3,716 matches
-
d.Ar mai trebui de adăugat :Anul este o personificare a Soarelui numitsolstițiul de iarnă An Vechi, înainte de a muri la miezul nopții deRevelion, și imediat după renaștere, AN NOU.Sinonim cu marii zei ai omenirii, el se naște, crește, îmbătrânește șimoare după 365 de zile.Oricât de diferite ar părea vechile culturi ale lumii, acestea aveau încomun speranța de regenerare anuală sau sezonială a universului înconjurător. Anul este o personificare a Soarelui numit solstițiul de iarnăAN VECHI, înainte de miezul nopții
ANUL NOU de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371818_a_373147]
-
departe cu alții. Inșii la fel... căci sunt fluturi, ce nu caută o floare, ci o lampă... Femeia fatală este ca lampa pentru fluturi... îi atrage și, pe cei mai apropiați, îi arde... Femeia fatală, ca fata cuminte de la țară, îmbătrânește urât și... singură... Așa că aduc în listă o altfel de dragoste, aceea adevărată, aceea care se confruntă cu pasiunea, dorința și adorarea unei singure persoane. Femeia fatală împarte aceste sentimente în funcție de câte persoane sunt “active” la acel moment, deci persoanele
FATALISM ŞI FEMEIA FATALĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371855_a_373184]
-
în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Se scurge soarele, ca ceara Și cade-n picuri pe pământ, E mult mai caldă acum vara Și mai fierbinte ca oricând, Fântânile nu mai au apă, Izvoarele-au îmbătrânit, Rămas-au obosite-n groapă, Nu mai auzi un șopotit, Pământul, verdele-și arogă Dar roșul este mai aprins, Azi "uscăciunile"-s în vogă, Căci rugăciunile s-au stins, Nu mai adie nici o boare, Iar sufletele ard de dor, Cerul
ARŞIȚĂ MARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371901_a_373230]
-
La ora asta trebuia să fi cântat deja! Și sărea cocoșul buimac de somn și trăgea câteva cântări. E drept, în ultima vreme nu mai răsuna satul, glasul îi era mai răgușit și nu mai avea forța din anii trecuți. „Îmbătrânim cu toții!”, se gândi curcanul. Uneori, curcanul adormea buștean, și atunci n-avea cine să-l mai trezească pe cocoș și pânzele de întuneric ale nopții rămâneau fără cântec. Într-o dimineață, după o noapte când cocoșul nu se trezi să
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
nu mai ai loc! a întrerupt-o maică-mea. -Cum nu mai am loc? a sărit atinsă femeia. Pe mine nu mă interesează. Facă ce-o vrea! Dar mi-e milă de el, săracu’! Fără nevastă...fără copii...uite-așa îmbătrânește! Că alea care vin la el și pleacă...multe sunt măritate. Își părăsesc bărbații, fă, țațo. Nu mult, așa...fo zece-cinșpe zile și, când le gonește Călin, se întorc spăsite la bărbați. Chit că mănâncă o bătaie zdravănă. Dacă rămân
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
și papucii ei stăteau cuminți la locul lor de lângă ușă. Tablourile agățate pe pereți păreau încremenite. Se uită cu atenție la cel în care era fotografiată împreună cu George și parcă nu-i venea să creadă că atât de repede a îmbătrânit iubirea lor. (Va urma) * * Referință Bibliografică: NUVELA IDILE - PARTEA A CINCIA / Ion C. Gociu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
inimii Când lumea toată te știe ! Te afli în pelerinaj de multe luni Cu orice nene din margine de drum Și pe-aia mică ai uitat s-o suni ... E prea cuminte; că nu face ... “fum”. Cândva, când timpul va îmbătrâni, Ai să aștepți în multe stații Autobuzele ce trec în șir, Ținând umbrela pe basma, Fără să fii văzută, Când te agăți de scara unui tir. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Poezii de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Obișnuiesc să mă opresc mereu din alergatul rutinos și să privesc lambada șobo-umanilor de pe trotuarele însiropate cu noroaie sau cu colțul ochiului să remarc psihozele colectivității maratoniste. Cred că încep să îmbătrânesc, să văd milos umanitatea, dincolo de pivnițele mentale, deschise sau izolate aidoma legăturilor de la o zgărduță populară. Mă întreb retoric și aberant câteodată dacă viața asta nu seamănă cu un mare club viticultos sau leguminos. Văd oamenii împărțiți în castre: morcoviorii
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
Căci nu mai știu a mă purta Însingurat. Și, iată, plouă peste noi Ca-ntr-un destin de toamnă vechi, Visăm adesea amîndoi Păsări perechi. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Mi-e dor de tine iar și iar, De parcă mi-ai lipsi mereu, Și plîng ninsori în calendar Și-n trupul meu. Dar te pronunț definitiv, Sentința mea fără de leac Și ispășită recidiv, În acest veac. Vine o
