2,507 matches
-
fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia aceea și se făcea simțit la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa? Vocea de copil era plină de încântare. În timpul acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta? Nu era prea greu să bănuiești că băiatul fusese ferit de temperaturile extreme ale vremii. Așa că Gosseyn fu de părere că o mică explicație nu avea ce să strice. Spuse deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
animale marine uriașe. Era ușor de dedus că jucătorul avea misiunea de a ucide creaturile atacatoare cu armele controlate de computer. În timp ce Gosseyn privea zâmbind. Împăratul Dzan deschise focul. După aceea, nu avu decât să se delecteze cu strigătele de încântare ale lui Enin și, în același timp, să-i pună întrebări lui Dan Lyttle. Și să-i asculte răspunsurile, în timp ce se hrănea cu ouă, șuncă și o budincă. Întrebările se refereau la situația guvernării în această parte a planetei. Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sau - către Gosseyn - ai nevoie de ajutorul meu? Gosseyn zâmbi. - Încă nu, Enin. Dac-o să am, o să-ți spun. Dar acum, dacă vrei, poți să te-ntorci la jocul tău. - Bine. Puțin mai târziu, se auziră iarăși exclamațiile sale de încântare. Și Gosseyn spuse: - Domnule Lyttle, ce ți-ar fi plăcut să se întâmple pe Pământ? Răspunsul veni imediat. - Sper ca tu să rămâi și să ajuți ca Semantica Generală să devină iarăși o condiție preliminară pentru Venus aici pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
chicoteli pe tot parcursul discuției lor. Se opri în prag și strigă: - Enin, poți să vii puțin aici? Vocea lui Enin se auzi estompat, dar destul de clar: - Ah, hei, mami - stai să mai trag o dată... L-am nimerit! Țipăt de încântare. Apoi: Bine, acum vin puțin. Femeia reveni la scaunul ei și se așeză fără o vorbă. Părea încordată și nu privea în jur. Apoi, deși Gosseyn își ținea și el privirile într-o parte, se auzi mai întâi zgomotul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ajunsese să le dea crezare. Alteori i se părea că lipsa lui de politețe îl făcea să-i respingă pe cei cu adevărat amabili. Majoritatea timpului și-l petrecea în patul din salonul lui. Fereastra nu mai era prilej de încîntare pentru că începuse să-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aripile întinse ocupau tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta, ea zîmbi cu tristețe și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mătura asemenea valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a doua zi, căci sărutările ei zgomotoase îmi explodau în urechi ca niște artificii, iar vraja îndelungată îmi anihila cu totul gîndirea. Așa că nu am băgat de seamă cînd m-a îmbrăcat, cînd a făcut geamantanul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniște și clădește Rai în disperarea Iadului.“ Astfel cînta un mic Bulgăr de Pămînt călcat de copitele vitelor, dar Pietricica din pîrîu în susur melodios răspundea acestor versuri. „Iubirea încearcă să se satisfacă pe Sine, să lege pe celălalt spre încîntarea sa, se Bucură cînd altul își pierde liniștea, și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două tipuri de iubire, și viața ar fi mai simplă dacă femeile ar fi bulgări și bărbații pietricele. Poate așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rîs răgușit. De fapt, sînt în continuare. Cel mai mult îmi plac poveștile rusești. Ai remarcat ce multe sînt despre copii? Vorbiră despre vrăjitoare hidoase și rele, munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și libertate, descoperi că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și-i zise lui Macbeth: — Jimmy, dă-mi o țigară. Macbeth răsuci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
