Timiș-Torontal, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. A fost guvernator al județului Timiș-Torontal între 1938-1940. Bustul său a fost realizat de Eugen Florin Bârzu (n. 1968) și dezvelit la 3 august 2009. Avocat, membru al
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de asemenea unor organizații cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost remis în mâna autorităților române de către Onisifor Ghibu, deși fusese preconizat să fie trimis
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
au fost uciși de forțele de ordine. Aceste proteste au fost urmate ulterior de abuzuri ale poliției și sute de arestări în rândul membrilor opoziției. După alegerile generale din mai 2015, aspru criticate de voci din țară și de peste hotare, partidul de guvernământ și aliații săi au ocupat și ultimul loc deținut de opoziție, astfel că a ajuns să controleze întreg Parlamentul. De asemenea, tensiunile sunt în creștere la granița cu Eritreea; o luptă sângeroasă în lunia iunie s-a soldat
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
însă acuzațiile, afirmând că protestatarii erau pașnici și neînarmați. Într-un comunicat de presă, prim-ministrul Hailemariam Desalegn declara: "Guvernul este conștient că ideile și lozincile reflectate în demonstrații nu reprezintă oamenii din Oromo sau Gondar". Congresul Federalist din Oromo, partid de opoziție și membru al Forumului pentru Dialog Democrat, a raportat că 400 de persoane au fost ucise în timpul protestelor (deși Reuters și alte agenții internaționale de știri au confirmat inițial o cifră mai mică).
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
singur lucru este necesar pentru a decide că ei [Mussolini și alți lideri fasciști] trebuie să plătească cu viața: chestiunea identității lor”. El a susținut și că a dat ordinul în calitate de viceprim-ministru al guvernului de la Roma și ca lider al Partidului Comunist. , prim-ministrul, a negat mai târziu că aceste cuvinte ar fi fost spuse cu acordul sau în numele guvernului său. Un lider comunist din Milano, , a declarat că ordinul ar fi venit de la comandamentul general al unităților militare de partizani
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
poveste: că, atunci când el și Fermo Solari, un membru al (care făcea parte din CLNAI), a auzit vestea prinderii lui Mussolini, imediat au fost de acord ca el să fie executat sumar, iar Longo a dat ordinul. Conform lui , reprezentantul Partidului Acțiunii în CLNAI, decizia de a-l executa Mussolini a fost luată în noaptea de 27/28 aprilie, de către un grup care acționa în numele CLNAI format din el însuși, Sandro Pertini, și comuniștii Emilio Sereni si Luigi Longo. CLNAI a
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
rămas până în mai 1957, când proaspătul prim-ministru, , a acceptat reînhumarea lui Mussolini în locul său de naștere, Predappio din Romagna. Susținerea în Parlament a lui Zoli depindea de extrema dreaptă (inclusiv de Leccisi însuși, care acum era deputat din partea unui partid ). El chiar era originar din Predappio și o cunoștea bine pe văduva lui Mussolini, . Re-înhumarea în cripta familiei Mussolini din Predappio a fost efectuată pe 1 septembrie 1957, susținătorii prezenți dându-i salutul fascist. Mussolini a depus într-un sarcofag
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
comparații cu , moartea lui Mussolini fiind descrisă ca echivalentul Italian al acestor speculații. Până în 1947, implicarea lui Audisio a fost ținută secretă, și în cele mai vechi descrieri ale evenimentelor (într-o serie de articole din ziarul L'Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
L'Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat ulterior implicarea lui Audisio. Audisio însuși nu a vorbit public despre aceasta până când și-a publicat relatarea său într-o serie de cinci articole în L' Unità mai târziu în acea lună (și și-a repetat-o
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
în "L'Unità", versiunile ulterioare furnizate de el și versiunile evenimentelor oferite de către alții. Deși relatarea sa este, cel mai probabil, este construită în jurul faptelor, la ea s-au adăugat cu siguranță amănunte. Discrepanțele și exagerările evidente, împreună cu convingerea că Partidul Comunist îl alesese pe el să-și asume responsabilitatea pentru propriile lor scopuri politice, a condus pe unele persoane din Italia să creadă că povestea lui ar fost în întregime sau în mare parte neadevărată. În 1996, a apărut în
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a condus pe unele persoane din Italia să creadă că povestea lui ar fost în întregime sau în mare parte neadevărată. În 1996, a apărut în "L'Unità" o relatare privată inedită, scrisă în 1972 de către Aldo Lampredi pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția a
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
în 1972 de către Aldo Lampredi pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția a fost că el avea nicio motivație să nu spună adevărul. În plus, el avea o reputație de om de încredere și de cuvânt; se știa și că lui personal îi displăcea Audisio. Pentru
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
execuția de la Giulino de Mezzegra ar fost organizată cu cadavre. Primul care a avansat o astfel de idee a fost Franco Bandini în 1978. Printre alte teorii s-au numărat și acuzații nu numai că Luigi Longo, ulterior lider al Partidului Comunist în Italia postbelică, ci și Sandro Pertini, viitor președinte al Italiei, ar fi participat la execuție. Alții au susținut că Mussolini (sau Mussolini și Petacci împreună) s-ar fi sinucis cu cianură.
