8,238 matches
-
filozof poet Lucian Blaga, care și-a construit din aforisme: „Pietre pentru templul meu”. Un templu spiritual, din cuvinte. Un edificiu care nu se năruie sub intemperii sau sub răutatea umană. Și tot aidoma poetului leton Imants Ziedonis care se închina Soarelui, în „Epifanii”, Mihai Baicu îi aduce ofrande zeului soare „și lumilor de dincolo de stele”. Îi respectm credința. În același timp, autorul încearcă un poem dramatic de o mai mare întindere, cu subiect religios, foarte emoționant și foarte bine întocmit
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
murdar, obosit și-nfuriat, De oastea dușmană-i rănit și speriat. - Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape de chin. Se-nchină în grabă, icoana privește, Fecioara îi pare că ochii-și ferește. Sleit e de rugă, dușmanii-s la porți, Iar curtea cetății e plină de morți. - Întoarce-le popă! Îi strigă în grabă, Și peste o clipă pe cleric întreabă
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
lâng-a cailor coame. - Nu-s semne pe masă că cerul ne-ajută! Aruncă prelatu-nspre obștea tăcută. Iar pata din vinul vărsat pe tăblie, Se-ntinde spre colțuri, a casă pustie! - Atât! Ia-ți părinte vânzarea de suflet, Mai bine te-nchină și roagă ca-n umblet, Solia trimisă în țara vecină, S-ajungă în pace și oastea să vină! Așa i-om sfârși pe dușmanii de-afară Și pleacă spre turnul de veghe de seară. Ajunge, -ngenunche, se roagă în noapte
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care îl îmbrăcase veverița și papionul auriu. Se închină în fața audienței care continua să râdă, își alese o frunză de salcâm, o strecură între dinți și începu să cânte așa cum îl învățase ciobănașul. Ei, ce să vă mai spun? Imediat se lăsă în hambar o liniște atât de adâncă
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
mâinile acelea ce vitele duc la păscut și la apă. Mâinile mamelor ce cu drag pruncii își înfașă; fii crescuți la sân cu fata albă că laptele, drăgălașa. Sfintele mâini muncite, cu voie bună frământa, tot ele la icoane se închină și de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă viață, Focul etern coborât din soarele
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
la nunta noastră...” Să-mi faci din murmur balalaica, Să-mi cânte-amor de Romanov, Și-n nopțile dinspre Drăgaica, Să mi te-așterni ca-ntr-un alcov. „Să mă iertați, dar dumneavoastră, Sunteți cicoarea mea din glastra... Și frunzele se-nchină, doamna, Parau de umbre infinit, Cu brațele servind a toamnă Cărarea către asfințit.” Cicoarea mea pierise-n glastra, Dulce-amăruie floare-albastră... 23 mai 2016, Constantă Sursă foto: #Chicory în #Vase - #Tancau #Emanuel #Still #Life #painting #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografica
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
viață sunt ... intemperii. Un singur lucru mai poate salva Iubirea ! ... Ca să fie optimistă ! Și-atunci cu siguranță va-nceta Corvoada asta cam neconformistă. Sunt sigur că există Dumnezeu Și că de sus cumva el ne păzește. La el să ne-nchinăm acum mereu Fiindcă și dânsul aprig ne iubește. Cu noi adesea el are chiar planuri Le împlinește cu dorință mare. Iar pentru asta trebuie să fii Ca dânsul ! ... Dăruind la fiecare ! Nici nu mai știm ce-i aia omenie Ne
DRAGOSTE DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368417_a_369746]
-
trebuie să fii Ca dânsul ! ... Dăruind la fiecare ! Nici nu mai știm ce-i aia omenie Ne-mpovărăm adesea cu păcate. Dar ce este mai greu și nu-i prostie E-atuncea când te rogi de sănătate. De dragul lui ne închinăm mereu Și ne rugăm să se-mplinescă toate. Căci unul este bunul Dumnezeu Cel iubitor și fără de păcate. Plecând la drum tu te închini ades Să îți ajute chiar de-ți este greu. Și-atuncea când tu nu ai de ales
DRAGOSTE DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368417_a_369746]
-
este mai greu și nu-i prostie E-atuncea când te rogi de sănătate. De dragul lui ne închinăm mereu Și ne rugăm să se-mplinescă toate. Căci unul este bunul Dumnezeu Cel iubitor și fără de păcate. Plecând la drum tu te închini ades Să îți ajute chiar de-ți este greu. Și-atuncea când tu nu ai de ales Te-ajută-ntotdeauna, mai mereu. În dragoste ce este mai umil ?! E suflet ce se fură pe ascuns. Se-ntâmplă deseori, de obicei Să spui
