2,835 matches
-
nu am voie să îți spun așa ceva, dacă Hava aude, voi fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care i-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se ridice, dar mă trage cu putere spre el, vrei un futai exemplar? întreabă el plin de prospețime, ca și când ar fi prima dată când ar pronunța aceste cuvinte, iar eu spun, chiar nu, însă el zâmbește, văd că te-ai încins, lasă-mă să mă recompensez față de tine, iar eu spun, niciodată nu vei putea să te recompensezi față de mine, însă el expiră aer cald înăuntrul urechii mele topite de plăcere, te recompensez prin faptul că păcătuiesc împreună cu tine, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Doar două călugărițe, care ședeau pe o bancă, îmbrăcate în uniforma lor de iarnă, nu păreau prea încălzite, p\reau c\ se bucur\ s\ p\l\vr\geasc\, la soare. După cincisprezece minute de plimbare am simțit că m-am încins și mi-am scos cămașa de bumbac, rămânând în tricou. Naoko și-a suflecat mânecile bluzei de trening până la cot. Bluza se decolorase probabil de la spălat și aveam impresia că am mai văzut-o îmbrăcată cu ea, dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Milano e frumos, cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai tăcerea lor Încinge spiritele. Dacă ei nu răspund, Înseamnă că există cu adevărat. În 1617, Fludd scrie un Tractatus apologeticus integritatem societatis de Rosea Cruce defendens, iar un anume Aloisius Marlianus zice că a sosit momentul să dezvăluie secretul rozacruceenilor”. „Și Îl dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci se deghizase Într-un stil ce ni se păru bizar, dar pe care Agliè Îl definea ca fiind potrivit evenimentului: era Îmbrăcat În in alb, Încins peste șolduri cu o panglică roșie Încrucișată pe piept și la spate, peste umeri, și cu o pălărie ciudată de secol XVII, În care Înfipsese patru trandafiri roșii. El Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aflu mai târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol. Cu ce mă hrănești, Piti, ei? Uite, uite ce aiurea arată Framul ăsta vechi când e pustiu. Zici că e o cușcă pentru copii răi. Așa că luasem un pui și o încinsesem cu șorțul albastru-înstelat.... trosc! rupsese picioarele prăzii, ciocănelele. De unul singur mi-aș fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cunoscute. Mă încurajează: tot mai bine era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi întunecată? Nici pe departe. Petrecerea a ținut până către dimineață, când oamenii s-au dus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau câte o vestă și cei în vârstă se încingeau cu curele late, țintuite. Într-o duminică au plecat toți în oraș, lăsând la șatră pe Dedi și pe Ismail. Privirile se îndreptau spre ei, mai ales că mulți îi cunoșteau că le mai reparase câte ceva. Atenția însă le-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din crengi și frunze îi acoperea bine corpul Izaurei. — Hai, Prințăso, o îndeamnă Rusalda și Dedi, că doar nu ț-o fi rușâne dă noi, Doamne păzăște! Mai cu rișine, mai fără rușine, se dezbracă și Prințesa și țigăncile o încing cu crenguțe și frunze. Rusalda face o coroniță din frunze pentru Izaura și Dedi una pentru Prințesa și le așează pe capul fetelor. Izaura începe să cânte fiindcă ea mai făcuse pe paparuda. — "Paparugă, rugă E-an ieși dă ne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mare în fața cortului. Mâncarea era mai bună și ulcelele se umpleau cu țuică. În ultimul timp veniseră în șatră Samuil, fratele Rusaldei, pe care-l lăsase femeia și Măru, un țigan pripășit nu știu de pe unde, neam cu Ismail. Se încingeau toți la vorbă fiindcă și femeilor li se dezlega limba din cauza țuicii. Mai torană-mi și mie Rusaldă, cerea Măru. — Ai cam băut dăstul. —Toarnă-i fă, că nu torni dă la tine, o îndemna Ismail. Dar de la cine mă?n-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit, întortocheat, drumul fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele reci și neprietenoase ale Nordului. Cu un an mai devreme, slăvitul Bela, Regele Ungariei, Croației
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru capacitatea lor naturală, aproape vrăjitorească, de a percepe clipele exacte, când trebuiau realizate diferitele etape de călire a miezului de fier și de carbon. Tradiția orală atribuia efecte miraculoase și cufundării, mai mult sau mai puțin ritualice, a metalului încins la roșu, în apele miticului râu Tangus. Faima acestor spade europene, putea fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plăcerea să vii într-o zi să dejunezi la noi, să te mai vază și Melania mea, că mereu vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului se despărțiră. Iuga rămase cu Titu. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. Își aluneca alene ochii peste parter
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate părțile se ridicau în schimb aprobări gălăgioase: ― Bine făcuși, Trifonică!... Nu te lăsa!... De ce să-l asuprească și să-l batjocorească?... Trebuia să-i pui mîna-n beregată și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi pară rău, că doar o singură moarte are tot omul! strigă Petre depărtîndu-se, grăbit, fără să știe unde. În câteva ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ceară ajutor. Dallas își drese vocea. ― Dacă tot avem întreaga putere, să aruncăm o privire prin locul în care am nimerit. Dă drumul la lumină. Ripley comută. Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux orbitor în pâcla neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Kane și Lambert îl urmară în coridorul strâmt și ușor înclinat. Dădură într-o sală de dimensiuni foarte mari. Dacă erau controale, aparate de măsură, sau instrumente în această secțiune, erau cu siguranță ascunse îndărătul pereților cenușii. Inele de metal încingeau solul, pereții, tavanul dând senzația aflării în interiorul unei cuști toracice umane. Lumina fantomatică strecurată din exterior dansa lasciv printre particulele de praf în suspensie. Dallas se uită la ofițerul său executant. ― Ce crezi? ― Nu știu. Un antrepozit, poate. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele cu vodcă sau alte tării pe care abonații fideli ai patronului le dau pe gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc. - Auziți, domnilor, cică să tăiem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]