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
naționale (Megali Idea). Această conștientizare a stat la baza revoluției de la Goudi din 1909, care a solicitat realizarea unor reforme imediate în armată, economie și societate. În cele din urmă Eleftherios Venizelos a ajuns la putere și, în calitate de lider al Partidului Liberal, a inițiat o gamă largă de reforme care au transformat statul elen, ducând la victoria grecilor în Războaiele Balcanice ce au avut loc patru ani mai târziu.
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
5 ani de către "Bundesversammlung", Adunarea Federală sau Convenția Federală. Singurul scop al Adunării Federale este alegerea Președintelui statului. Ea este constituită din toți membrii bundestagului, plus un număr egal de membri aleși și trimiși de landuri. Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Din 1998 și până în iulie 2005 a fost la putere, la nivelul Germaniei, o coaliție parlamentară
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
Federală. Singurul scop al Adunării Federale este alegerea Președintelui statului. Ea este constituită din toți membrii bundestagului, plus un număr egal de membri aleși și trimiși de landuri. Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Din 1998 și până în iulie 2005 a fost la putere, la nivelul Germaniei, o coaliție parlamentară așa-numită Roșu-Verde, adică între Social-Democrați (SPD) și
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
bundestagului, plus un număr egal de membri aleși și trimiși de landuri. Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Din 1998 și până în iulie 2005 a fost la putere, la nivelul Germaniei, o coaliție parlamentară așa-numită Roșu-Verde, adică între Social-Democrați (SPD) și Verzi ("Bündnis 90 / Die Grünen", prescurtat B'90/Grüne sau "Grüne"=Verzii). La 21 iulie 2005
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
SPD, președintele Senatului landului Brema și în același timp primar al orașului Brema. La alegerile prezidențiale de la 30 iunie 2010 au candidat: Christian Wulff (CDU), până atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară ("Niedersachsenn"); pastorul Joachim Gauck (nu e membru de partid); Lukrezia Jochimsen (cunoscută și drept jurnalista Luc Jochimsen) din partea partidului "Die Linke."; precum și Frank Rennicke, din partea partidului NPD. Adunarea Federală ("Bundesversammlung") l-a ales în al 3-lea scrutin pe Christian Wulff drept nou Președinte al Germaniei, pentru o perioadă
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
al orașului Brema. La alegerile prezidențiale de la 30 iunie 2010 au candidat: Christian Wulff (CDU), până atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară ("Niedersachsenn"); pastorul Joachim Gauck (nu e membru de partid); Lukrezia Jochimsen (cunoscută și drept jurnalista Luc Jochimsen) din partea partidului "Die Linke."; precum și Frank Rennicke, din partea partidului NPD. Adunarea Federală ("Bundesversammlung") l-a ales în al 3-lea scrutin pe Christian Wulff drept nou Președinte al Germaniei, pentru o perioadă de 5 ani. El a fost învestit în funcție la
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
30 iunie 2010 au candidat: Christian Wulff (CDU), până atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară ("Niedersachsenn"); pastorul Joachim Gauck (nu e membru de partid); Lukrezia Jochimsen (cunoscută și drept jurnalista Luc Jochimsen) din partea partidului "Die Linke."; precum și Frank Rennicke, din partea partidului NPD. Adunarea Federală ("Bundesversammlung") l-a ales în al 3-lea scrutin pe Christian Wulff drept nou Președinte al Germaniei, pentru o perioadă de 5 ani. El a fost învestit în funcție la 2 iulie 2010. Însă la 17 februarie
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
trâmbița a Moscovei?”, „Ambasadorul SUA de la Chișinău, James Pettit, emite teorii similare cu cele din vremea lui Stalin și dragi propagandei lui Puțin, făcând servicii neprețuite Moscovei, dând o grea lovitură chiar realităților istorice și susținând mistificarea istoriei României”. Liderul Partidului Liberal (din Moldova), Mihai Ghimpu, a declarat că „Domnul ambasador nu are nici un drept să spună care ar trebui să fie relația R. Moldova cu România: să se alăture României sau să se unească cu România”, „prin aceste declarații, din
James Pettit () [Corola-website/Science/336794_a_338123]
-
() a fost un ziarist, sindicalist și politician italian. Înscris în Partidul Național Fascist la Milano, el a fost lider sindical. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a luptat în pe frontul francez și pe cel iugoslav. El s-a alăturat Republicii Sociale Italiene, ca exponent al . În această perioadă a
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
în Sicilia, a făcut posibilă alianța la guvernarea Regiunii între MSI și PCI. La sfârșitul celei de a III-a Legislaturi, în 1963, MSI l-a exclus pe Leccisi, și l-a eliminat de pe listele electorale. Reintrat mai târziu în partid, a devenit consilier local în Milano. Ulterior s-a retras în viața privată la Milano, unde, în ultimii ani ai vieții sale, a declarat că s-a opus transformării MSI-DN în . El a murit la 88 de ani, din cauza unor
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]