1,721 matches
-
generația mea nu știe? - Al. Dima era „Magistrul”, singurul cu acest cognomen, figură dominatoare. Imaginea sa din corespondență diferă sensibil totuși de cea pe care mi-o formasem în Facultate. Din scrisori se ivește un Al. Dima ros de insatisfacții, încordat și marcat de oboseală. „Mie timpul prins și spiritul copleșit”, vorbele puse în titlu, caracterizează, cred, cea mai mare parte a perioadei sale bucureștene, cînd se simțea cam singur printre inși care nu-l doriseră în fruntea Institutului „G. Călinescu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
face loc Încă unei lăzi”. Pus pe detectivism, raportorul promisese șefilor ierarhici că va face o anchetă „...pentru ca Joint-ul să afle adevărul”. Simțindu-se discriminat, Gutman scrisese următoarele la „Starea de spirit a populației evreiești”: „Starea de spirit este puțin Încordată În ceea ce privește ajutorul cu alimentele Americane unde populația evreească a fost aproape neglijată de aceea n-ea dat posibilitatea de a demasca restul cadourilor Americane ca o reacție a Reacțiunii Internaționale (sic!, n.n.) În legătură cu reacțiunea dela noi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să ne spună adevărul. Dar nu e mai bună cu unele adevăruri decît cu altele ? De exemplu, poți capta fericirea pe peliculă atunci cînd camera ta tremurîndă sau, dimpotrivă, statică, îl învață pe spectator să fie în permanență suspicios și încordat ? Cît despre ideea că cinemaul își împlinește propria natură renunțînd la majoritatea resurselor lui spectaculare, pe motiv că nu-i sînt specifice, dacă nu-i așa ? Dacă e ca un atlet care se încăpățînează să nu-și folosească decît o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
haine civile, dar purtând arme. Spuneau localnicilor că până în seară sar putea să apară tancurile rusești iar coloanele lor se retrag pe alte poziții, ce le va hotărî comandamentul militar. Spre seară era o liniște adâncă, parcă toate viețuitoarele așteptau încordate să afle ce se întâmplă. „Noi copiii, continuă Maricica Gheorghiu, ne-am adunat în jurul părinților, ca puii lângă cloșcă iar mama l-a legat pe tata cu un prosop la cap, auzise că rușii se tem de boli molipsitoare și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i împlineam la 12 martie și gândeam că aceasta putea să fie ultima mea aniversare și poate ultima întâlnire cu familia și meleagurile natale!... Ajung punctual la datorie și aștept desfășurarea evenimentelor. Sosește și ordonanța cu oarecare întârziere și așteptăm încordați. Linia frontului era tot mai aproape de noi. După 29 martie lucrurile se precipită: batalionul se retrage, mă lasă ca ariergardă și-mi trasează itinerariul de urmat. Ninsese abundent în acea zi de 29 martie 1944. La căderea serii un viscol
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unul că a pus un calup de trotil pe șenila tancului". "Și?" "L-am luat. A venit genistul, i-a scos capsa și a explodat capsa într-o parte. Și ăla a fugit". S. B.: Cât a durat situația asta încordată? M. M.: După două zile s-a stabilizat situația din Piață în sensul că nu au mai fost morți, nu mai era vânzoleală, dar erau alarme tot timpul. Erau dispozitive radioelectronice, auzeam zgomot de elicopter nimic, zgomot de avion nimic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
două. Pe un astfel de drum ne-a purtat Mitică și am fi petrecut restul excursiei printre dune, dacă n-ar fi scos Dumnezeul nostru și Allahul lor un camion în cale, care ne-a purtat spre liman. Spiritele fiind încordate, am trecut în umorul negru, glumind chiar că acel camion este trimis de niscaiva teroriști porniți să ne răpească. Palpitant! În cele din urmă am hotărât că totul era trecut în program, ca să ne dăm puțin curaj. Dar, la drept
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ăla de făcea ceva, c-a venit unul mai deștept să-i dea indicații. Păsărelele cântă, vântul suflă și pictorii pictează. Astea se întâmplă constant și așezat. Fără vorbă multă și fără oboseală. Oare mâinile lor, mințile lor, corpurile lor încordate n-au nevoie de o pauză? Parcă nu. E prea frumos ca să te oprești din lucru și nici nu mai contează pentru cine lucrezi. O faci de drag, de meserie, de amorul artei, și ca să nu risipești darul primit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care o au numai generalii tineri pentru oștile lor în preajma atacului; sculptorii pentru statui, înainte de-a și le trimite în Salon; îndrăgostiții pentru întăiul plic, înainte de-ai încredința destinul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns la Teheran la Începutul verii, pe o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă de către un general de armată al șahului ascundea ceva care s-a dovedit curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton, situat În afara orașului, perfect izolați, căci, profitând de pretextul că ne ocroteau de perturbări, ca să ne putem concentra În lucru, oficialitățile ne controlau de fapt fiecare mișcare, ceea ce oglindea starea de suspiciune generală a țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
râvnite, cocoțată pe un buștean și mișcându-și În sus și-n jos, de parcă ar fi respirat Într-un ritm accelerat, cele patru aripi roșii ca cireșele, cu câte un ochi de coadă de păun pe fiecare. Într-o tăcere Încordată, neîndrăznind să lovească, Îi Întinsese plasa lui Herr Rogge, care o luă pe orbecăite, cu ochii ațintiți asupra superbului fluture. Peste un sfert de secol am moștenit acel specimen și l-am expus În vitrina mea. Un amănunt Înduioșător: aripile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