DESTIN DE TOAMNĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372401_a_373730]
-
lipsi mereu, Și plîng ninsori în calendar Și-n trupul meu. Dar te pronunț definitiv, Sentința mea fără de leac Și ispășită recidiv, În acest veac. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Doar ca un simplu fapt divers Mai reușim să ne iubim, Dar scade timpu-n univers, Și noi fugim. Ți-am fost bărbatul ideal, Femeie-a spațiului prezent, Miroase totuși a final Indiferent. Vine o vreme, fără de știre, Cînd
DESTIN DE TOAMNĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372401_a_373730]
-
reușim să ne iubim, Dar scade timpu-n univers, Și noi fugim. Ți-am fost bărbatul ideal, Femeie-a spațiului prezent, Miroase totuși a final Indiferent. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Și ce frumoși eram atunci, Cînd ne iubeam ca doi copii, Servind aceleiași porunci De a fi vii. Mai bate ceasul uneori - Comun și simplu legămînt, Și-atuncea simt cum iar mă dori, Fără cuvînt. Vine o vreme
DESTIN DE TOAMNĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372401_a_373730]
-
copii, Servind aceleiași porunci De a fi vii. Mai bate ceasul uneori - Comun și simplu legămînt, Și-atuncea simt cum iar mă dori, Fără cuvînt. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Referință Bibliografică: Destin de toamnă / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESTIN DE TOAMNĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372401_a_373730]
-
sunt vulnerabil la atacurile oamenilor. Chiar dacă am puteri inimaginabile pentru un om de rând, mai ales noaptea când resursele fizice și psihice revin la cota maximă, nu am făcut abuz de ele decât în cazuri majore. Este adevărat că nu îmbătrânesc. De la o anumită vârstă a tinereții m-am conservat... - Să zicem că printr-o minune rămân tânără alături de tine, ce se va alege de urmașii noștri, de nepoți, de strănepoți? - Deși procesul de îmbătrânire și la ei va fi mai
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
căptușeala vestei de dimie, pentru a obține trofee ale atletismului românesc, urcând pe cele mai înalte podiumuri naționale și balcanice. Înjunghiat mișelește, drumul vieții sale a fost întrerupt. Soția sa, Lina, de o frumusețe angelică, a trăit mult în urma soțului, îmbătrânind frumos, cu aceeași iubire pentru bărbatul ei, Culici, Lice, cum îl alinta ea, fără să se mai căsătorească, neputând nicicând să-l înlocuiască. L-a iubit nespus de mult. Nicolae Ogrinja poate fi numit, pe drept cuvânt, avuție locală și
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
frunze așternute domină tonul de culoare colori de vis gesturi alese brațe deschise către intersecția iernii iernii fără zăpadă priviri către toamna din iarnă asupra frunzelor așezate cuminți le simt viața mai mult culoarea lor îmbătrânirea o viață de om îmbătrânim albim viață de frunză îmbatrenește în culori de vis la răscruce de sentimente în graba plecării uităm natura o urmă de dojană în ochii celui nedefinit poate neputință poate o târzie căință a unei lumi interioare pline de petice petice
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOREL SCHOR - ZICERI (125/126) - VORBE & DECENTE Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului VORBE • Pe măsură ce eu mă maturizez, constat ce mult au îmbătrânit amicii mei. Pacea e un cuvânt inventat... • Viitorul e imprevizibil. Uneori și trecutul. Nu am ce să spun, dar eu nu tac, ca alții. Când citesc zicerile, mă amuză. Când le trăiesc, mă pun pe gânduri (Eliezer Cotter). • Îmbuibarea adversarului
VORBE & DECENTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372846_a_374175]
-
transfigurarea anxietății produsă de certitudinea secundelor care se derulează pe mosor: ``Dorul picură pe dedesubtul frunții, / -Imensa roată iar disimulează-``. În plenitudinea trăită de fiorul artei: ``Tandră, clipa se prinde-n poezie, Ritmuri râd în sânge, tremură o floare...`` (Frig îmbătrânit). Introspecția amplifică viziunea poetei, versul devine prelungit ecou al unei stări afective din care transpar sensibilitatea, regretul, armonia, melancolia. Este de remarcat perseverența în șlefuirea imaginii poetice folosind de cele mai multe ori incantația versului. Lirica Liei Ruse permite o detașare într-