După terminarea filmului, la cafenelele din preajmă se formaseră cozi afară, așa că se urcară în autobuzul spre casă. Stătură pe platforma de sus, iar el îi urmări trăsăturile pure ale feței și gîtului, proiectate pe geamul întunecat. îl umpleau de încîntare și teroare pentru că trebuia să ajungă la ele și nu mai avea prea mult timp. Se uită lung, cu disperare, încercînd să afle ce poate face cu o privire intensă. Ea stătea cu ochii plecați, sub o frunte cafeneie acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo. O să vii la școală pentru cursuri, ca de obicei, dar în rest, o să lucrezi singur. La sfîrșitul semestrului o să vedem ce-ai să ne arăți. Thaw făcu o pauză să digere replica, apoi se uită la profesor cu atîta încîntare, afecțiune și milă, că domnul Watt tremură nerăbdător și-i zise: — Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai răspunde la o întrebare strict neoficială, Thaw. Ai măcar vreo idee ce încerci să faci? Nu, domnule, dar acest nou aranjament mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gemu, își masă capul, se sculă repede și se îmbrăcă. Simți că un lucru bun, foarte bun se întîmplase de curînd. Poate că nu era vorba de iubire, dar îl lăsase într-o stare gata de îndrăgostire. Un sentiment de încîntare îl deschidea, îl pregătea pentru cineva care nu era acolo. Tînjea și era neliniștit de absența unei persoane pe care s-o țină în brațe și căreia să-i șoptească afectuos, a unei persoane care să-l îmbrățișeze la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau bogăția și o situație sigură pentru cei care nu reușeau decât parțial, și călătoria pe Venus pentru grupul special al câștigătorilor. De ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau bogăția și o situație sigură pentru cei care nu reușeau decât parțial, și călătoria pe Venus pentru grupul special al câștigătorilor. De ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu sau fără voia ei, tuturor experiențelor pe care le oferea această "casă". Rochia albă era minunat de moale când o atingea și, îmbrăcând-o, senzația pe care i-o produse pe piele îi smulse de pe buze o exclamație de încântare. Era făcută dintr-o țesătură specială, foarte scumpă, menită să afecteze doar corpusculii de voluptate din trup. Costa cel puțin o sută de unități monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot trupul. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era concentrat ca al unei dresoare, iar Zet mergea ca un acrobat care poartă un ou. Altă dată văzuse ceva cu totul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat tresăltând pe deasupra lanului. — Dumneata ești Godun? — Nu, sunt asociatul, Omar, dar sunt gata să vă ajut, zise prins de o încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar fi urmat să străbată întinderea foșnitoare de rapiță și de spice. Liniștea ar fi pierit alungată, cu țârâitul greierilor cu tot, și în locul ei s-ar fi-ntins
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un prag pe care îl avea de trecut și apoi spre un altul, doar că asta nu semăna nici cu felul lui de a merge prin labirint, căutând ieșirea, despre care știa totdeauna că e la celălalt capăt, nici cu încântarea și spaima cu care trecuse, de câteva ori, în pânzele înrămate de Godun pe pereți. Între toți, lipseau două chipuri și chiar nu le regăsi nicăieri: erau tată-său și bunicu-său și se întrebă cu durere dacă Armin îi mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl aduce pe Pratt în vecinătatea unei mistici a îndepărtării. Aventura este, în cazul său, infinit mai prețioasă decât un simplu instrument de încântare a cititorului. Ea ascunde parcursul inițiatic la capătul căruia se află taina pe care romanele și schițele grafice ale lui Pratt nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică în clipa când m-am gândit că într-o zi eu însumi, poate, pe fotoliul acela mai înalt... Altul în locul meu ar folosi, poate, pentru încîntarea mea de atunci un cuvânt urât. Eu n-o fac, cu toate că n-am nimic împotrivă. Mă mulțumesc să spun că mi s-ar fi părut mai normal să mă scol dimineața' și să nu mai găsesc marea, să descopăr în locul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult la soare", își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. "Am glumit", le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încîntarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în soare și să mă asculte. Dacă o făceau însemna că exista ceva în ce le povesteam eu care le trezea interesul. Ce? Poveștile mele despre Bătrînul? Ele nu erau altceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă de prigoană, deoarece sănătatea ei reprezenta o sfidare. Nu văzusem eu însumi în ironiile Laurei un risc, care-mi punea în pericol încîntările din sala cu oglinzi? Dar eram furios pe ea fiindcă nu avusese tăria să mă iubească împotriva mea însumi. Nu era ceva nou în asta, mereu aruncasem apa primită în dar, așteptând clipa când mi se va da să beau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]