8,533 matches
-
apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de vârsta asta. Am înclinat din cap: — Mai bine i-ai trezi pe Becker și Korsch și le-ai zice să vină încoace. Nu văd de ce am fi noi singurii care să ne stricăm somnul. Deubel se întoarse să plece. — O, inspectore, zise Illmann, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă, cu pumnul său cât o enciclopedie. Se zicea despre Tanchist că era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bahnhof West Kreuz. Am trimis o mașină de patrulă acolo să o sigileze până când o echipă de la 5D putea să ajungă acolo și să verifice dacă sunt amprente. — Bun băiat. Și apoi l-ai sunat pe Deubel? — Da, domnule. Am înclinat din cap și am început și eu a doua sticlă de bere: — Să înțeleg că Orpo știe despre ce este vorba? — Von der Schulenberg i-a chemat pe toți Hauptmann-ii în sala de consiliu la începutul săptămânii trecute. Ei ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este Kommissar Gunther de la Alex, zise Becker. — Herr și Frau Ganz, le-am spus, mă tem că trebuie să vă pregătiți pentru vestea cea mai rea cu putință. Am găsit cadavrul fiicei dumneavoastră Liza dis-de-dimineață. Îmi pare foarte rău. Becker înclină capul cu solemnitate. — Da, zise Ganz. Da, m-am gândit eu. — În mod normal va trebui să aibă loc o identificare, i-am spus. Nu e nevoie să fie făcută chiar acum. Poate mai încolo nițel, după ce vă mai adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de acasă - noi locuim în Steglitz - la 7:30 seara. Cursul trebuia să înceapă la ora 8, numai că ea n-a mai ajuns. Mâna lui Hildegard o căută pe a mea, iar eu i-am strâns-o consolator. Vogelmann înclină din cap: — Aproape o lună, înseamnă, zise el reflectând adânc. Și poliția...? — Poliția? am repetat eu cu amărăciune. Poliția nu face nimic. Nu se aude nimic din partea lor. Nu e nimic în ziare. Și totuși umblă zvonul că și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și genul ăsta de lucruri. O să încep în această direcție, Herr Steininger. Își puse mâna pe umărul meu și ne însoți până la ușă. — Vă mulțumim, zise Hildegard. Ați fost foarte amabil, Herr Vogelmann. Am zâmbit și am aprobat politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta ar fi putut să acopere cam orice, de la crimă la lungimea părului său. Am returnat dosarul lui Rahn caporalului de la birou și am plecat din clădire. Otto Rahn. Cu cât descopeream mai multe despre el, cu atât eram mai înclinat să cred că nu se ocupa doar cu o înșelătorie elaborată. Iată, aveam de-a face cu un bărbat interesat și de altceva în afară de bani. Un bărbat pentru care cuvântul „fanatic“ nu părea nepotrivit. Mergând cu mașina înapoi în Steglitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lăsând la o parte enervarea evidentă pe care o simți când îți aduci aminte cât de marcat ai fost cu adevărat, în cea mai mare parte înveți să trăiești cu asta. Meseria mea nu prea se potrivește acelora care sunt înclinați să fie ordonați. Să fii investigator privat te face să ții uneori mai multe capete desfăcute decât un țesător de covoare orb. Oricum, nu aș fi om dacă nu aș recunoaște găsirea unei anumite satisfacții în legarea lor. Însă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iar universul e infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se înclină în fața zeilor epicurieni compuși din materie subtilă, indiferenți în beatitudinea lor și instalați în interlumi, ateismul s-a născut deja. Ideea morții zeilor progresează, la fel și cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și, când a strâns și el suficient cât să se întoarcă pe Terra, i-a căzut tot părul. — Așa e omul, lacom, zise Felix S 23. Oricum, eu vă mulțumesc și vă rog să mai poftiți pe la noi, spuse chelnerul, înclinându-se. Mă scuzați că nu vă conduc, dar nu pot ține mult moneda la mine, trebuie s-o depun în accelerator. Se sculară cu toții în picioare, să-și ia rămas-bun. — Cred că sunt în asentimentul colegilor mei dacă voi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e tov. Petrică, responsabilul localului familial, îl arătă el pe un om mic, rotofei, numai zâmbet. Tov. Petrică, ia fugi matale înainte și trage-un protocol pentru tovarășii, să nu creadă c-au nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, șerpi și rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină către dimineață La capătul drumului o lienescentă și vaporoasă lumină se ivi; Al Astarteei diamant crescent Se înalță cu îndoitul lui corn..."1 " Deși ziua destinelor mele e apusă Și steaua norocului a scăpătat Inima ta bună... etc., etc."2
