2,188 matches
-
vara și toamna anului 184629. Trebuie însă precizat că, în privința cheltuielilor aferente distribuției apei în oraș, normele regulamentare erau foarte riguroase, stabilind responsabilități precise. "Apele ce să vor găsi din nou consfințea Regulamentul să vor aduci în oraș cu această închipuire, adecă: de la obârșia pornitoare, pân la locul de unde să vor împărți spre revărsare în oraș, să să aducă cu cheltuiala Casăi, iar de la locul împărțirei pân la deosebitele cișmele, câtă apă va prisosi piste trebuința obștii, atât în târg, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
epuizase resursele de actor economic, reglementările sale fiind fie eludate, fie inoperante, datorită inadaptării la logica trimfalistă a unei piețe pe care totul părea să devină posibil. Distincția dintre muncă și capital de diluase, creșterea părea nelimitată, profiturile depășeau orice închipuire, spațiul nu mai era o problemă, viteza limită în economie viza instantaneitatea, Internetul devenise un nou "tărîm al făgăduinței". Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, s-au numit ,,noua economie", care-și căuta între timp o nouă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar înfiripa ca un fractal raiul prea sfânt. Vecia părelnică Clipa fugară se furișează într-o părelnică floare mai mult imaginară dar cu mult mai vie într-un peisaj virtual precum copilăria în închipuire făcând nimicul să învie. Pășești pe cărarea necercetată și ți se pare că ai ajuns pe lumea cealaltă. Căderea clipelor e doar risipire și înstrăinare topindu-se ceara pe care s-au imprimat peceți princiare și toate se retrag în
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
nu cred că eram demn de atâta atenție din partea lor. Repet, nu mă remarcam prin eroism sau curaj, eram doar un ins dresat de spaimă care, uneori, rata numărul. I se întâmplă oricărui animal la circ, în arenă. Vise și închipuiri De când mă știu, mi-au zburat tot felul de păsărele prin cap. Vise și-nchipuiri. De exemplu, la cioroiași când mergeam, mă culcau în camera cea mai frumoasă. Seara, adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
eroism sau curaj, eram doar un ins dresat de spaimă care, uneori, rata numărul. I se întâmplă oricărui animal la circ, în arenă. Vise și închipuiri De când mă știu, mi-au zburat tot felul de păsărele prin cap. Vise și-nchipuiri. De exemplu, la cioroiași când mergeam, mă culcau în camera cea mai frumoasă. Seara, adormeam greu. În patul uriaș, din lemn de nuc, pe salteaua tare, învelit în plapuma de mătase, stăteam aidoma unei perle strălucitoare în cochilia sa și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
o să mă prind de barele metalice orizontale din plafonul arcuit, o să sar cu ușurință, dân-du-mă peste cap, de la o bară la alta, și ea o să mă observe în sfârșit și o să i se topească inima după mine. Cu timpul, visele, închipuirile s-au rafinat și le-am trecut în poezie. Câteva, care mă obsedează: Visez că sunt închis într-un diamant și diamntul e însuflețit, doarme. Visez că mă prăbșesc în gol, iar eu sunt deopotrivă și cel care cade, dar
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
o carte. Visez că mă spulberă un vânt sosit din trecutul meu. Visez că tăcerea ca o avalanșă ne îngroapă definitiv, cu încetinitorul. Visez că aud cum lumina își face loc, își sapă albie în trupul meu. Dar visele și închipuirile naive de la început n-au dispărut. Ele s-au adunat într-un singur vis, într-o singură închipuire. Nu e despre bogăție, nu e despre întoarcerea tinereții, nu e nici despre vreo femeie (la acest capitol, cred că mi-am
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
ne îngroapă definitiv, cu încetinitorul. Visez că aud cum lumina își face loc, își sapă albie în trupul meu. Dar visele și închipuirile naive de la început n-au dispărut. Ele s-au adunat într-un singur vis, într-o singură închipuire. Nu e despre bogăție, nu e despre întoarcerea tinereții, nu e nici despre vreo femeie (la acest capitol, cred că mi-am trăit visul...). Visez, încă mai visez să scriu o carte sau mai multe nepieritoare. Ceea ce, probabil, nu e
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
of Crime, citată, din nou, de enciclopedia sus-menționată, opune teribilul grotescului, scriind că "[î]n nimic altceva nu este fantezia individuală atât de variată și de capricioasă precum în percepția oribilului. Pentru o persoană, o povestire este terifiantă dincolo de orice închipuire, pentru alta, aceasta este doar grotescă" (1986: 443). Exegetul fenomenului trebuie deci să acționeze cu maximă precauție și să precizeze, din capul locului, că selecția textelor primare asupra cărora va fi centrată analiza literară nu poate emite pretenții de obiectivitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre Lăpușneanu și armaș, după plecare doamnei, îl edifică pe lector în privința intențiilor tiranului: "Ei! pus-ai toate la cale?", întreabă primul. "Tot este gata", răspunde ultimul. "Dar oare vor veni?". Slujbașul este sigur: "Vor veni". Ceea ce urmează depășește orice închipuire rațională, proiectând unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii din literatura română. Ziua debutează senin, chiar festiv, cu un Alexandru înveșmântat în regalia, pacific în atitudine, asistând la slujba mitropolitană alături de conclavul boieresc, ce fusese convocat din ajun. Discursul care urmează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vis, atunci când succesiunea de idei din ce în ce mai vagi pune stăpânire pe psihic: "o moliciune plăcută cuprinse nervii omului, și gândul începu să depene pe fusul conștiinței bolnave (subl. mea) mai rar și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu cele două rânduri de ferestre înguste și opace, cu turnurile laterale, cu ușile inexpugnabile de stejar ferecat în ținte, cu mușchiul ruginiu, crescut între blocurile de piatră". Aici urmează eroul să petreacă trei zile în cvasi-solitudine, studiind în liniște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate: "Vederea sângelui înspăimântă, căci rostul său
