2,268 matches
-
-și perfecționeze câteva dintre ele... În special araba și persana. N-a apucat să le studieze pe toate în măsura în care ar fi vrut din cauza molimelor care îl obligau să facă ocoluri neprevăzute, îngreunându-i călătoria... — Dar de ce ? — Cum de ce ? s-a încruntat bibliotecarul. Era un călător. Ei, avea el un scop, e adevărat... Dar eu cred că îi ardea jarul în vine, asta e... și bibliotecarul nu mai spuse nimic, căzu pe gânduri. Am cercetat mai îndeaproape portretul. Un bărbat ațos, înalt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se încruntă în același timp. — Mi s-a părut mie că aud râsete pe sus, spuse negriciosul. — A, Nico, vrei și tu bilet la spectacol ? Dar să știi, costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, îl preveni Catinca pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Tot ce voiam de fapt era să ies cât mai repede de acolo. Ultimele douăzeci și patru de ore mi se păruseră cele mai lungi din viața mea. Atunci pot să plec ? l-am întrebat eu cu speranță. — Nu încă, spuse doctorul, încruntându-se ca în fața unui caz complicat. Poate mâine. Dar de ce ? am insistat eu, aproape strigând. Ideea de a-mi petrece încă o noapte în spital mi se părea sinistră. E drept că abia puteam merge de durere de spate, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a-mi petrece încă o noapte în spital mi se părea sinistră. E drept că abia puteam merge de durere de spate, dar pipi roz nu mai făceam. — Nu uita că ai pierdut sânge. Încă ai nevoie de perfuzii, se încruntă doctorul, cu asprime în voce. Am încercat să mă împac cu ideea că îmi voi petrece încă o noapte în spital. Nu avem nici o carte, nici măcar un ziar la mine și oricum probabil că n-aș fi fost în stare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ai săi. — Nu numai atât, adăugă Père Joseph. Iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași pe drumuri, după ce tribul s-a destrămat. — Ca să încerce să compenseze nenorocirea pe care a adus-o irochezilor ? întrebă Jan. Père Joseph se încruntă. Chiar atunci bătrâna intră în cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea pierdută undeva departe, părând că nici nu era conștientă de prezența noastră. Apoi deodată își încreți și mai mult fața, părând că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
suspectez că adoră în secret să-i desființez textele, iar asta nu pentru că aș fi eu foarte bună la retorică, ci pentru că probabil e un mod de a se autofelicita că m-a adus în preajma sa, automăgulindu-se. Ascultându-mă, se încruntă și privește fix un punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era în regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit deja de el, se încruntă el. — Cred că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe care l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc în lac, ca să ascult zgomotul pe care îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câteva ori în viață l-am simțit foarte aproape. Dar acum mă simt pierdută, atât de departe de... Aș fi vrut să spun „de ai mei, de mine, de Dumnezeu“, dar am simțit că mă podidește plânsul, așa că m-am încruntat și mi-am mușcat buza de jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe Cel Care este cu adevărat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cărări ale iubirii - Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
absență desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă bătrân. - Pascalopol, continuă Aglae cu vocea îngroșată, dumitaleți-ar trebui o femeie blândă, nu prea tânără, care să te stimeze, nu o zănatică... Moșierul se încruntă, indispus, și căută o scăpare cu ochii înspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. În curând se auziră din casă, pe fereastra deschisă, undele picurate ale pianului. Otilia cânta Vals în do diez minor de Chopin cu foarte multă delicatețe și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supărare! Lui să-i vorbești și cu el să vă descurcați. - Mamă, interveni Olimpia cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă, iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carieră strălucită, dacă n-are prejudecăți. Ce să se mărite? Cântă admirabil la pian, vorbește două limbi străine, i-ar trebui o protecție mare. Ai văzut Lilly de Georgiades! A luat un premiu la Nisa acum trei ani! Otilia se-ncruntă de bunăvoința trivială a lui Stănică, și Pascalopol începu să bată nervos cu degetele în masă. Lilly de Georgiades era, alături de Mița Biciclista, o curtezană de stil mare a Capitalei din acea epocă. - Examineaz-o pe Otilia, stărui Stănică. E cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face cu un practician bun. - Domnule doctor, zise el, ceea ce bănuiți dumneavoastră, examinând reflexele, nu poate exista în nici un caz în această