DRAGOSTE DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368417_a_369746]
-
fură pe ascuns. Se-ntâmplă deseori, de obicei Să spui mereu că ție ți-a ajuns.. De-nsemnătatea visului pierdut Și dragostea de bunul Dumnezeu. E responsabil vinovat necunoscut Ce-ș râde când îți este foarte greu. De dragul lui ne închinăm mereu Și ne rugăm să se-mplinescă toate. Căci unul este bunul Dumnezeu Cel iubitor și fără de păcate. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: DRAGOSTE DE DUMNEZEU / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie 2016
DRAGOSTE DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368417_a_369746]
-
apoteotic/ Guvernele de crime vinovate” (Daciei nepieritoare). Poetul îi incriminează pe acei a căror credință e „doar praf și vorbe goale” (Unui confrate). De asemenea, el este necruțător cu acei care se complac în rugă deși continuă să facă păcate, închinându-se la sfinți, în timp ce au uitat „de glie și părinți”, „Cu gândul la pomeni și decorații”. Aceasta este o credință fariseică și nu folosește la nimic. (Unui confrate). Când ostenit de-atâta răzvrătire, poetul caută o zare de lumină, el
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
dovada, în viziunea poetului Virgil Ciucă, a acelora care uită de unde au plecat: „Ați dat cu pietre și cu vorbe grele/ De-ați zguduit infernul din țâțâni/ Ați tulburat și apele din stele/ Și-ați otrăvit izvoare din fântâni// Vă închinați, o, ce nesăbuință!/ La venetici și trădători de țară/ V-ați depărtat de glie și știință/ Și-ați pângărit speranța milenară// Omagiați filozofii nebune/ Amanetând schelete din morminte/ Nesocotiți preceptele străbune/ Nepăsători la port și jurăminte Zadarnic invocați divinitatea/ Nu
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
titluri de lichele/ Ați trădat țară, grai și libertate!” (Ați dat cu pietre). O dovadă a acestui fapt remarcabil este că Virgil Ciucă scrie cuvântul țară, totdeauna cu majusculă, numind-o Mamă, zână și Cetate, Neamul străbun căruia i se închină, găsindu-le acestora, atributele cele mai frumoase și emoționante. Dovadă că spune adevărul și că acest adevăr îl doare nespus, este faptul că autorul nu se ferește, nu îi este frică de nimeni, demască răul de la rădăcină la vârf și
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
și vorbele-l dor, și își clădește „castele cerești” (Mă mir). Iată și Crezul poetic al autorului: „Nu m-am rugat, nici n-am cerșit credinței/ Respectul îl sădesc, nu îl impun/ Nu mă aplec sub jugul umilinței/ Eu mă închin doar Neamului străbun// Nu am visat la râuri de lumină/ De raza lor se irosește-n van/ M-am ridicat încrâncenat din tină/ De-am fost lovit de Marele Divan// Am înfruntat și bezna, și teroarea/ Speranțe am avut numai
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
urmă străin e primit cu iubire și dor. Nu contează ce gânduri aveți când din sufletul meu vă hrăniți. Vi l-am dat să-l mâncați și să-l beți spre a fi la sfârșit fericiți. Nu vă cer să-nchinați un pahar pentru cel ce o masă v-a dat. Ce-ați primit socotiți-l un dar care poate să fie-aruncat. Doar atâta vă rog: La sfârșit lăsați ușa deschisă, căci vreau cu mereu cel din urmă venit să discut
CINA POETULUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368450_a_369779]
-
Cântare măreață Priviți-l pe cer Domnul Eminescu Mai sus se-nalță Și cum străluce Steaua lui mare O, lerui ler Sublimă cântare Gloria lui În veci se-ntinde O lerui ler Sfinte colinde Vine și marea Să i se-nchine Răsună lumea De colinde divine Steaua lui bună În veci se-nalță O, lerui ler Colindă măreață O, lerui ler Clipe preasfinte Noian de colinde Înapoi și-nainte ! -------------------------------- De sărbători e vremea colindelor. Răsună sfintele cântări care ne aduc aminte
COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368447_a_369776]
-