readus, Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Își creează un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se frânge de mijloc, apoi cu salutul roman: "Ecce homo! Fortissimus athleta Christi! Morituri te salutant! Ave!" Ștefan râde și stupește în vânt, de deochi: Vade retro Satana! Maria aplaudă: "Miracoloso Stephano! Voywodae Miracoloso!" Ștefan, hâtru, își pipăie mușchii brațului încordat minunându-se: De când cu "Podul" ista, am ajuns circ: "Atlet de renume mondial!" Un "circ" ce va rămâne în istorie! spune Țamblac. M-am umflat, îs numai puf și fulgi, râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a bătut însă toate recordurile în materie de tensiune nervoasă: cred că ea va rămâne, prin dramatismul ei, unică în analele publicației. Am ajuns, în acea miercuri, la redacție, pe la orele 11,30-12. Atmosfera era cum nu se poate mai încordată, spiritele încinse. Cauza? A doua zi, joi, 15 iunie, urma să apară numărul României literare integral consacrat centenarul morții lui Mihai Eminescu. Nu mai are rost să amintesc cu câtă greutate obținuse România literară dreptul de a scoate un asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căuș rămânea și se lipea de „podea”un strat de lut uniform și fără denivelări. Până ne sculam noi dimineața, totul era uscat, și puteam să călcăm în voie peste „podeaua” înnoită. Din aprilie până în noembrie era sezon de muncă încordată. Toată vara, se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și pentru că mulți dintre noi suntem ofițeri de rezervă cu stagiu și cu decorații obținute pe front. Studenții teologi au izbucnit în aplauze furtunoase, eu m-am făcut galben și mic, iar adunarea s-a întrerupt într-o atmosferă foarte încordată. Sfătuit de colegi am dispărut. Am aflat apoi că s-a telefonat la București că „la Suceava nu sunt reacționari ci de-a dreptul legionari”. Presupunând că voi fi arestat m-am ascuns până când atmosfera s-a liniștit. Am reapărut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Căci „o scrisoare adevărată e mereu, prin natura ei, poetică” (Novalis). În perioada de după moartea fulgerătoare a soțului meu, mă găseam într-un timp al așteptării, al acumulării creatoare. În vremea scrisorilor lui René, tot într-un timp al așteptării încordate, închisă într-un „ghetou” amar, trăind cu teama de a fi „vizitată” la domiciliu, de a întâlni moartea pe stradă: prin accident sau mutilare. Am tradus din franceză o parte din scrisorile lui René, 1975, încercând să transpun în românește
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu știu de unde vin în mine asemenea impulsuri provocatoare... Am fost întrebată dacă voi mai continua să scriu jurnale în viitor, la care am răspuns simplu: nu știu. Ingrid a cântat pasionat, deși Boni mi-a spus că era prea încordată. În metrou, la întoarcere, Boni a vrut să mă conducă acasă, dar privirea plină de dispreț a lui Ingrid m-a făcut să le mulțumesc și să mă întorc singură. Inger Johansson m-a sunat să-mi spună că se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din acest intim cadru. O FAMILIE, UN GÂND, UN TEATRU În această atmosferă încărcată din punct de vedere social, când luptele politicianiste se întețesc, pare paradoxal că se mai petrec și fapte neutre care caută să calmeze atmosfera dintre oameni (încordată, păgubitor, pentru toți!). Un astfel de eveniment inedit și îmbucurător (cum poate fi considerată apariția în Iași a unui Teatru de familie) nu poate decât să umple de mândrie pe ieșeni! Nu știu dacă astfel de consemnări își vor găsi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Îmbunătățirii imaginii României În exterior. În timp ce comunitatea israelită din Iași se vedea amenințată „de un măcel general”, consulii puterilor garante nu scăpau prilejul de a adresa note colective În care acuzau guvernul român de „acte de barbarie”. Situația fiind destul de Încordată principele Carol I a decis să primească pe consuli În audiență individual. Astfel, În cadrul unei Întrevederi cu reprezentantul Franței la București, Boyard, prințul insista asupra pericolului reprezentat de evreii săraci din Moldova, spunându-i că personal văzuse la Iași locuințe
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
orele 14 și un sfert și-a dat creștinescul suflet, la numai 60 de ani, în locuința sa din Cernăuți, de pe strada 11 Noiembrie, nr. 54A, după ce a păstorit 11 ani Mitropolia Bucovinei și a Hotinului”. Cu siguranță că munca încordată, pusă în slujba marilor și istoricilor realizări pe care le-a obținut, înăsprită și de apărarea marilor răspunderi în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu, „a istovit puterile de creație ale regretatului chiriarh și l-a mânat cu pași grabnici spre
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
războiul rece, pericolul tot mai amenințător al bombei atomice și persecuțiile religioase, populează mintea sa de fantasme apocaliptice. Dar ceea ce îl neliniștește cel mai mult e constatarea liniștii și imobilității Bisericii, de la înalții ierarhi la simpli credincioși, asemenea acelei tăceri încordate și reci care pietrifică natura, înainte de sosirea unei mari catastrofe ori a unui eveniment seismic. Înaintea ochilor lui don Calabria se prezintă un scenariu de criză generală de valori și de credință, care va fi denunțat cu accente dureroase, câteva
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai dilatat, Mihail Drumeș și Petru Bellu scriu romane populare. LITERATURA DIALECTALĂ N. Crevedia este dintre aceia care au încercat să ridice la interesartistic limbajul satelor și județelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepășind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
căuș rămânea și se lipea de „podea”un strat de lut uniform și fără denivelări. Până ne sculam noi dimineața, totul era uscat, și puteam să călcăm în voie peste „podeaua” înnoită. Din aprilie până în noembrie era sezon de muncă încordată. Toată vara, se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]