casă. - Dumneata ai noțiuni de medicină? întrebă Vasiliad, ostil. - Domnul este student în medicină! comunică Stănică.Doctorul se încruntă și deveni deodată servil. - Daa? N-am știut! Firește că nu e nimic. Dar noi nefacem datoria. - În cazul de față, mi se pare că vă amuzați pe socotealalui papa, adăugă Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Știi, trebuie să-i bat capul mereu, să-l sperii cu procese posibile etc., să-mi neglijez afacerile. Sunt cam lefter acum, nu poți să-mi dai două sute de franci? Îți garantez eu că-ți aduc contractele prelungite. Iorgu își încruntă puțin sprâncenele, medită negustorește, apoi le readuse din nou la linia primitivă. - S-a făcut! - Ura! zise Stănică, să mai bem un pahar. Nici nu știi ce înseamnă să faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului moș! - Care moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea. De-abia l-am potolit. - De ce nu-l duce într-un sanatoriu? observă madam Iorgu.Ofițerul râse zgomotos. - Ce sanatoriu? Balamuc! Nu și-a făcut injecțiile. Această ieșire neghioabă făcu pe toți să tacă, din respect pentru Olimpia, care încruntase sprâncenele. Felix reținu totuși banala calomnie cu injecțiile, și un raționament îi străbătu repede, obscur prin minte. - Hai mai bine să ne veselim, îndemnă Stănică. Toată lumea să trăiască, și în special eroii serii, am numit pe iubitul nostru G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să nu-i placi. Știi, băiatul ăsta e puțin sub conducerea mea morală, eu îi dau directive în viață, așa că m-ascultă, se lasă sugestionat. Hai să provocăm o întîlnire... - N-ai decât, zise Toader, n-are ce strica. Stănică încruntă sprâncenele în chip de adâncă meditație, apoi zise hotărît: - S-a făcut. În curând aveți știri de la mine. Oprește, mă,că mă dau jos. Trăsura trasă de cei doi cai lucioși ajunsese în dreptul bisericii Sfântul Gheorghe. Stănică întinse mâna spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profund impresionată de nenorocirea bătrânului, fricoasă chiar. - Felix, întrebă ea, e posibil ca cineva să înnebuneascăașa, dintr-o dată? Felix asigură că nu, și că Simion era, propriu-zis, bolnav organic. Otilia păru convinsă și adăugă: - Așa spune și Pascalopol.Tînărul se încruntă: - Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotrivă,îi sunt chiar îndatorat. E un om așa de simpatic, încît nu mi s-ar părea deloc nepotrivit ca o fată ca tine să-l iubească. - Aha! făcu ironic Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tine. Îți jur aici, față de ea, că niciodată nu s-a plâns. Deocamdată, nici n-ar avea de ce. Dar, Costache, gîndește-te la ce ți-am spus eu odată, de nu, îți fur pe Otilia. Îmi trebuie și mie. Felix se încruntă deodată, însă Pascalopol îl văzuse și-l bătu cu palma peste mână, întinzîndu-se puțin peste masă. - Nu te speria, am respectat întotdeauna drepturile tinereții.Și dumneata îmi ești simpatic, ca și Otilia. Moș Costache, fără să se supere de blânda
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se afundă și mai tare în evantaiul de cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai în vârstă au manifestat unul față de celălalt gesturi de recunoaștere atât la nivel verbal cât și non verbal, atunci când s-au salutat și și-au zâmbit. Dacă fratele mai în vârstă ar fi răspuns la salutul celui mai tânăr încruntându-și fruntea în loc să zâmbească, ar fi făcut un gest de recunoaștere non verbal negativ la adresa lui. Sau chiar ar fi putut să facă un gest de recunoaștere non verbal și mai puternic printr-un semn de discreditare făcut cu mâna. Mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
-sa. Dogarul a zis de-a dreptul: - Sterică tată, eu am uitat să te întreb: pe Lina ai pus-o în actul casei? Se făcuse liniște. -în actul casei? se mirase cârciumarul. Nu-i trecuse prin minte. Și o dată se încruntase. Ce, adică n-aveau încredere în el? - Apăi, locul cu casa e totuna? - Este. - Păi dacă este, ce mai vorbă! Parcă o să stau numai eu în casă? - Doamne ferește, de ce v-ați luat? 91 - Atunci? Socrul nu știa ce să spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încă. - Haideți la culcare, le spuse. E târziu. Cel mic o întrebă: 127 - Mamă, adică moșul ăla care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de citire... Muierea se încruntă. - Fugi de-acilea! Numai la ăi bogați nimerește! Ce să caute la noi? Și-ar pierde cizmele prin noroaie! - Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Veniți atunci de la munci de noapte, osteniți, fără gând la Dumnezeu. - La ce ne trebuie nouă biserică? Avem una, la domnu Stere. În fiecare zi ne împărtășim. Și râdeau gros, uitîndu-se unul la altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte, se încrunta deodată, spunând mînios: - Eu pe lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]