13,283 matches
-
simte trupul meu. Cum simt eu. Simți și faci ce vrei tu. Tu ești stăpânul tău. Tu-ți controlezi simțurile, nu invers. Aș vrea să fiu o idee, să iau în mine și împrejurul meu tot ce iubesc. Să mă înalț mai sus de toate. Sau poate să fiu o cupă, una frumoasă cum nu s-a mai văzut, în care să nu poată fi turnat nimic, niciodată. Din care nimeni să nu poată bea. Dar în care să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar fi atâta lumină. Și este lumină. Căci în acest moment se nasc, trăiesc o viață toate visele acestor oameni. E șansa lor. E clipa lor. Dacă ai face parte din ei, te-ai ridica din mijlocul lor, i-ai înălța și pe ei după tine, și v-ați ridica la cer. Dacă i-ai privi de departe, i-ai vedea cum se scindează în două: o parte din ei se urcă la cer, ceilalți se coboară în apele întunecate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mașină și la drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi senină. Asfaltul șoselei șerpuinde contrasta cu albul dâmburilor de zăpadă de pe margine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
floare. Florile de sezon îl îmbrăcau într-o mantie multicoloră pusă în evidență de mâna grădinarilor pricepuți în a da forme rotunde, triunghiulare, pătrate rondurilor și în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse, doar pentru că el singur se ridicase, de la egoism, la cel mai înalt altruism, pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu există o conștiință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva să-mi mulțumească. Este atât de frumos să faci bine doar de dragul de a l face... După
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am trăit eu înainte de a mă îndrăgosti de Maria, căci adesea o astfel de experiență poate deveni un ideal care să călăuzească viața unui om. Iar acum, îmi dau seama bine că exact acest ideal al meu din Maria se înalță!” Însă un singur lucru nu se străduise Victor prea mult să afle de la femeie: care era, de fapt, motivul pentru care se găsea ea în acel loc, de vreme ce, după cum își dăduse el destul de bine seama, aceasta nu era deloc nebună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare, decât atunci când este înconjurat de mediocrități. Numai lipsa concurenței te poate înălța vizibil peste ceilalți, dându-ți putere. Iar lucrul acesta nu-mi spune că tu nu-l știai! Așa a fost dintotdeauna până acum și așa va fi mereu; numai dacă ești orb cu totul, nu-ți poți da seama de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu, un copil pe care să-l iubesc, de care să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu, un copil pe care să-l iubesc, de care să am grijă neîncetat, pe care să-l privesc cum se joacă și căruia să-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de calibru redus, n. m.), apoi se opreau în loc și, bătând din aripi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive nu se pot înălța pe căi cinstite, de vreme ce au doar o spoială de educație. Filimon atinge tristul apogeu al declarațiilor involuntar-contradictorii atunci când îl pune pe banul C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare era cunoașterea limbii eline
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de mii de ani le-a modelat celor două oasele, carnea, sângele, și-a pus pecetea pe felul în care își înalță ochii să-l privească pe cel cu care vorbesc, își deschid buzele să-i zâmbească. Și totuși, cât de diferit a lucrat, în fiecare caz în parte, această mână nevăzută și necruțătoare în strânsoarea ei. Frumusețea indiană te copleșește. Acolo
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
It will be fun". Mă îndepărtez fără un cuvânt în plus. Niciodată n-am știut să mă orientez în viață... Aici, pentru a fi fidel tradiției, s-ar cuveni să trag niște concluzii mai mult sau mai puțin canonice: să înalț arătătorul (dacă aș fi un romancier didacticist din secolul al XVIII-lea) sau degetul mijlociu (dacă aș fi un șmecher cool din secolul al XXI-lea). Mă voi mulțumi să spun că, dacă voi avea inconștiența să încep vreodată propria
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli, de carne și oase, de coapse și despicături, de păr aspru și sâni mici Rezvan, e adevărat că voi nu vă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]