4,538 matches
-
mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice, motorii, cenestezice, atacuri paroxistice (spasme, contracturi, convulsii) tulburări senzitivo-senzoriale și emoțional-afective, sugestibilitate crescută. Iterație: repetarea invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică nemotivată, înclinație către dubitație sau interpretare irațională, ilogică a realității. Lesbianism: forma feminină a homosexualității. Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale sistemului expresiv al limbajului. Narcisism: atitudine egofilă de „întoarcere către sine”. Comportament individual care are ca scop și obiect propriul Eu. Narcolepsie: tulburare paroxistică specifică, caracterizată prin atacuri bruște de somn, apărute în plină stare de aparentă sănătate. Narcomanie: înclinația sau nevoia imperioasă de consum de droguri psihotrope sau psihodisleptice, devenită obișnuință. Sinonim: toxicomanie. Negativism: tulburare de activitate, activă sau pasivă, prin care bolnavul se opune sau refuză să execute solicitările externe. Neologism: cuvinte sau expresii noi, neobișnuite, inexistente în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui „a intrat” o ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.) a cărei victimă este, obligându-l să execute ordinele acestuia în mod necondiționat. Sinonim: demonopatie. Potomanie: nevoia patologică imperioasă de a bea lichide, de regulă apă. Predispoziție: dispoziție sau înclinație specială, constituțională sau dobândită, a unor indivizi, de a dezvolta anumite tulburări psihice. Prodrom: grup de manifestări constante ca asociere, cu caracter bizar, vizând caracterul și comportamentul, care preced cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vizitatori, laici și clerici, veneau la Lérins în calitate de creștinați recenți, de convessi. 17. Martin Schanz, Carl Hosius și Gustav Krüger (Geschichte der römischen Literatur von den Anfängen bis zum Gesetzgebungswerk des Kaisers Justinian, München, 1914-1920, vol. IV, p. 511) subliniază înclinația lui Eucher pentru dialectică și gramatică și talentul retoric pe care îl aveau atât Salvian, cât și Hilarius. Erau deci formați în școli antice. În plus, Hilarius era poet, iar acest har era folosit în predici (ibidem, p. 523). 18
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și inseparabile 201. Cândva, filosoful reconstrucționist Theodore Brameld (1904-1987) atrăsese atenția însă că acest „mare pas” al omenirii va putea fi făcut numai depășind un obstacol (care, în opinia noastră, nu a fost depășit): Noi, oamenii, trebuie să abandonăm îngustele înclinații naționaliste și să îmbrățișăm comunitatea, ca lume cu sens unic. Aceasta va implica stabilirea unui guvern mondial și edificarea unei civilizații mondiale în care oamenii de toate rasele, de toate națiile, de toate culorile și toate credințele vor colabora în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca pe decizii ale acestora! Diferitele mass-media transmit audienței „mesaje”, independent de conținutul instrucțional. Show-urile TV sunt, cel mai adesea, total diferite de ceea ce învață copilul. Caută orice element de „curriculum ascuns” în diferitele media. Evită stereotipurile negative și „înclinațiile” culturale. Nu neglija legătura subtilă dintre promisiunea retorică a mass-media și intențiile globale ale instruirii și educației; b) Include, în curriculum și în proiectul de lecție, literatura de popularizare a cunoașterii printr-o planificare chibzuită! Designerii trebuie să fie sensibili
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la orice produs sau serviciu” (Campbell, 1995, p. 102), și am observat că existau câteva elemente-cheie care defineau cultura penuriei în socialism. Comportamente și manifestări tipice ale acestei „culturi” erau nesiguranța privind posibilitatea de a cumpăra bunurile sau calitatea lor, înclinația de a se autoimpune raționalizări pentru produsele alimentare rare sau folosirea lor doar la ocazii speciale. Repararea bunurilor care nu erau ușor de găsit (cum ar fi, de exemplu, pixurile) era un fenomen important în contextul penuriei. Datorită valorii afective
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