știință și tehnică. Și Werner Sombart vede clar interdependența dintre iudaism și afaceri. Mai aproape de noi, Karl Löwith trece în revistă ideile salvatoare de la Fericitul Augustin la Marx, tranziția de la Dumnezeu la noul credo în Progresul Atotputernic, la care se închina ateii din zilele noastre. Moldovalahii, în calea tuturor răutăților, imperiilor și religiilor au dezvoltat, după ce bulgarii i-au forțat în sec. 9 să preia ierarhia greco-slavă, un vocabular ortodox, pe când ardelenii, după unirea cu Roma, o retorică greco-catolică, occidentală. Opinia
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi / istoria nemuritoare.” (Argintul brazilor cărunți). În spirit creștin, autoarea îndeamnă: „Aprindeți lumânări pe Caraiman!” acolo unde stau de veghe Sfinxul și Omul. Poeta îl amintește pe Mihai Viteazul, despre care spune: „Mă-nchin la candela aprinsă, / Te dau copiilor în dar, / Să fie harta lor întinsă, / Iar tu, înscris în calendar” (Lacrima Primei Uniri). Și lui Avram Iancu îi cântă un imn, Virginia Vini Popescu: „Cu Horea-n sânge și în gând, / Și-nvăluit
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
nestăpân pe glie. // Îmi ești bunic, poți fi nepot, / Ești tatăl meu și fiu poți fi, / Eu te cinstesc așa cum pot / Și versul te va nemuri.” Dar poeta nu se oprește doar la bărbații care au făurit istoria țării, ea închină versuri și marilor savanți și călători pe toate meridianele, care au purtat steagul românesc pe unde i-au dus pașii. Așa a fost savantul Emil Racoviță care a ajuns în călătoriile sale cu vasul Belgica, până la Strâmtoarea Magelan. Și alte
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de pod. Cuptorul cere îngrijire / Spre-a coace fața lui Hristos, / Bătrâna-n tremurânda-i fire / Se-nchină zilnic, mai frumos. // Celor ce din pământ fac pâine, / Un steag și-un imn le dăruiesc. / Mă plec, așa cum se cuvine, / Eroi ai pâinii, îi numesc.” Și marele regizor Sergiu Nicolaescu s-a bucurat de atenția autoarei, într-un poem
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
și iubitorii cuvântului, Ioan Benche, un romantic incurabil, si Sandu Cătinean din Bonțida, ce a dat glas unui poem militant. Finalul ședinței de cenaclu l-a avut în centru pe Eugen Albu, care a oferit publicului un regal de epigrame închinate Ignatului și tăierii porcului, sărbătorii Nașterii Domnului și Noului An, răsplătite cu aplauze furtunoase. Până la revederea noastră din 29 ianuarie 2016, să aveți parte de sănătate și de sărbători fericite! Referință Bibliografica: Cenaclul „Artur Silvestriˮ din Cluj-Napoca, la sfârșit de
CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA, LA SFÂRȘIT DE RODNIC AN de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368496_a_369825]
-
să pătrundă iar în adânc, să ia seama dacă ceva de vis n-ar fi găsit pe-acea epavă. Vedea o șansă în asta, căci disperarea din spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
cumplita dramă care după ce că există și e-o durere-adâncă iată mai e nemernic prin ea însăși vulgară în forma cea mai tristă [96] De-ar putea să priceapă Calul Troian de-acolo el ar veni în spume Cetății să se-nchine de n-ar putea-o lumea salva din decădere cu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
degrabă epifizic ea îi schimbă traiectoria, îi aduce devenirea, creșterea, extinderea spirituală, farmecul, talentul, cunoașterea vieții cu așteptări, cu aducerea polivalenței, tragismului, comediei, rătăcirilor, recunoașterii de sine, întărirea convingerii, prosternării în fața unui singur și același Dumnezeu, căruia el i se închină. Wil devine imaginea moarată a oglinzii Annei, Anna este oglinda lui moarată. Ea nu minte cititorul, care percepe un alter ego doar schițat, intrând în conexiune directă cu publicul cititor prin tăcere, simțire și sacrificiu. Acolo unde lumina scrierii reprezintă
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
seama că amândoi sunt suflete atât de frumoase, iar iubirea dintre ei este de o delicatețe și de o puritate dincolo de firea omenească... Dragostea lor nemărturisită, este atât de frumoasă, de profundă, de pură că nu poți decât să te închini în fața unei iubiri și a unor suflete atât de frumoase. Prietenia dintre Mirel și Silvia și dragostea lui mi-au adus aminte de această extraordinară nuvelă a marelui scriitor rus. N-am mai întâlnit o asemenea iubire frumoasă în viața
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]