1,815 matches
-
știu ce-am făcut, că vrând să-mi apropii cu cârja o creangă de mai sus, foarte încărcată, am alunecat și m-am trezit în iarbă. Fiind înaltă și mătăsoasă, nu mi s-a întâmplat nimic. Doar că m-am înțepat puțin la piciorul stâng (fiind desculță). Nu m-am dumirit pe dată. Când Oltea s-a apropiat speriată de mine, și-a dat seama că talpa piciorului e zgâriată și sângerează puțin. L-a tras din iarbă și ce să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
liberi. După masa de seară, ne-am spus rugăciunea și ne-am culcat fiecare acolo unde ne repartizase mama. Atacul bestiilor țopăitoare s-a declanșat în timpul nopții. Simțeam că pe trupul meu se plimbă niște gângănii care mă pișcă, mă înțeapă, și care îmi provoacă un disconfort insuportabil. Mă întorceam când pe o parte, când pe cealaltă, mă scărpinam acolo unde pișcătura era mai dureroasă și apetitul vampirului era direct proporțional cu intensitatea absorbției. Fără rezultat. Încercările mele de a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un dezastru iminent. Era o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Formam o echipă ideală de... șapte! Mama însă, dorind să ne supună unor noi și educative încercări, a hotărât să se... joace un pic cu noi și să ne joace, să ne învețe leela: așa că a decis să ne mai... înțepe ego-urile ce, uneori, chiar o iau razna! Cum? Simplu! În noaptea de dinainte de Ajun a nins intens peste oraș, formând un covor de nea gros și pufos, ca peste tot cuprinsul județului Brăila. La ora 6 dimineața, când a sunat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o judecată clară, spera el, o judecată care nu a venit de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
capitala la Brăila, râdea Moscopol. — Așa credeți voi ? Că mai puteți ieși din Bucureștiul ăsta nemernic de frumos care ne înghite pe toți ? Așa au fost tot timpul Cristian Vasile și Jean Moscopol, prieteni și rivali. Le plăcea să se înțepe în legătură cu cine are mai multe prezențe la radio - minunăția care începuse de curând să emită muzică direct în casele oamenilor și avea să schimbe lumea, aducând artiștii spre brațele publicului, chiar dacă acesta nu putea fi prezent la spectacole -, se întreceau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare și muzicalizare. Ne-a citit versuri. Am glumit. Ne-am înțepat. Ne-am legat de o fată frumoasă care stătea alături de noi. Cu o oră sau două înainte să se lumineze, asta dacă nu era vineri sau sâmbătă, când își mai prelungea concertele, cobora pentru ultima dată de pe scenă, în aplauzele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai bun. Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și caldă începe să ți se piardă, publicul care spui că te-a iubit atât de mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras-o înapoi pentru că era udă. În acest moment - când arătătorul meu s-a retras năclăit - mi-am șters imediat mâna de blugi și m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tranșee, bariere, șicane de ciment, cazemate, porticuri (cu sau fără comandă electronică, de tip senzor, prevăzute cu cameră de luat vederi sau cu microfon, la alegere). Există gama de rând, dar și gama superioară, de exemplu sârma ghimpată care nu înțeapă, ci chiar taie, constelată cu niște minuscule lame ascuțite cvasiinvizibile (foarte la modă, mi se spune). Această inventivitate, această proliferare a tehnicilor de ultimă oră aproape că m-ar face să regret timpul pe care l-am consacrat mediologiei, care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dimineață la undit. Peștele nu trage și ei stau mai mult de vorbă pe plavie. Din înțelepciunea bătrânului moș Brebu. A cetit Alexandria și Isopia. Despre pescuit... La crâșma satului lume multă. Moș-Brebu se întâlnește cu primarele și-l judecă, înțepându-l cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește cu filosofie în viitor, ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și explicații. Am făcut o afacere lui Avram Corn. Băiatul se întâlnește chiar a doua zi cu acest Avram care-i cere vești despre tatăl-său pe care zice el nu l-a văzut de-o lună. Atunci bănuiala îl înțeapă din nou. Tatu-său a mințit deci spunând că a făcut lui Avram Corn o afacere. Aduce banii prin urmare din altă parte. Într-altă zi văzând pe bătrân că se pregătește iar de plecare, se duce și se așază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le-a răspuns: „Dacă aveți și sunteți în stare de atâția bani, ce-ați căutat în țara mea? N-am nevoie de banii voștri, ci de viețile voastre.” Dlugosz scria că pe prinșii turci „afară de cei mai de frunte, îi înțeapă. Leșurile celor uciși le arse; se mai văd și acum câteva grămezi de oase, mărturia de veci a unei biruințe așa de însemnate.” Peste o sută de ani, solul Maciej Strykowski, care trecea prin Moldova, scria că Ștefan „A poruncit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Haosul”. În basm, sursa somnolenței paralizante este pasărea care pradă pomul mitic: „La ziu l-a cuprins un somn, cădea, nu putea să stea pi picioari. Vinea o pasâri șî sufla asupra lui și el adormea. El, când s-adoarmî, s-înțepa șî sî treza iar. Pasârea dac-o vazut cî sî faci zâu șî el tot nu doarmi, a-nceput sî aduni merili” (Izvoare - Soroca). Suflarea apariției avimorfe instituie starea de latență, provocând retragerea conștientului și pierderea controlului exercitat de