17,154 matches
-
au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru ultima oară traversând strada, zgribulit de ploaie și cu gulerul fulgarinului ridicat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avertizându-le asupra iminentului sfârșit. Cum toată lumea sărbătorește că a scăpat de coliziunea cu meteoritul, nimeni nu-i ia În seamă ipoteza. Membrii societății Cumnații lui Dumnezeu Îi iau urma. Dentistul slovac se Întoarce În lumea din televizor, unde este Împins pe șine În filmul Un tramvai numit dorință și moare strivit. 28 martie. Nu se Întâmplă nimic deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Se pune problema dacă imensul deșeu plutitor este un obiect sau, Întrucât a răsărit din intimitatea mai multor persoane, o ființă, dacă să i se citească drepturile sau să fie dinamitată fără somație. Cât timp problema e dezbătută, o furtună Împinge Țâța În apele internaționale. 10 iulie. Antrenată de David și de Victoria Beckham, Anglia câștigă Campionatul European de fotbal. „E clar: vine sfârșitul lumii“, titrează cotidianul german Bild. Din acest moment, traseul insulei e destul de neclar, iar Tit devine un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în istoria secolului XX, de celebritatea sa la scară planetară, Marilyn Monroe a purtat toată viața în suflet povara inocenței pierdute, angoasele și nefricirea micuței Norma Jeane Baker. Vulnerabilitatea și frustrările acestui copil lipsit de dragostea și protecția părinților au împins starul hollywoodian la autodistrugere. Revolta și disprețul de sine ale micuței abuzate o determină pe celebra Marilyn Monroe să îi accepte în patul ei pe toți bărbații întâlniți în drum care își exprimau dorința de a o avea. Norma Jeane
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Lessing redimensionează drastic proiectul feminist, subliniind calea greșită pe care au mers ideologii săi: Nu cred, totuși, că Women's Liberation va produce mari schimbări - nu pentru că în scopurile ei ar fi ceva greșit, ci pentru că întreaga lume a fost împinsă spre alte structuri de cataclismele prin care trecem: probabil că în clipa în care vom fi ajuns la capăt, dacă vom ajunge cândva, toate scopurile mișcării vor apărea drept foarte mărunte și caraghioase". Romanciera atrăgea, de fapt, atenția, asupra exceselor
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
lor să fie cunoscute mai larg. Cum instituțiile oficiale de stat, de artă națională, sau muzeele din clădirile mari, nu au avut interes, dar, probabil, nici resurse financiare, pentru a le achiziționa operele până atunci neglijate sau marginalizate, aproape de underground, împinse la periferia vieții artistice, soluția a fost găsită printr-o inițiativă de cu totul alt caracter. încă din 1992, Primul Grup Investițional Slovac (PSIS) a înființat o colecție de artă plastică contemporană, sub supravegherea unui curator avizat, doc. Zuzana Bartosova
Arta plastică din Slovacia la București by Libusa Vajdova () [Corola-journal/Journalistic/9196_a_10521]
-
acea "cale lactee a destinului" - "cale" pierdută mai târziu, în timp și în alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele în nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre care ne împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică". Volumul IV încheie periplul memorialistic, care, ai impresia, putea la fel de bine să continue alte sute sau mii de pagini. Discursul memoriilor brebaniene ia adesea aspectul verbal al fluxului de conștiință din proză: parcă
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
locul. Munca e multă și plata puțină!" Așa a și fost, într-adevăr. Dar nu cred că mi-aș fi dorit, nici atunci, nici de-atunci încoace, alt loc de muncă. Nu-mi doresc nici azi, când împrejurările m-au împins în direcții care altora li s-ar părea "privilegiate". Pot doar să-i asigur că nu există plăcere mai mare decât să-ți petreci câteva ore pe zi în preajma unor oameni deștepți și talentați (și nu arareori bizari) și să
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
de oxigen și m-a iertat, în fond viitorul era în față, în spate aveam doar instrucția trupelor, folosirea și întreținerea tehnicii și materialelor, caii și în special pregătirea cadrelor. Experiența de la V.M., plus „pus burta pe carte”, m-au împins către Academia Militară. Pe diploma mea de absolvire a Academiei scrie - 10 - nota, nu locul, dar adevărata Academie am absolvit-o la Vânătorii de Munte. Am trăit o altă experiență tristă, dar care m-a ajutat. Am fost repartizat la
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
limbii engleze care precizează pentru fiecare cuvânt anul apariției. Admirabil! Va dati seama ce instrument prețios!? Revenind la întrebarea Dvs. literatura contemporană nu m-a influențat pentru un motiv puternic și anume pentru că am citit foarte putin și doar acum împins de curiozitate sau poate din gelozie, am început să citesc scrieri de valoare inegala, doar ca sa vad ce fac, hm, "amicii" mei. Această nu-mi influențează deloc reflexia, nu folosesc voit cuvântul gândire, Einstein gândea, Platon gândea, eu încerc să
