KorAP: Find »[drukola/base=încuia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...99 >

2,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său. Din nou deschise ușa cu rapiditate. Păși înăuntru și încuie prudent în urma sa. Se grăbi în bucătărie, unde apucă telefonul și formă 112. După câteva momente, auzi o voce de femeie în receptor: - Ați sunat la urgențe pentru Poliție și Pompieri... - Un om! Tocmai m-a atacat un om! E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sunat la urgențe pentru Poliție și Pompieri... - Un om! Tocmai m-a atacat un om! E afară. - Sunteți rănit? - Nu, nu am nimic. Dar trebuie să trimiteți poliția aici. Repede! - Încă vă urmărește? - Nu, nu a reușit să intre. Am încuiat ușile. Dar s-ar putea încă afla pe alee. Trebuie să vă grăbiți! Ce naiba era asta? se întrebă Calvert. Simțise o briză de aer rece pe față. Senzația era foarte cunoscută și își dădu seama și de unde: era curentul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
stradă și se îndreptă către o stație de metrou. Și ce părere aveți despre cea de-a doua reprezentație, onorată audiență? El personal credea că decursese bine, având în vedere că, din cauza căzăturii sale, protagonistul reușise să scape și să încuie două uși în urma sa. Dar Malerick era pregătit și pentru această eventualitate cu trusa lui de descuiat. Studiase arta deschiderii de lacăte și încuietori pentru câțiva ani. Era una din primele însușiri cu care mentorul său îl deprinsese. Un spărgător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
permis victimei să fugă, reluă Sellitto firul poveștii. Și aici vine partea ciudată. Am verificat înregistrarea convorbirii de la 112. Calvert a urcat înapoi în apartamentul său și a sunat. A spus că atacatorul este în afara imobilului și că ușile sunt încuiate. Dar apoi s-a întrerupt. Cumva, Magicianul a ajuns înăuntru. - Poate prin vreo fereastră. Sachs, ai verificat și ieșirile de incendiu? - Nu. Fereastra de incendiu era încuiată din interior. - Tot ar fi trebuit să te uiți, o mustră Rhyme. - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a sunat. A spus că atacatorul este în afara imobilului și că ușile sunt încuiate. Dar apoi s-a întrerupt. Cumva, Magicianul a ajuns înăuntru. - Poate prin vreo fereastră. Sachs, ai verificat și ieșirile de incendiu? - Nu. Fereastra de incendiu era încuiată din interior. - Tot ar fi trebuit să te uiți, o mustră Rhyme. - Nu a intrat pe acolo. Nu ar fi avut timp. - Atunci a avut dubluri de la cheile victimei, concluzionă criminalistul. - Nu existau dubluri. Singura pereche aparținea victimei. - Trebuie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
meu am avut una. - Știu. Mi-ai spus mai devreme, spuse Malerick. - Serios? - Un moment. Trebuie să mai iau ceva. Se opri la mașina sa, o Mazda furată, și scoase la iveală de pe unul din scaunele din spate o geantă. Încuie mașina la loc. Dinspre geantă se auzi un zgomot destul de puternic de metal lovit. Cheryl privi geanta, vru să spună ceva, dar uită foarte rapid ce voia să spună. - Hai pe aici, spuse atunci Malerick și o luă de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bun. Cel puțin nu la fel de bun ca ea. Recupera încet dar sigur din distanța inițială, lucru vizibil și pentru urmărit care viră spre curtea unei școli, unde niște copii jucau baschet și baseball. Nu era foarte aglomerat, pentru că poarta era încuiată cu un lacăt și, dacă doreai să intri, trebuia fie să te strecori prin gaură, fie să escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
situația, desccrise cu maximă precizie cartela și întrebă câte hoteluri în New York aveau astfel de carduri de acces. - După cum l-ați descris, este vorba despre APC-42, cel mai popular model al nostru. Le fabricăm pentru majoritatea producătorilor de sisteme de încuiat: Ilco, Saflok, Tesa, Ving, Sargent și altele. - Am înțeles. Vreo sugestie pentru a reuși să aflăm de la ce hotel este? - Mi-e teamă că va trebui să luați la rând hotelurile și să aflați cine folosește cartele APC-42 de culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Nu, și ele erau închise. Era probabil... Apoi privi spre ușă. Nu se poate, își spuse el, simțind cum îi crește pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
foarte ridicată. - Adică, tot capul... era plin de sânge. I-am văzut... i-am văzut rana! Ai văzut iluzia unei răni, comentă Sachs acru în sinea ei. Detectivul spuse: - Toți paznicii au fost anunțați. Dar coridorul ăsta nu poate fi încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în metrou spre Queens. Amelia Sachs începu să dea ordine. Orice rang avea detectivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
este cea mai potrivită. Vederea către stradă era foarte bună și, dat fiind faptul că aparținea Departamentului de Statistică a Drumurilor, era foarte probabil să nu existe treburi atât de urgente încât să necesite prezența angajaților duminică seara. Ușa era încuiată, dar o lovitură puternică rezolvă toată problema (domnul Weir spusese că nu e timp să-l învețe cum să spargă încuietoriă. Odată aflat înăuntru, Hobbs își scoase arma din cărucior, montă luneta și privi prin ea la strada din fața clădirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
așa. Acum, purtând o uniformă de tehnician medical, strecură ambulanța pe care o conducea pe poarta de serviciu a cortului care găzduia Renumitul la Nivel Mondial, Medaliatul Internațional, Aclamatul și Criticatul Cirque Fantastique. Parcă sub eșafodul cu loje, coborî și încuie portiera. Nimeni dintre muncitorii din spatele scenei, polițiștii și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