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rol? Mințile unor visători, precum cea a gotului catolicizat Iordanes (secolul al VI-lea), au imaginat existența nu numai a spaniolilor în Dacia, veniți ca soldați în armatele lui Traian, ci și a dacilor în Spania, purtați de alte himerice închipuiri. Astăzi spunem și încercăm să și realizăm că nu numai Estul presupune Vestul, dar și invers. Popoarele au fost și sunt într-o continuă mișcare, care generează metamorfoze de cele mai multe ori greu de explicat. Printre altele, "începutul" ajunge să atingă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fi scufundat în durată. „Miza“ expe rien ței care survine în urma șocului este cea a memoriei care ajunge să cuprindă, deopotrivă, obiectul și subiectul, iar rezultatul ei, orașul, devine o „hyper-realitate“ de consistența umbrei. Orașul lui Benjamin nu este o închipuire, nici o percepție ime diată. El reprezintă o imagine adeverită prin intermediul faptului concret al experienței și construită, de fapt, de aceasta. Textul de față va încerca, așadar, să relateze povestea unui oraș, plecând de la multiplele povești care se spun despre el
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere metodologic, se poate spune, scenariul fenomenologic conține, prin regăsirea locului marginal al experienței în lumea urbană, gestul salvator al memoriei. Din perspectiva raportării autobiografice, el va de veni esențial „închipuirii“ unui oraș. Localizarea experienței urbane, pe de o parte, și descrierea „mizei“ acesteia ca stabilire a unei relații între „chipul“ și „caracterul“ unei metropole, pe de alta, permit acum regăsirea celor trei momente despre care am vorbit mai sus: cel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi era pictorul, poetul și fantezistul care să înțeleagă și să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa frumusețea și eternitatea simbolurilor"216. Asemeni lui Jacek Malczewski (Polonia), Mihail
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu -, importanța chipului în relație cu "închipuirea" în poezia poetului este relevată cu acribie de Petre Popescu-Gogan256 -, va cunoaște o idealizare, va deveni "hiper-eonic". A doua tratare a acestui chip nu o exclude pe prima, numai că acum i se configurează un profil cristic-martirologic poetului, cu puternice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dat-o "abjectului", consideră că atunci "când ne uităm în oglindă nu vedem altceva decât pe noi înșine 101". Aceasta ar însemna că fascinația exercitată de vampiri și monștri asupra noastră provine din identificarea noastră parțială cu aceștia, fie prin închipuirile minții noastre, fie ca rod al căutării legitimității sociale, culturale și politice. O rudă a "vampirului spiritist" și o altă posibilă subcategorie a vampirului derivată din arhetipul Dracula ar putea fi, după părerea lui Jules Zanger, "vampirul nou102". Una dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o rasă veche, poate numai acea tendință de a-și acorda o ereditate electivă, de care n-au fost străini atâți scriitori în ultimul veac, un Balzac, un Gobineau, un Ștefan George, l-au făcut pe Matei Caragiale să cultive închipuirea descendenței dintr-o veche și aleasă seminție." Din această adîncă perspectivă, ce tulburătoare rezonanțe își atașează nobiliarul portret din amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
eroare literară, e originală dar respiră dostoievskism sau tolstoism, Anca nu e... româncă, s-a măritat cu un cîrciumar ca să se răzbune pe un cirezar și să facă dragoste cu un învățător, drama Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta m-am întîlnit cu cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
i se confesa părintelui Ioan, așa bătrân cum e, s-ar face luntre și punte, dacă ar fi văduv, s-o aibă de nevastă. ,,Mărturisirea verifică și în real ce ar fi putut rămâne, păstrându-și valoarea probantă, numai în închipuirea lui Iorgovan, nota Vasile Popovici -. Dacă acesta nu și-a pus nici o clipă măcar, la început, ipoteza căsătoriei cu Simina era pentru că știa foarte bine că ea nu putea fi acceptată de ,,familie" (de tată, cu alte cuvinte)"107. Știm
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care conține, după Roger Caillois, teme ale genului fantastic și aceasta pentru că fantasticul se naște din această dimensiune simbolică a ființei umane de care vorbea Epictet: Ceea ce îl tulbură și îl nelinișteste pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile și închipuirile despre lucruri". Omul trăiește într-o lume de simboluri și o lume de simboluri trăiește în om. Literaturii fantastice îi revine meritul de a descoperi și de a adânci prin propria simbolistică această latură "vizionară" a omului. Nuvela "Hanul Ciorilor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și e ademenitoare forma desăvârșită în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
până Înainte de ivirea zorilor. Amu se crapă de ziuă și nu mai e pe acolo nicio zână. În credința oamenilor locului mai dăinuia ideea că În miez de noapte, acolo În Poiana lui Filip, joacă zânele dezbrăcate. Aceste zâne, În Închipuirea lor, erau un fel de iele care ies și joacă hora acolo dezbrăcate ca niște nimfe. Nu văzuseră ei pânza lui Carot la Luvru, dar cam așa și le imaginau. Dar să vedem ce mai fac eroii noștri porniți spre
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]