4,962 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > RONDELUL ÎMPĂCĂRII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu este timp de ceartă și de ură, Nu-i timp să năruim ce au clădit, Apune viața, se transformă-n zgură, Uitând să ne
RONDELUL ÎMPĂCĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379177_a_380506]
-
fi frați împreună. Așa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră și milostiv fii nouă. Că bun și iubitor de oameni ești și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. AMIN Referință Bibliografică: Rondelul împăcării / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RONDELUL ÎMPĂCĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379177_a_380506]
-
Erau considerați vecini, familiile care luau apa de băut de la același bunar. La mine în sat aveam șase case vecine și între acestea începeau prin acest obicei, schimbul de ouă roșii, colaci și lumânări. Momentul constituia și un prilej de împăcare între cei certați, care nu mai vorbeau de un timp, uneori din pricini banale. Pomana era calculată pe numărul membrilor prezenți în casă și atunci (16 aprilie 1944), în cele șase gospodării erau prezente 24 de suflete. La noi în
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
este vremea noastră de la suferință la bucurie (mângâiere) și tot Crucea este răstimpul de la răstignire la Înviere: „Prin Cruce înțelegem însăși creștinătatea, religia și Biserica creștină în întregimea ei. Prin Cruce înțelegem Jertfa Mântuitorului adusă pe Golgota, pentru mântuirea și împăcarea neamului românesc. Prin Cruce înțelegem „arma păcii”, floarea mântuirii, lemnul Domnului, „ușa Tainelor” prin care se deschid și se revarsă în sufletele noastre izvoarele harului. Prin Cruce înțelegem suferința ispășitoare, sfințitoare și mântuitoare. Prin Cruce înelegem steagul de luptă, altarul
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
Împărăției de Sus; Bucură-te, credinciosul Evangheliei lui Hristos; Bucură-te, stâlp de viață monahicească; Bucură-te, icoană de trăire sihăstrească; Bucură-te, povățuitor iscusit al călugărilor; Bucură-te, deslușitor al tainelor ascunse; Bucură-te, descoperitorul vicleniilor ucigătoare; Bucură-te, împăcarea învrăjbiților; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 7-lea Tot mai mult doreai cele duhovnicești, făcând din paradisul peșterii unde sihăstreai un colț de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia! Icosul al 7-lea În Rai era
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
-te, grabnicule ajutător în nevoi; Bucură-te, ocrotitorul nostru în primejdii; Bucură-te, ascultătorul necazurilor noastre; Bucură-te, alinătorul suferințelor noastre; Bucură-te, opritorul răutății viclene; Bucură-te, potolirea și umplerea duhurilor; Bucură-te, liman de scăpare; Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiți; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 12-lea Îți mulțumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputințele și păcătoșenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovnicești, că și noi
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
Brădățeanu despre autorul piesei „Sosesc deseară”, Tudor Mușatescu, „râde cu bunătate de inși cu orizonturi mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească”. Iată un rol cum nu se poate de nimerit, pentru Vasile Muraru. Toate strâmbăturile, nedreptățile, urâțeniile vieții demonstrate în teatru conduc pe spectator la reflecții prin care își salvează piciorul de la poticnirea în astfel de moravuri. Vasile Muraru joacă
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
și dor popasul inimilor noastre, aducând un omagiu etern și nedisimulat femeii, iubirii ca cea mai înaltă și minunată trăire umană, pătrunzând cu alese cuvinte în intimitatea cititorului, răscolindu-l... Poetul trăiește profund clipa, fiind într-o permanent căutare și împăcare cu sine. Mereu tânăr, poetul Mugurel Pușcaș, vrea “... aripi să zbor peste timp, / Să fiu iarăși prim-anotimp./ Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, / Cu ochi de granit și de stea,/ Pe umeri cu mantii de flori/ Să gust
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
