4,088 matches
-
arătîndu-i-l. Sau: Ăsta seamănă cu Mabel, o, ce drăguț e, nu-i așa? Ăsta are capul lui White Boy; White Boy are crupa mai solidă, atît... Taică-său se uita la poză și mormăia. Era preocupat de completarea unor cuvinte Încrucișate dintr-un ziar, și bătea ușor pagina cu stiloul. Dar În ultimele două ore Încercase să-i Întîlnească privirea lui Viv. Ori de cîte ori se uita În direcția lui, el clipea. Dacă punea picior peste picior, privirea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toaletă; i se părea și mai ciudat că stă acolo, În tăcere, decît atunci cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își dădu seama, de parcă ar fi fost pentru prima oară, de vuietul și mișcarea trenului, de durerea din picioare din cauza faptului să stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Trebuie totuși să spunem că media nu se prea interesează de partidele europene, astfel încît informațiile culese sînt puține. 1.3.2.4. Încrucișarea surselor Cum am arătat, sursele noastre sînt de natură diferită: documente, convorbiri și literatură științifică. Am încrucișat nu doar sursele de aceeași natură (documentele interne între ele, de pildă), dar și surse de natură diferită (document intern și document public; document intern și interviu; document public și literatură academică; interviu și literatură academică). Am făcut în special
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
academică). Am făcut în special două ansambluri de încrucișări. În primul rînd, am pus accentul pe documentele interne și interviuri. Nu puțini intervievați ne-au propus documente în sprijinul afirmațiilor lor, ceea ce a facilitat corelarea. În al doilea rînd, am încrucișat interviurile cu alte convorbiri, în cazul documentației incomplete sau inexistente. În aceste încrucișări, am acordat atenție operației în ceea ce privește apartenențele și statuturile diferite (partide, țări, serviciu într-un organism sau într-o instituție, orientare politică). Pentru a limita îndoielile asupra informațiilor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
îndoielile asupra informațiilor cruciale obținute pe bază de convorbiri, ne-am preocupat ca măcar două persoane să certifice informațiile culese. Dacă informațiile concordă la încrucișare, sîntem îndreptățiți să eliminăm anumite îndoieli. Cînd s-au dovedit divergente, am căutat să le încrucișăm cu surse suplimentare pentru clarificarea chestiunii. În cazul persoanelor intervievate, acestea fie își mențin declarațiile, fie le schimbă. Dacă se răzgîndesc și confirmă informațiile, totul intră în ordine. Dacă se mențin pe poziții, se va putea reveni la unul sau
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu brațele Încrucișate pe piept. Îmi veni În Întîmpinare, pășind la cîțiva centimetri de o excavație nu foarte adîncă. Dintr-un ciot de lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stările călduțe, superficiale, de moleșeală și „lasă-mă să te las“, care te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara ei în spirală, cu parapet lustruit din lemn de arin, pe un asistent sanitar de la serviciul de ambulanță, care se încrucișa cu un predicator al sâmbetiștilor, ce aveau Casa de rugăciune la răscrucea celor cinci drumuri. Uneori, țațele cele mai perseverente picoteau doborâte, din când în când, de nedormire, până dimineața, în zori, să se lămurească dacă, nu cumva, vizita celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nouri. Sunt un neam războinic, fără să-și dea seama de firea lor, fiindcă nu au, decât arareori, simțul măsurii. Vânătorul îi făcu un semn discret și politicos să nu mai continue. Se așezară tustrei în iarbă, trăgându-și picioarele încrucișate sub ei, pentru a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre fereastră. Se încrucișă cu reflexele indecise ale oglinzii de Murano, care separa spațiul lumii reale, camuflat în obscuritate, de tainele virtualei lumi din spatele ei. Prin fereastră, ar fi putut să treacă și un Megateriu, nu numai frigul de afară. Cine o fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese smuls brutal din viața netrăită încă pentru a fi aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui Villon"Pune-ți mintea la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seful său, dar acesta scormonește cu ochi neliniștiți palierul. Rapid, prinde mica bijuterie ascunzând-o imediat în buzunarul său. Nimeni șefu! Paștele și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neamțului. Luat prin surprindere, Wilhelm ezită o fracțiune de secundă, de ajuns ca să audă cum este introdus cartuș pe țeavă. Face un pas înainte, dar știe că este prea târziu. Nici nu aude pocnetul împușcăturii. Cade în genunchi, cu brațele încrucișate peste pieptul invadat de o căldură puternică. La fel ca cea din noaptea de Ajun, când, băgat sub plapumă, mama îl săruta pe creștet, asigurându-l că Moș Crăciun va aduce neapărat cadouri copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți. Cu doi nu sunt probleme deosebite. Dar al treilea este foarte grav, netransportabil. De altfel nici nu o mai duce mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor. Așa cum am mai spus, nu știu nimic. Așa deci, nimic. Chipul devenit brusc prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la ultimul cartuș. Moartea venise repede pentru el, sub forma unui glonț în cap. Celălalt, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar cu puțin timp înaintea atacului nostru. Da, au descoperit-o băieții în biroul comandantului, chiar dacă nu într-o formă prea grozavă. Merg jos să văd despre ce este vorba. Morții mai pot aștepta. Prin holul întunecat al parterului se încrucișează mereu cu soldați care aleargă către posturile unde fuseseră desemnați. Unii dintre ei șchiopătează, alții sunt bandajați la o mână, sau cap. "Oh, Doamne, ce puțini am rămas!". Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe coridor, Marius și infirmiera fac câțiva pași mai încolo de ușă. Doi soldați trec pe lângă ei în fugă. Unul dintre ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu privirile ușor nervoase ale soldaților și, cu efort, își impune un aer calm și relaxat, încercând ca nimic din frământarea lui interioară să nu fie vizibilă. Panica și lipsa încrederii sunt ultimele lucruri de care are nevoie acum. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe gura lui, închizând-o pe vecie. Marius încrucișează mâinile mortului pe piept. Murmură scurt o rugăciune pentru liniștea sufletului celui care murise. Se ridică, uitându-se la soarele înălțat sus pe cer. Mai este mult până la sfârșitul zilei când, probabil, noaptea va aduce o încetare a luptelor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
conclavul devoțiunii noastre își primise drept semnal statura în bronz izbîndită de sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil recital, de zi și de noapte, al Columnei, încrucișat cu alte prezențe complementare, arcuirea concavă, de pildă, armonic solidară, a zidirii numită Mercati trajanei. Experiența, cu fervoarea ei fără concesii, ne-a părut demnă să întrețină, peste ani, gesturi de legitim rapel, destinate aceleiași ambianțe, însă cu o sporită
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Alecsandri- Malul Siretului) Rima este de mai multe feluri: - împerecheată în care versurile rimează două câte două: a Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif) - îmbrățișată în care primul vers rimează cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]