384,087 matches
-
altora, mucenicii cei plăcuți lui Dumnezeu, purtând până la capăt întreaga luptă pentru dreapta lor credință și înfruntând pentru ea de bunăvoie chiar focul, securea sau apa mării, precum și toate celelalte chipuri ale morții. Curând, în curțile împărătești aflate pretutindeni a început să se facă simțită lipsa bărbaților credincioși - lucru care pe cei răspunzători i-a lipsit mai abitir de ocrotirea lui Dumnezeu, de vreme ce a-i prigoni pe credincioși însemna totodată a înăbuși rugăciunile înălțate de aceia în sprijinul lor. Numai Constanțiu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
înăbuși rugăciunile înălțate de aceia în sprijinul lor. Numai Constanțiu (tatăl Sfântului Constantin) a dat ascultare unui gând înțelept și cuvios, purcezând la un lucru de necrezut și a cărui înfăptuire stârnește uimirea: anume, el a poruncit tuturor oamenilor săi (începând chiar cu cei aflați în slujbele palatului și până la demnitarii în funcție) să se hotărască - fie a jertfi demonilor (în care caz puteau rămâne mai departe în preajma sa, păstrându-și rangul neatins), fie să nu le aducă jertfă (în care
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
săvârși minuni după moarte; mucenicul însă poate săvârși multe și mari minuni; nu pentru ca să ajungă acela mai strălucit că el n-are nevoie de slavă de la oameni, ci ca tu, necredinciosule, să afli că moartea mucenicilor nu este moarte, ci început de viață mai bună, începătură de viețuire mai duhovnicească, mutare de la cele mai mici la cele mai bune. Nu te uita la aceea că trupul mucenicului stă gol, lipsit de lucrarea sufletească, ci uită-te la aceea că se află
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
moaște și chiar a îmbrăcămintei sfinților mucenici „Fiindcă de obicei nu te las fără știri despre cele ce se petrec aici în lipsa ta, iată, să știi că sfinții martiri s-au găsit de către noi. Când am sfințit biserica, mulți au început să ceară într-un glas, zicând: Să sfințești și biserica aceasta ca și pe cea de la Roma. Le-am răspuns: O voi face dacă voi afla relicvele martirilor. Și îndată m-am simțit stăpânit ca de căldura unei presimțiri. Ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
voi afla relicvele martirilor. Și îndată m-am simțit stăpânit ca de căldura unei presimțiri. Ce să-Ți mai spun? Domnul mi-a trimis harul Său. Am poruncit clericilor înfiorați să facă săpături lângă basilica sfinților Felix și Nabor. Au început să se arate semne. Am adus oameni care să scormonească încet, cu mâinile, la arătarea noastră, și au început să se vadă sfinții martiri. În tăcerea noastră s-a luat o urnă și s-a așezat ușor lângă locul sfântului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
spun? Domnul mi-a trimis harul Său. Am poruncit clericilor înfiorați să facă săpături lângă basilica sfinților Felix și Nabor. Au început să se arate semne. Am adus oameni care să scormonească încet, cu mâinile, la arătarea noastră, și au început să se vadă sfinții martiri. În tăcerea noastră s-a luat o urnă și s-a așezat ușor lângă locul sfântului mormânt. Am găsit doi bărbați de o mărime cu totul deosebită, cum îi arăta vârsta de mai înainte. Toate
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care 16 milioane au decedat din cauza bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic avînd întîietate), 7 milioane au murit de cancer, 3,5 milioane de boli cronice ale căilor respiratorii și un milion de diabet. Urmează imediat bolile infecțioase și bolile degenerative. Am început cu acest pomelnic macabru al tributului pe care îl avem de plătit maladiilor nu cu gîndul de a-l înfricoșa pe cititor, ci de a-l face să înțeleagă un lucru pe care îl intuia cu siguranță de mult: că
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
Și mai gândește și singur... Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu ? -Ce ghilotină, mă! Ești hăbăuc ? Stai, că te trezesc io, mintenaș! Și jap-jap!, două palme. Juniorul începe să urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă la telejurnale, se transmite un reportaj teve într-adevăr tulburător, care ne răscolește în minte și în inimă sentimentul unei iubiri de nație cam ofilită în ultima
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
în minte și în inimă sentimentul unei iubiri de nație cam ofilită în ultima vreme, recunoaștem cu toții. Aflându-mă într-o stare neobosită, și încă optimistă, continui(u ?) căutarea unei emisiuni de televiziune care să ne scoată din toropeală, fiindcă începusem să credem, mai ales cu prietenul Haralampy, că dorința de luptă a poporului, vitejia sa în momente grele și iubirea de patrie, au fost băgate deja în ghiveciul globalizării al cărui bucătar-șef ni-l imaginam a fi brigandul Procust
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
ca să reziste asaltului realității, geloziei și ambiției. Romanul Castele de carton, din care publicăm un fragment, este în curs de apariție la Editura Humanitas, în "Raftul Denisei", colecție coordonată de Denisa Comănescu. Trei e un număr aparte. Lunea aceea a început ca oricare alta. Ianuarie era pe sfârșite, era foarte frig și încălzirea funcționa prost, dar și asta era normal, eram de-acum căliți, știam să ținem penelul între degetele amorțite, să ne dominăm pielea degerată și lipsită de sensibilitate, articulațiile
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
capricios toată căldura. În asemenea zile, tăria dată pe gât la plecare devenea aproape o obligație, o paranteză de confort ce echilibra frigul atroce din sălile de curs și cel doar cu puțin mai blând de pe stradă. Și acolo a început totul. - Ce-ați zice să mergem să mâncăm undeva? Jaime s-a uitat mai întâi la Marcos, apoi la mine. Stăteam toți trei la capătul unei mese mari, unde mai erau și alții, așa că nu m-am gândit că oferta