Dumnezeu spre îndumnezeirea în care se află El. Înălțarea Domnului ne dăruiește, pe de o parte, o victorie asupra limitelor ființei umane, pe de altă parte, o readucere la starea dumnezeirii. Mai mult, această mare taină ne aduce la o împăcare cu noi înșine și cu Dumnezeu. Potrivit celor spuse de Sfântul Ioan Hrisostom, „în această zi, când Iisus Hristos s-a suit la Ceruri, neamul omenesc s-a împăcat, din nou, cu Dumnezeu. Acum s-a încheiat o minunată pace
ÎNĂLŢAREA CA O ÎNTOARCERE „ACASĂ” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378682_a_380011]
-
Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Din steaua care-a răsărit Alunecă o rază, Noroadele iluminând Simțirea să stea treaza. Pe cât de mult va străluci, Vă lumină mai tare, Cuvântul viu va dăinui Spre-a lumii împăcare. El, Eminescu,-i adevăr Ce-n fala veșnicește; Sa il urmăm și-o să aflăm Cum viața se-nnoieste! Din vijelii, strălucitor, Renaște mai puternic, Simțindu-se nemuritor Și-n amintire veșnic! Referință Bibliografica: DIN STEAUA... / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN
DIN STEAUA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378754_a_380083]
-
decît mereu potențata ridicare spre această abstracție extremă, abstracție în care trebuie să fi pierit nu numai întregul conținut concret, ci și conștiința de sine, înainte ca omul să poată ajunge la ea. Din această cauză, indul nu cunoaște nici o împăcare și nici o identitate cu Brahman în sensul că spiritul omenesc ar deveni conștient de această unitate, ci unitatea constă pentru inzi tocmai în aceea că conștiința și conștiința de sine dispar total, dispărînd prin aceasta tot conținutul lumii și conținutul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
europeană. Atunci de unde provine această tulburare, această nemulțumire generală, această neîncredere a democrațiilor care denunță aparențele unei democrații de formă? Neliniștea de astăzi este fructul iluziilor neîmplinite. În mai 1990 electoratul visa în liniște la reformă, la un fel de împăcare utopică între înainte de 1989 și după 1989, o reconciliere care ar fi fost altceva decît acapararea formelor noi ale politicii și economiei de către vechii conducători. Fără îndoială, atunci se visa la un nou statut național, pentru a părăsi imaginile întunecate
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Sturza, Finanțe (locțiitor Cîmpineanu). Boerescu, Externe. I. Brătianu, prezident al Consiliului, la Interne. Cititorii vor îngădui într-adevăr ca să nu avem decât dezgust de toate aceste lupte între nulități absolute de-a ajunge la rangurile supreme ale statului, fie pentru împăcarea unor ambiții nejustificate din nici un punt de vedere, fie pentru interese meschine, fie în sfârșit pentru reasigurarea majorității votatorilor. D. I. Brătianu însuși, abstracție făcând de la talentul de-a se preface și de-a spune dezghețat neadevărul, ceea ce l-ar califica
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au operat asemenea unele schimbări în favorul naționalității românești. Astfel numirea mitropolitului nou, un român care pentru sentimentele sale naționale a fost espus chiar unui atentat, e o dovadă că până și în această particulă a împărăției era nevoie de împăcarea elementului oprimat, aceasta poate pentru că în Bucovina există un număr oarecare de ruși. Numai de românii din Ardeal și din Țara Ungurească nu pare a se ține seamă nicidecum. Dimpotrivă, tocmai timpul din urmă e mai bogat în legi vexatorii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
depărteze pe învățătorii ce nu-i vor plăcea din școale cari nu sânt ale statului și în cari el n-ar trebui să aibă nici un amestec. În linie generală însă politica internă a Austriei consistă în momentul de față în împăcarea naționalităților, pentru că peste puțin poate statul va avea nevoie să apeleze la abnegațiunea și sacrificiile lor. Tot atât de puțin asigurătoare sânt relațiile dintre Franța și Germania. Am reprodus ieri o parte a discursului d-lui Varnbueler, fost ministru prezident al regatului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zice" că ar fi făcut un anume lucru ce compromite cele mai sacre interese ale țării etc.; apoi după ce-a izbit astfel în onoarea omului, după ce-a rostit cele mai