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cu prezidențiala sa mînă ministru de Externe în Cabinetul Isărescu. E adevărat că Traian Băsescu nu și-a instalat biroul ministerial în Piața Universității, totuși sila mult mai proaspătă atunci a dlui Constantinescu față de camarilă ar fi trebuit să-l împingă măcar la un tărăboi declarativ, dacă nu putea să-l respingă pe Băsescu de pe lista miniștrilor. Cu același aer solemn și deloc contrariat, dacă vă amintiți, d-sa l-a uns ministru de Externe și pe dl Petre Roman, premier
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
fierarul-betonist, pe revoluționarul anticomunist, pe tipograful, tot într-o așteptare și-o nedezmințită tânjire a animalului și artistului care se pretindea, într-un balamuc de măști de carnaval grotesc, în care de bună voie intrase ca să se piardă pe sine, împins de la spate de spaima și sila și mizeria care fierbeau în el" (p. 230). Suflet de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile personale și toate ororile unei lumi în tranziție (e "lumea rea și
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se uite În altă direcție și să traverseze strada. Dar Maximov traversă și el și o urmări Împingînd repede roțile căruțului de infirm, cu o Îndemînare de-a dreptul uimitoare. PÎnă să o ajungă, ea intră Într-un mic magazin de Îmbrăcăminte second hand. Mai precis, se ascunse, presimțind poate ceva neplăcut sau periculos În insistența lui, se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dinspre tălpile picioarelor, Îi făcu pe cîțiva să se ridice pe vîrfuri, cu ochii Închiși. CÎnd cele două fluxuri se Întîlniră În centrul pieptului, fură cuprinși de un turbion febril, sau o cascadă circulară de aer care curgea În sus, Împins spre margini de forța centrifugă. Părea că timpul se bifurcase, se despărțise de el Însuși, abandonîndu-i la hotarul a două lumi de egală putere, pe muchia incertă dintre două realități; nu mai erau decît o posibilitate vagă, starea intermediară dintre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un loc unde trebuia să schimbe direcția. CÎnd Întîlneau cîte un prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră Înaintea lui, apoi Îl sălta și Îl Împingea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un loc unde trebuia să schimbe direcția. CÎnd Întîlneau cîte un prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră Înaintea lui, apoi Îl sălta și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie Într-o parte, fie În cealaltă, odată mai mult, altădată mai puțin, În funcție de loc, de viteza
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca Într-un joc de artificii, Însoțite de un țiuit sinistru, tăios. De teamă să nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau mai puțin? amploarea și intensitatea evenimentului dilataseră timpul), se lăsă din nou liniștea, era atît de intensă Încît Îi țiuiau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Războiului Rece, fusese el Însuși un mare patriot, și tocmai de aceea hotărîse să urmeze cariera militară. Numai că, pe măsură ce se apropia de pensie, era tot mai convins că ar fi trebuit să se facă medic veterinar. Oftă resemnat și Împinse cu amîndouă mîinile În birou, ca să se poată ridica, scoțînd și un mic geamăt. Trupul lui masiv se puse anevoie În mișcare, parcurgînd cei cîțiva metri care Îl despărțeau de fereastră. Odată ajuns acolo, după ce reuși să se sprijine de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cameră, pentru a-mi ordona cît de cît gîndurile. La naiba cu toate poveștile voastre! Eram momit, mi se Întinsese o cursă, simțeam că nu trebuie să accept provocarea, dar nu mă puteam abține, frivolitatea și caracterul meu labil mă Împingeau, mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe care nu-l Înțelegeam, ceva ca o lipsă de aer, o formă de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule? îl întreabă, pe unde îți mai faci veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă fac că lucrez, mi au dat în primire Academia, Casa Scriitorilor, Muzeul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase deja fluxul care ne împingea dintr-o parte în alta fără voia noastră. De unde apăruseră grupurile alea Tîrnăcop? Grădina Icoanei, Kretzulescu, Victoriei, Hotel București? Asta e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avut dreptate, se gîndește Roja, le știa pe toate, chelnerul sfrijit care-i servea începu să tragă și el cu urechea la ce discutau, făcîndu-și tot mai mult de lucru la mesele din apropiere. N-ar fi trebuit să te împing de la spate să faci carieră militară, i a zis în sfîrșit cu o strîngere de inimă, deci asta era, s-a lămurit Roja, nu mi-am închipuit că o să se ajungă atît de departe, a recunoscut Bătrînul, descărcîndu-și de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]