regulat pentru așa ceva. Dacă mama chiar era înăuntru - și crezusem că o aud cum urcă mai devreme -, atunci știam că nu are nici un rost să-ncerc să deschid ușa ca să mă uit, chiar dacă aș fi fost suficient de curajoasă, pentru că încuia întotdeauna ușa când avea câte-o durere de cap, „ca să fiu sigură că sunt lăsată în pace“, spunea ea. Am strigat-o din nou, dar tot nu-mi răspundea, așa că am întors ușor clanța și am împins ușa. Când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
așa că am întors ușor clanța și am împins ușa. Când a început să se deschidă încetișor, m-am gândit că probabil nu era acolo. Dar mă înșelasem. Nu sunt sigură dacă nu mi-aș fi dorit ca ușa să fie încuiată. Ar fi fost mai ușor dacă nu aflam niciodată. Dacă nu afla tata. Charlie M i-am dat seama că se punea ceva la cale, desigur. Ochișorii dragi ai lui Stacey trădează mai multe decât își dă ea seama, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că o asemenea acțiune este perfect posibilă și știu și de ce. Bănuiesc că în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

unui bebeluș, la ora 5.45 dimineața — sâmbăta! — și refuza să se culce la loc. Adriana încerca să o liniștească, să-i dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Am cumpărat locul ăla în noiembrie, anul trecut, chiar când începuse să se facă frig. Am fost întotdeauna anti-Hamptons, probabil că nu te miră ce spun, dar locul ăsta era altfel: era mohorât, izolat, locul ideal în care să mă încui cu un calculator și nimic altceva. Nu vedeam țipenie de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește peste noi. — Și-atunci de ce rămâi? E iadul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
se smulse de lângă el și se înfășură cu pătura. Își luă tot bagajul cu schimburile de noapte și, ținând pătura cu o mână să nu cadă de pe ea, se îndreptă spre baie împiedicându-se de atâta grabă. Abia după ce a încuiat ușa în urma ei a lăsat pătura să cadă de pe ea, dar de data asta n-a mai avut curajul să se privească în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

strat de murdărie. Mucuri de țigară strivite zăceau pe faianța albă și un pachet de țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă vreun zgomot venind din casă. LÎngă treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă. Cu doi ani Înainte, cînd era mai mic, Jim o Îngrozise pe mama sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Doi britanici tîrau o parașută și un container prin ușa casei paznicilor. Un al treilea bărbat stătea pe acoperiș, uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
celulele de sub pămînt de la cartierul general al poliției din Bridgehouse. Pieptul și umerii Îi erau acoperiți de cicatricile a zeci de arsuri de țigară, de parcă trupul lui ar fi fost scurmat cu un clește În Încercarea de a-l aprinde. Încuie porțile alea! Îndreptă o mînă Însîngerată spre Jim. Aruncă-l afară! — Price, Îl știu pe băiatul ăsta. Ai lui au cumpărat un Packard. — Scapă de el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

din nou pe birou. Ea-l lăsă să-i dezvelească umerii și să Înceapă să-i desfacă sutienul. O secundă mai târziu, Îi gâdila unul dintre sfârcuri cu limba. Ai dreptate, spuse el la un moment dat. Ar trebui să Încui ușa. Poate năvălește cineva peste noi. Se mișcă nițel ca s-o pornească Înspre ușă. Ea Îl prinse de mână. Nu, nu. Te rog, nu te opri. Lasă ușa... —Dar ai zis... Fața lui deveni toată numai zâmbet. —Am Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ziua de după discuția cu Fi, Ruby a avut cea de-a doua conferință la St. Luke. De data asta, au venit și mai multe femei. În mod clar se răspândise zvonul. După conferință, mulțumită de cum Îi ieșise toată chestia, Ruby Încuie sala. Apoi cu inima bătând să-i spargă pieptul și simțind furnicături În gambe, o luă pe coridor Înspre cămăruța femeii de serviciu. Ca de-obicei, ușa era deschisă și cheile de la birouri atârnau cuminți În cui la locul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
care scria „depozit“. Încetini. Ce-ar fi dacă?...Nu, era ridicol. Era mură-n gură. Totuși Jill spusese că documentele ei vor fi duse la depozit și ăsta era În mod clar un depozit. Întoarse de țumburușul de la clanță. Era Încuiat. La ce se aștepta? Doar nu era ca ușa să se deschidă larg și În fața ei să apară o cutie pe care să fie scris „Documentele secrete despre surogat ale lui Jill McNulty“! Se duse la bufet de unde cumpără un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]