acesta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu domnișoara dr. Găzdaru, asistată de doamna Ecaterina Vasiliu și domnișoara Marcela Pavel. Mi-am luat biletul de examen cu tema “numărătoarea globulelor albe”. M-am așezat la masa de lucru, am solicitat instrumentele necesare și doamna Vasiliu mi-a Înțepat degetul cu acul lui Franke ( Încă nu era scos din uz). Cu mâna tremurândă de emoție și de ce nu, de frică, m-am apropiat cu pipeta Potain de platina microscopului pe care Îmi așezasem camera BűrkerTurk. Totul era bine, dar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de "Fanfan"?), niciodată însă n-am reușit să te încadrez într-un gen. E, de altfel, ca în dragoste: nu știi de ce iubești...! De fapt ce scrii...? A răspuns în locul meu, pe gardurile Orașului Bahluvios epigramatizând, Magistrul Ursachi, după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Înțelegi, trebuia s-o facă pentru mine. Pat Își căuta o venă. Și-a Încrețit buzele dezaprobator. - Băi, vorbiți ca niște degenerați! - Care-i problema, Pat? am zis. N-o nimerești? - Nu. Și-a mutat garoul pe Încheietură, ca să se-nțepe Într-o venă de pe mînă. Mai tîrziu, m-am oprit la biroul avocatului meu să stăm de vorbă despre caz și să-ntreb dacă aș putea să plec din stat și să mă duc În Rio Grande Valley, În Texas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
originală. * A fi original nu înseamnă a fi excentric. * Nu sta în fața aparatului de filmat dacă nu ești fotogenic. * Frumusețea exterioară încântă privirile; cea interioară, spiritele. * Din duelul dintre două spirite alese câștigă mai ales cei de pe margini. * Mintea ascuțită înțeapă fără să producă răni. * Duelul în cuvinte e o încrucișare de săbii aurite. * Doar înfruntându-le îți dai seama de primejdii. * Poți compara orice cu orice, chiar și furnica cu elefantul; important e să păstrezi proporțiile. * Tristețea nu este opusul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
gol exprimă speranță. * Ca și trăsnetele, nici tristețile nu cad din senin. * Revărsările de ape scot la suprafață gunoaiele; la fel și revărsările sociale. * Când a fost lăsat la vatră, el s-a urcat pe cuptor. * Ca să nu-l mai înțepe țânțarii, și-a pus vestă antiglonț. * Nu e înarmat, dar vrea să împuște o slujbă. * Ca să funcționeze bine, orice aparat de partid trebuie curățat cu mare grijă. Când a înghițit poporul, partidul a devenit de „masă”. * Ca și vinul de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de joacă, sau pe Rița-Veverița cea veselă și săltăreața, jucându-se împreună, sarea la ei, îi ciupea, îi înțepă cu țepii lui ascuțiți, ba îi și scuipa, le punea piedică și apoi se distra de năzdrăvănia lui. Acest lucru supără tare celelalte animăluțe așa că toate fugeau numai când îl vedeau apărând pe Țepeluș. După ceva timp, Țepeluș deveni trist
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
lipsea nici RițaVeverița și mulți alții. S-au jucat și au petrecut împreună până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat și nu s-au supărat unii pe alții. Lui Țepeluș îi venea din când în când să împingă, să înțepe cu acele , să scuipe pe unul sau pe altul, dar mereu se oprea și se gândea că nu vrea să mai fie niciodată singur și fără prieteni. De atunci, Țepeluș și-a făcut mulți prieteni noi. Nu mai este singur
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
zgomotoase. Bietul om n-avea îndestule mâini să le dea la toți, nici îndestul răgaz ca să răspundă la toate întrebările și felicitările. În ochii tuturor el devenise un erou. Frumoasele fiice ale Albionului care se preumblau de obicei așa de înțepate pe malul mării fără să arunce o ochire asupra vreunui muritor, de astă dată uitându-și mândria de rasă nu știau cum să străbată prin mulțime, pentru a vedea de aproape pe vestitul înotător, a-i vorbi, a-l felicita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
arunca repede o undiță, prindea niște peștișori mărunți, îi curăța, îi tăia în două dealungul și îi punea în tigaia de prăjit, cu oasele în jos. Prin prăjire, oasele se calcinau (cine l-o fi învățat oare) și în loc să te înțepe, deveneau moi precum creta și nici nu se simțeau când le mâncai. Era interesantă celebra pădure de stejari de la Letea și colonia de pelicani, cea mai mare din Europa. Seara te asurzea concertul milioanelor de broaște care după întensitatea sonoră
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și el. Păi, până când o viaț-amară și-un trai meschin? Soră-sa i-a adus bani, și-a luat și celular, iete ce număr de curvă are! Știe toate subtilitățile. De pildă, îi cunoaște la fix pe ăia care au înțepat conducte. Uite, îl vezi pe ăla cu Merțan? E tractorist la noi la fabrică. Păi, dacă tu n-ai fost strângător, măi, Mirel! - Ce-o să fii, mă, acolo, baby-sitter? - E, na, nu-l știi pe Mișu, a fost, a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Sunt niște adevăruri pe care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb dacă într-adevăr Șoferu, care-i era ginere, a făcut scandal, dacă e supărat foc și alte asemenea. Dacă, la fel ca pe Farmacist, l-a înțepat inima. Scrisul avusese afecte materiale, palpabile. Nu vreau să fiu oaie neagră. L-am întâlnit pe Șofer tocmai când venea de la serviciu. - Stai, mă liniștit, că nici măcar n-am citit cartea! m-a domolit. Dădea de înțeles că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]