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dacă înțeleg foarte bine grija d-lui Blaga de a-și com ... și ca legenda de îndepărtat și biruit (germ.). pune un vocabular just și pur, nu înțeleg în schimb deloc concesiunile făcute pitorescului indigen, când geniul său liric îl înclină să enunțe raporturile universale. Procedeul din versurile: "Cocoși apocaliptici tot strigă/ Tot strigă din sate romînești", e inutil, sau de o naivitate prea voită în orice caz: fără ecou și demn de alți poeți ai Ardealului. Mi-e teamă - atât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înalță într-o bucurie contemplativă a misterului universal. ă...î Poetul Jocului secund pătrunde printr-o spărtură a spiritului în lumea precreatelor, descoperind locul său de parte a întregului: "O, Mercur,/ Frate pur/ Conceput din viu mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat pe ape caste/ În sfruntări iconosclaste,/ Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O, select, / Intelect/ Nunta ne-am sărbătorit"... (Idem). Metafora îi revelă identitățile elementelor și îi botează descoperirile Necunoscutelor: "Mercur, astră aurită,/ Cu peri doi împodobită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
găsesc locul. Desi am bătut cărări ritualice cu simțământul statorniciei, nu am ramas în arhaicitate, dar nici nu m-am luat la întrecere cu cei care exersează caligrafia mai subtire a omului modern, cel al zilelor noastre. Îmi place să înclin condeiul mai mult spre clasicism, fiindca e mai încărcat de etică. M-am străduit să prezint și lucruri noi, stăruind mai ales asupra acelora care pot să dureze, care să imortalizeze experiențele omenești, să îmbogățească orizontul cititorilor cu noi realități
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
DE PRIMĂVARĂ 1 Martie 2011, București Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții‘s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
-Te, o lobotomie, să uit de retorică, ofer o mie de biete cuvinte pentru un rând scris doar cu gândul pe-o umbră de vânt. Din cornul de cerb sună speranța, azi o aud doar în vis. Vezi? Balanța se-nclină spre nebunia cea rece, du-mă, Doamne, și mă petrece în raiul promis pentru poeții ce-și sfarmă frunțile de toți pereții. Cea mai mare victorie a torționarului, a călăului este ceea ce citește el în ochii victimei, victimelor - frica, spaima
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
înfiorat. O presimțire rece mă paralizase. Nu am înțeles de la început despre ce este vorba, dar m-am trezit cu o presimțire sumbră. Mă duceam la Bibliotecă și înainte de a ajunge, am văzut o sală de lectură de formă ovală, înclinată spre dreapta la circa patruzeci și cinci de grade și aflată în cercul de jos al cifrei opt. Și, mai departe, o a doua sală deasupra, în a doua buclă a aceleiași cifre opt. Și dintr-odată acestea două și-
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
zi de faur Fără post, precum s-a spus, Că pe-atunci nășeau și sfinții, (Cu hârzob veniți de sus.) Și cum petrecea Prea Sfântul Cu meseni-n veselie, Vin la masa lui trei fete Să aducă o solie. Și-nclinându-se sfioase La Sân’ Petru înainte, Ziseră toate deodată; - Sărutăm dreapta, Prea Sfinte, Ne cerem smerit iertare, Că aici te-am deranjat, Dar avem solie mare Și nu-i timp de așteptat. Dar era harababură, Că-și dădeau cu toate
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
rochița-i dantelată. Am văzut-o deseori, Nimfă a iubirii mele, Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină, Respirând cu încântare. Aspră, dânsa îi privește, In mândria sa, semeață. Luna, martor, definește: Adorabilă mireasă! Referință Bibliografică: ACROSTIH (4) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]