revoltătoare calomnii în contra persoanelor și a guvernului, pentru împăcarea conștiinței sale se mulțumește a adauge că guvernul sau particularul să dezmintă prin publicitate faptele afirmate dacă ele nu sânt exacte... Cetățeanul cel mai prob poate să fie izbit oricând în tot ce are el mai sfânt și drept satisfacere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în spațiul nostru, pictura nu are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu soarta, fabulosul har de a converti resemnarea în rezistență? Pentru că, iată mai "îngropînd via", mai "stai, că nu dau turcii", mai "întorcînd armele", mai uitînd de viitură, mai votînd iar (Tîndală!), după jumătate de secol, tot cu comuniștii tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din mai toate unghiurile. De remarcat însă, imediat, că firi iconoclaste, răzvrătite chiar împotriva lor însele, negăsind împăcarea cu "stai, bre, că nu dau turcii!", optau pentru plecare. Plecarea într-un Occident al tuturor posibilităților și al tuturor riscurilor. Dacă îi avem în vedere pe Brâncuși, Brauner și, mai încoace, pe Horia Damian, Paul Neagu, nu ne putem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor criterii morale și estetice de neîmpăcat. Dacă la Marin Preda lucrurile par, doar par, ceva mai simple, în sensul depistării unor oricum dezonorante slăbiciuni de caracter, de altfel profitabil speculate de comanditarii săi de partid, Petru Dumitriu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
umbra a ceea ce fusese în tinerețea sa deja notorie și doar de abia cînd nu a mai fost nevoie să facă pînă și cel mai neînsemnat compromis moral, a reapărut la suprafața vieții publice. Și a făcut-o cu aceeași împăcare cu sine. Cea care-i și dăduse tăria să reziste pînă atunci. Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Paris, după cum vom vedea, Czartoryski conducea întreaga rețea poloneză a reconcilierii. Michal Czajkowski, Lenoir, apoi Bystrzanowski acționau ca mediatori între maghiari, sârbi și croați; tot Michal Czajkowski și Bystrzanowski, la care s-a adăugat Ilinski, erau principalii promotori polonezi ai împăcării româno-maghiare. Ziarul „La Pologne” observa ca generalii polonezi Bem și Dembinski, precum și sârbul Damianici, au încercat să impună ungurilor recunoașterea egalității și a drepturilor naționale ale tuturor naționalităților, Bem acționând pe lângă români, iar Dembinski pe lângă slavi. Ion Ghica la Constantinopol
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o ființă „supusă vieții”, s-a născut am putea zice forțând nota - odată cu el și întrebarea: cum se poate împăca subiectivismul său, inerentul militantism pe tărâm istoriografic cu exigența primordială a adevărului ? Alexandru Zub se plasează pe o linie de împăcare întâlnită acolo - spune el - „unde militantismul se exercită, după formula maioresciană, «în marginile adevărului» în limitele mai sus schițate”. Neîndoielnic că terenul tematic predilect al lui Alexandru Zub este istoriografia, ca reflex subiectiv al faptelor reale care alcătuiesc un fundal
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și istoria sacra că "vîrf" al istoriei, al timpului, ce dă creației căzute în timp din nou posibilitatea de a ieși din timp prin mîntuirea prin Iisus Hristos, Cuvîntul Întrupat). Omul este hotar între două sfere: Spirit-materie, Rai-iad; Hristos mijlocește împăcarea în Absolut. 219 (VII, 476) RINTRAH: vezi infra notă despre Palamabron (VII, 476). 220 (VII, 476) PALAMABRON: Harold Bloom consideră că Palamabron este o imagine a lui Moise și a lui Blake (cf. Harold Bloom, Blake's Apocalypse, p. 337
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pisa, după moartea femeii care o avea în grija și pe care fata o jelise timp de trei zile. Cu toate încercările disperate, Boccanegra nu a reușit să-și mai regăsească fiica. În aceste condiții Fiesco refuză orice fel de împăcare. După plecarea lui Fiesco, Boccanegra bate la poarta palatului și, întrucât nu răspunde nimeni, pătrunde în palat și descoperă trupul neînsuflețit al Mariei. În timp ce Boccanegra se clatină sub impactul produs de moartea femeii iubite, populația îl aclamă pentru alegerea lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]