20,977 matches
-
blândă și înghețată. Stătea foarte drept și țeapăn și mă privea de la celălalt capăt al camerei. — Și ce-ați aflat? am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse peste umăr: — Totul, Martin. Și despre copil, totul. Avea glasul încărcat de emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șoptite și felul cum m-ai expediat pe ușa din dos, de parcă te-ar fi prins cineva sărutându-te cu servitoarea, m-au umplut de scârbă. Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar. Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat. Chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am hotărât nimic. Ea a încercat să pună accentul în primul rând pe faptul că era de dorit, era necesar să-mi acord o perioadă mai lungă de liniște, fără a lua o hotărâre. N-avea nici un rost să mă încarc cu asemenea probleme când, după evenimentele din ultimul timp, eram atât de tulburat și de obosit; iar Antonia și-a propus ca, în absența mea, să-și ofere plăcerea de a ajunge să o cunoască pe Georgie mai bine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de Georgie și am plesnit-o peste față cu toată palma. Ea făcu un pas înapoi, cu multă demnitate, și toată fața i se aprinse. N-o mai lovisem niciodată la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și se căută în buzunar după o batistă. — Bine, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am oprit și m-am uitat o clipă la fereastra luminată, întrebându-mă ce discuție îngrozitoare și inimaginabilă o fi având loc între cei doi. 21 Am urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din urmă silueta care dispăru aproape imediat. Era foarte frig, iar pașii noștri scoteau un sunet slab strivind gheața subțire care acoperea pietrele pavajului. Când am ajuns-o din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am intrat în salon. Focul ardea strălucitor în cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors și, când am privit-o din nou în față, n-am putut să nu zâmbesc. A zâmbit și ea. Apoi, speriați parcă amândoi, am redevenit serioși. — Dar, de ce, Honor? De ce aici? Și de ce eu? am întrebat. Urmă o pauză încărcată de incertitudine. Apoi spuse: — L-ai citit pe Herodot? Întrebarea m-a mirat. — Da, de mult. Îți amintești povestea lui Gyges și Candaules? M-am gândit un pic și am răspuns: — Da, cred că da. Candaules era atât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șase zile, cu trei zile Înainte ca Germania lui Hindenburg să intre În sezonul de vară, i-am făcut o vizită. Ar fi drăguț să ne Întâlnim la Apollo, spusese ea „În circumstanțe diferite“ - și, după o pauză de efect, Încărcată de subînțelesuri, adăugase: „cu adevăratul tău eu“. Adevăratul meu eu, care-o fi ăla, mă Întrebam frecându-mi palmele de pantaloni. Ochii Dorei erau limpezi ca apa adâncă, dar când arunca priviri Într-o parte, simțindu-se privită, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oficiu, aș vrea să subliniez faptul că În mod normal nu am probleme cu văzul sau cu timpul - sau cu simțul penibilului, În nici un caz. Dar când mergeam la Hotelul Kreuzer, era ca și când m-aș fi dilatat. Trupul Îmi tremura, Încărcat de mișcări care-mi erau străine, și dacă voiam să fiu sigur de gesturile făcute de Sascha Knisch, trebuia să mă bazez mai degrabă pe organe decât pe ochi. Din păcate, nu era nevoie să fiu psiholog ca să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
va fi prezent În toată spledoarea sa“. — Dar literatură aveți, am tușit, adică ficțiune? I-am Înmânat Dorei un teanc de hârtii. — O, se pare că știți să și vorbiți. Pe aici, dacă sunteți amabil. Am trecut pe lângă niște birouri Încărcate cu documente din arhivă și am ajuns lângă șiruri de cărți ordonate alfabetic, conform limbii În care au fost scrise. — Bine ați venit, anunță ghidul nostru, trasând o linie cu degetul pe cel mai apropiat raft. Literatura noastră interzisă. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar vinerea trecută. În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu-mă cu mâinile sale electrice, se deplasă mai Întâi pe piept, apoi, În jos, spre stomacul meu tremurând. Abia mă atingea, și totuși mă simțeam de parcă palma i-ar fi fost Încărcată cu lumina lunii. Niciodată nu m-am simțit atât de gol. Gol, nu expus. Pentru că, În felul ei, Dora mă Îmbrăca cu mâinile În timp ce-mi mângâia șoldurile, coapsele și genunchii. Sentimentul de intimitate era copleșitor, și am iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu se vedeau decât niște lumini șterse și Întunericul de necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă privi gânditor, apoi adăugă: În unele cazuri, nici măcar nu e nevoie să fii doctor. Gândiți-vă numai la Hauptstein. Chiar dacă nu are diplomă de medic, oamenii cred În teoriile lui despre posibilitatea de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un luciu uleios, care se subția și devenea din ce În ce mai strălucitor, cu cât Îl urmăreai mai mult. Într-o pantă, chiar Înainte ca strada să ajungă la intrarea fabricii de bere, se Încrețise ca staniolul. Un camion pleca acum din fabrică, Încărcat cu navete din lemn, fixate bine pe platformă - neobișnuit de Încet, aproape imponderabil, cu un zornăit uniform de sticle. Pe partea laterală scria cu litere mari de tipar: „GERMANIA E PENTRU SCHULTHEISS“. I-am arătat lui Anton locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar putea fi chiar Anton, Încercând să găsească filmul. Chiar dacă după haine nu și-o fi dat seama că eram acolo, cleștișorii i-a recunoscut cu siguranță. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
problemei. M-am strecurat Înăuntru și am tras ușa după mine. Aerul era Închis și mirosea a vechi, a dulce, de parcă ar fi Început să se descompună. Cu toate acestea, mă simțeam cumva liniștit. Atâta timp, am bâjbâit În Întunercul Încărcat de fantezii și activități compromițătoare. Răutatea, plăcerea și tainele părea să-și fi schimbat locurile de bunăvoie. Și totuși, interpretând și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă, mai știi? Asta o fi! Ah, îmi vine să mormăi de plăcere. Am patru ani și, cu toate astea, simt în sânge - ăhă, iar ajungem la sânge - ce încărcată de patimă e clipa asta, ce densă în posibilități. Persoana aia grăsană, cu părul lung, care cică-i soră-mea, e la școală. Bărbatul ăla, taică-meu, e dus undeva să facă bani cum poate și el. Ăia doi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc până să-mi încarc de-a pururi conștiința cu această sinucidere caraghioasă! Ar fi trebuit să-l sun pe Harpo! Nici nu mi-a dat prin minte - am fugit să-mi salvez pielea. Trebuia s-o fi dus la un telefon, să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se execută imediat. Se Întoarse foarte Încet cu fața și În aceste secunde Își făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebui să ne facem rost de o locuință, dacă eu tot trebuie să fiu aici atât de mult timp. Asta ar fi nemaipomenit! am strigat, plină de entuziasm. Chiar atunci și-a făcut apariția chelnerul, cu o tavă de argint Încărcată cu ceai și delicioase produse de patiserie. O așeză pe masă și dispăru. —Iubitule, ia puțin de la mine, am spus, oferindu-i lui Hunter o bucată din biscuitele meu cu zmeură. —Mmm, făcu Hunter, mușcând direct dintre degetele mele. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna spe Mona, zicând: — Dă-mi cartea. — Pot s-o fac, zice Mona. Helen dă din mână spre Mona și zice: — Nu, așa e cel mai bine. Domnul Streator are dreptate. Chestia asta o să-ți facă rău. Aerul nopții e încărcat de țipete îndepărtate și de lumini colorate. Și Mona zice „Nu!“; strânge cartea la piept, acoperind-o cu brațele. — Ai văzut? zice Helen. Am și-nceput. Cum apare posibilitatea de a avea un strop de putere, imediat vrei să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn spre avizierul ce se vede prin fereastra unde-și au ei biroul: Gol. Poimîine, premiera. Puiule, urgent!, cu cursa rapidă ajungi la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci încărcat cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș mare, din sîrmă, plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]