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
glumă, când „un bătrân și o bătrână/ trec ținându-se de mână” aproape peste tot, pe falezele asfaltate ale plajelor fără sfârșit. Ce e rău în asta? Nu le-am dori în taină și părinților noștri, rămași statornici la vatră, îmbătrânind departe de noi, o senectute la fel de serenă și pașnică? Ba bine că nu, dar, din păcate, “copacii” noștri de acasă nu se lasă dezrădăcinați așa ușor. Preferă statornicia iernii românești, chiar dacă viața ne confruntă cu situația absurdă a emigrării personalului
PRO-PRIMĂVARA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373030_a_374359]
-
un vanitos, un neliniștit, un oscilant între plăcerile vieții și chemările cerului, veșnic un turist meditativ. În viață a trecut prin multe: a avut râie, suferea de rău de mare, a căzut de pe cal, se uită în oglindă nemulțumit că îmbătrânește și-și scotea perii albi, că avea un câine negru cu care se plimbă singuratic pe străzi, ca mânca o dată pe zi, preferând vegetalele, ca aspiră la asceza, lăsându-se învins de păcat, că era un isteric și avea halucinații
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
a Majestății Sale Regelui Mihai I, un șir de patru domnii monarhice constituționale. Toate aceste domnii au adus nu numai în orizontul istoric al nostru, ca națiune, ci chiar în viața sufletească individuală, patru regine, toate adorate. Iubirea nici nu îmbătrânește, nici nu moare curând, ci își modifică, doar, localizarea spațială și temporală, pentru că aceeași iubire se poate transfera dintr-un loc în altul, dintr-un timp în următorul...! Astfel, poate succeda una și aceeași iubire, preluată pe o durată cu
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
picioare, ca bradul Despre trecerea de la etapa activă la cea a pensionării se pare că nu se știu prea multe, cu toate că foarte mulți au cercetat fenomenul despre așa-zisa „vârstă a treia". Francezul Voltaire (1694 - 1778) a decis că a „îmbătrâni” este singurul mijloc de a trăi mai mult. Trebuie să ne gândim că în fiecare dintre noi există dorința de a ajunge la bătrânețe. Dar sensul îmbătrânirii nu trebuie să fie un obstacol pentru generațiile ce vin, ci din contra
BĂTRÂNII NU TREBUIE UITAŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371224_a_372553]
-
abis, iată că, alături de tine, zărești floarea de colț, gingașă și rezistentă în același timp care, prin frumusețea ei îți face sufletul să renască. “Floarea de colț: Când ai pierdut, aproape totul / s-a căscat o prăpastie uriașă și, / brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. // Urma să descoperi că având viață, ai totul... // Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș / pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.” Un poem aproape perfect
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E toamnă-n Univers, e-atâta toamnă... Copacii se dezleagă de amor, Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă, Natura e vândută la obor. Din cupe mari, se bea în seara mustul, Stelele, blând, se-ntorc în matcă lor, Albinele roiesc înspre adâncuri Iar vechile răceli din oase dor. Roua se-așează tainic peste miriști
PASTEL DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371293_a_372622]
-
cuceresc cu o poveste despre luptele de gladiatori, din arena amfiteatrului din Verona, sau cu o bere rece pe Costa del Sol! dar buzunarele mele sunt multe și goale... doar pentru plăcerea de a le purta și pentru iluzia bogăției! îmbătrânesc și tot nu-mi doresc o viață de lux! strâng vise... cu străduțe și colțuri pline de farmec, cu zâmbete și urme înțelepte de cămile, chiar și cu pete și mustăți de gheparzi... vise trăite! înmulțite cu cântece la tobe
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
a lui Viorel, fratele meu. Apoi, după ce Dumnezeu mi-a dat familie, am încercat să-i portretizez pe ei, pe soția mea și pe copiii mei. De ce consider că aceste lucrări răspund întrebării tale? Pentru că înțeleg din ce în ce mai mult, cu cât îmbătrânesc, că relațiile sunt pietrele de temelie ale existentei umane: relația cu Dumnezeu și relația cu semenii. Ca artist, foarte ușor te izolezi în propriul tău turn, în turnul de fildeș, și acolo intri în dialog cu piatra, cu lemnul, cu
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]