activităților școlare și extrașcolare, informații despre intimitatea vieții psihice (apare o proiecție a trăirilor interne în ceea ce elevul produce), despre imaginația și creativitatea acestuia. Folosită mai ales în studiul aptitudinilor, metoda de analiză a produselor activității permite identificarea elevilor cu înclinații spre un anumit domeniu sau cu un potențial creativ remarcabil, fapt cu implicații majore în orientarea școlară și profesională și în tratarea diferențiată a strategiilor educaționale pentru diferite categorii de elevi. În funcție de vârsta copilului și de experiența sa în direcția
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este în pantă, aceasta nu trebuie să depășească 5%. Dacă panta are între 4% și 5%, atunci trebuie construite paliere de repaus la fiecare 10 m, în lungime de 1,40 m. O pantă de 2 m lungime poate avea înclinația maximă de 8%, iar una de 0,5 m de maxim 12%. Lățimea culoarelor trebuie să fie de cel puțin 1,40 m, iar lățimea ușilor sau a intrărilor trebuie să aibă dimensiuni cuprinse între 0,90 m și 1
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sindromul Heller, autismul atipic. 2. În 1943, medicul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11 copii care s‑au prezentat la clinica sa cu o combinație de grave deficiențe de vorbire marcate de anormalități în interacțiunea socială și o înclinație spre comportamente stereotipice, repetitive și ritualistice. Acești 11 copii au fost primii copii diagnosticați cu autism infantil. 1. O estimare moderată a incidenței autismului este de aproximativ 4‑5/10.000 indivizi. Totuși, estimările recente urcă până la 10/ 10.000
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
citit criticului fragmente dintr-un roman care ar fi urmat să se intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în 1938 unul de
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
pe tema deșertăciunii. Poate și sub influența lui Schopenhauer și a lui Mihai Eminescu, a scris poemul Nirvana. Calea vieții, unde versifică incolor precepte budiste, extrase din cărțile orientalistului francez Eugène Bournouf (din care a și tradus câteva fragmente). Aceleași înclinații transpar și din nuvela Cele cinci surori de la Târgul Neamțului, a cărei atmosferă amintește de Cezara lui Mihai Eminescu. P. a fost atras și de „cânticelul comic”, scriind Paharnicul Chifterescu, un text plin de ironii la adresa boiernașilor provinciali, ignoranți și
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
literatura română. Se adaugă o limbă mlădioasă, cu perioade ample, bine construite, precum și un umor țărănesc savuros. Asemenea lui Slavici și lui Eminescu, el folosește portrete, descrieri și imagini romantice, care dau povestirii o notă pe alocuri livrescă. De altfel, înclinațiile sale romantice sunt vizibile și în numeroasele traduceri făcute din Goethe, Schiller, J. Kerner, Uhland, Fr. Rückert, August von Platen, Heine, Lenau, Fr. Halm, Emanuel Geibel, Lamartine și Arany János. O activitate deosebit de fructuoasă, începută imediat după terminarea liceului, a
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
lui Laurențiu Fulga, care ocupă o întreagă secțiune a cărții, reprezentând o cvasimicromonografie. În partea finală sunt grupate texte ce vizează scriitori clasicizați: Gala Galaction, Ion Minulescu, Hortensia Papadat-Bengescu. În Clasici și contemporani (1987), al doilea volum al lui P., înclinația către comentariul analitic și demersul hermeneutic este reconfirmată. Structurarea și compoziția sunt în linii mari asemănătoare și în Brațul de la Lepanto (2003), unde regruparea tematică interferează cu cea întemeiată pe periodizarea istorico-literară; astfel, o secțiune intitulată Cercul lui Făt-Frumos include
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
și condus de Mircea Martin. Deductibilă, în principal, din Arta Popescu, lirica lui este decisivă pentru descrierea poeziei care începe să fie scrisă în anii ’80. O serie de trăsături pot fi observate aici: poezie a cotidianului sau a textului, înclinația către introducerea elementelor ținând de oralitatea șablonardă, intertextualitate marcată; totuși, deschiderea produsă de P. este, probabil, singulară. Poetica minimalistă își găsește o ilustrare remarcabilă la el. Decorul e minim: cadrul fizic se limitează la un tramvai, la o poză de