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
liber era la nivelul trei, flancat de o camionetă așa de mare că-ți făcea frică și de un Mercedes nou-nouț care ocupase jumătate din locul liber. - Vrei să parchez eu? m-a întrebat Jaime când mașina din spate a început să claxoneze fără ca eu să mă fi decis încă ce să fac. - Dacă nu te deranjează... Am ieșit, el s-a urcat în locul meu. A reușit să manevreze într-un spațiu minim, a îndreptat mașina de câteva ori și a
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
-mi închipui, am spus când mi-a restituit cheile. - Ce? - Că tu conduci foarte bine. Că e un lucru care ți se potrivește și-l faci foarte bine. - Și nu e singurul, dragă, fii convinsă că nu e singurul, a început să râdă Marcos, luându-mă de braț ca să ieșim. La Burger King nu se servea nici un fel de alcool, doar bere. După ce-am ales meniul cel mai ieftin, în ciuda protestelor lui, căci nu puteam să uit tradiționala penurie a
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
E foarte frumos. Mi-ar plăcea să-l pictez. Jaime a izbucnit în râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor. - O mână de ajutor? Atunci n-am priceput nimic. Aveam să pricep și mai puțin înainte de a înțelege totul dintr-un foc. - Da, o să vezi - s-a întrerupt văzându
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Atunci n-am priceput nimic. Aveam să pricep și mai puțin înainte de a înțelege totul dintr-un foc. - Da, o să vezi - s-a întrerupt văzându-l pe Marcos care venea spre noi -, lasă-mă pe mine. Numai că atunci am început să vorbim, nu mai știu cum, despre De Kooning, pe urmă Jaime a mai vrut un hamburger, a mai vrut și Marcos unul, și în timp ce mâncam ne-am apucat să ne forfecăm jumătate din colegii de an și discuția a
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
țigara lui Jaime, care continua să mă fixeze. Așteptase să ia un fum înainte de a adăuga: - Sigur că nu, a fost un compliment. Ia-o, termin-o tu, mai fac una. A doua a fost și mai reușită decât prima. Începeam să simt greutatea fumului, acea imponderabilitate cețoasă care-ți înmoaie pielea și mușchii, care-ți anulează dinții, unghiile de la mână și tălpile picioarelor, fumam și râdeam, spuneam prostii, le auzeam și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
râd cu Jaime și cu Marcos, dintotdeauna, pentru totdeauna. Eram amețită bine, pluteam dar eram trează, și mai ales eram mulțumită, foarte mulțumită. Atunci când Jaime s-a ridicat de pe scaun și s-a uitat la mine cu sprâncenele arcuite, a început să-mi fie dor de el. Nu eram sigură că doream să plece, dar nici n-am făcut ceva să-l rețin. - Vă las un pic singuri... trebuie să... În fine - a început să râdă, Marcos a râs și el
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
uitat la mine cu sprâncenele arcuite, a început să-mi fie dor de el. Nu eram sigură că doream să plece, dar nici n-am făcut ceva să-l rețin. - Vă las un pic singuri... trebuie să... În fine - a început să râdă, Marcos a râs și el, m-am molipsit și eu -, am ceva de făcut. Ușa s-a închis și noi tot mai râdeam. Apoi Marcos m-a privit, mi-a zâmbit și s-a repezit la mine. Ce
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
ce s-au ocupat înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care știe măsura exactă a
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
de-o evidență a desprinderii categorice a așa-numitului postmodernism din plasmă generoasă, cîtuși de puțin "anacronică", "inerțială", "epuizată", ci, dimpotrivă, încă extrem de prezentă a modernismului matricial). Adevărul e că M. Ivănescu se caută pe sine pe mai multe căi, începînd cu cea proximă a datelor imediate, "prozaice" ale existențialului. Pornește prin a da ocol obiectivității (obiectului) înainte de-a ajunge la sine, ca și cum s-ar sfii de-o denudare morală, de-o nemijlocită confruntare cu eul propriu. Programatic, își propune
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii poezii despre obiecte - să începi, de exemplu, cu un scaun, și să povestești despre el, învîrtindu-te/ în jurul lui, așezîndu-te chiar pe el, sau, dimpotrivă,/ dîndu-l cu piciorul deoparte - să spui/ ce poate fi, însemna, cum se explică înăuntru/ grupul acesta de lemn dispus astfel încît
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Daniel Cristea-Enache Cum începe și cum se continuă degradarea unui poet, a creației sale lirice văzută în etapele și în întregul ei? Primul și cel mai vizibil simptom este bulimia editorială, apetitul tot mai greu satisfăcut pentru publicarea de volume, plachete, antologii personale într-
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
avut vreodată ambiția de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir nerușinarea, tupeul și nesimțirea multora dintre cei care-au dat din coate până au amorțit să ajungă în funcții, iar apoi au început să explice, doct, de ce s-a împotmolit mașinăria. Umflându-se în salarii precum broasca din poveste, îți propovăduie beneficiile normelor supradimensionate și ale salariilor mici: în timp ce ei nu au unde să mai crească, tu ai tot viitorul în față! Evident
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
al lui Tudor Vianu, a făcut epocă, reprezentând nu numai "reconsiderarea" lui T. Maiorescu, dar primul semn clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat de "Viața Românească". La urma urmei, e un punct de onoare al revistei studiul lui Liviu Rusu din 1963, și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
aflând de la el atâtea. Numai eu și locomotiva rămânem, după ce ne vom lua rămas bun ca de la niște combatanți lăsați la vatră, - ceilalți. îmi mai pare rău de Guriță și pentru felul lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor... Pe urmă, în triajul brașovean, în timp ce locomotiva se cutremură pe la macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]