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
scrie foiletoane trase apoi în broșură. Oferă sfaturi și îndemnuri, la acestea cuvenindu-se să ia aminte și învățătorii, și preoții, care nu sunt deloc un model de conduită. Despre foloasele cărții P., în demersurile căruia se observă o pronunțată înclinație didactică, vorbește stăruitor, cu pilde ce se vor grăitoare, ca în Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului (1904; Premiul „Adamachi” al Academiei Române), unde configurează, în paletă poporanistă, portretul unui „apostol” dăruit menirii lui în - utopie de început de secol - „satul
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
mai puțin, un doctrinar, Ion Pop are însă o conștiință teoretică [...], ceea ce înseamnă, în primul rând, capacitate de situare față de metodologiile critice afirmate în ultimele decenii, fără mimetism, ci printr-o firească deschidere spre nou, fără vreo infidelitate față de propriile înclinații și aptitudini, ci printr-o amplă desfășurare a lor. Ion Pop e astăzi, cu certitudine, unul din cei mai buni critici ai poeziei din câți avem, iar în planul analizei pe text este de-a dreptul imbatabil. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
răscolită, scoasă din țâțâni. Un țăran și-a instalat culcușul într-un plop, profesorul de desen de la o școală oarecare umblă desculț și nu răspunde oamenilor la salut, în schimb salută vitele și câinii, un alt personaj, fără să aibă înclinațiile zoofile ale băiatului din Cătunul lui Faulkner, ce aleargă dement după o vacă, își adoră capra și nu iese nicăieri fără ea, iar o femeie, sărind noaptea pe o fereastră, nimerește într-un pom și adoarme agățată de crengi. Este
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și distorsiuni, și mai ales porniri dezumanizante. Uri, spaime, complexe atavice răbufnesc în expresii paradoxale, demențiale, desfigurând caractere, impunând conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Patul lui Procust „cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
n. Lovin) și al lui Alexandru Rădulescu, profesor de muzică. Studiile medii le-a început la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Cernăuți, unde l-a avut profesor de limba română pe Augustin Z.N. Pop, care i-a descoperit înclinațiile literare, trimițându-l la concursurile Tinerimii Române, unde obține diverse premii. S-a transferat la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, pe care îl va absolvi în 1943. Dă examen la Institutul Medico-Militar din București. În 1947 este scos din armată
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
Dem. (21.VII.1889, Giurgiu - 6.VI.1946, București), poet și dramaturg. Este fiul Ecaterinei (n. Drăgănescu) și al lui Dumitru Rădulescu, profesor. Urmează cursurile primare în orașul natal și, tot aici, intră la Liceul „Ion Maiorescu”. Lipsit de orice înclinație către matematici, rămâne repetent în clasa a IV-a, încât, la paisprezece ani, se mută la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, mai târziu trecând la secția modernă a Liceului „Sf. Sava”, absolvit în 1909. Frecventează Facultatea de Drept, fără intenția
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
i-a fost străin. Totuși, predominantă în creația sa rămâne poezia. Debutând în 1936 cu placheta Vitralii, continuă să dea la iveală alte producții lirice: Hronic (1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se pot depista cu ușurință rezonanțe argheziene sau chiar timbrul de romanță din Intimă de Cincinat Pavelescu. Atent la valoarea sonoră a cuvântului și la forța
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
, Barbu Paris (1794, Slatina - 21.V.1836, București), poet. Provenea dintr-o modestă familie de târgoveți; copil încă, M. locuia în București. Va ajunge logofăt în casa boierului Constantin Filipescu, traducător al lui Byron. Cu înclinații spre lectură, își formează o cultură de autodidact: cunoștea Alexandria, scrierile lui I. Barac, V. Aaron, Petru Maior, Costache Conachi, Iancu Văcărescu, vorbea despre Homer ca despre treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]