3,404 matches
-
erau de-ajuns pentru a trăi. Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline de ură, dar care grăiau despre fericire, teama de a nu fi îndeajuns de dur, de a nu se arăta îndeajuns de fericit, îndeajuns de plin de ură la adresa dușmanilor, teamă, teamă, teamă... În vreme ce viața n-avea nevoie decât de clipele acelea ale amurgului de iarnă, într-o încăpere apărată de tăcerea femeii aplecate asupra fetiței adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să ia legătura cu pretinsul nostru prieten comun din China, dacă nu cumva acesta se întorsese deja. Iar apoi, în două zile, putuse să verifice că eram singur la Destin. Aruncând o privire spre cutii, am remarcat că unele erau îndeajuns de mari pentru a face să încapă în ele trupul unui om. — Am o datorie față de dumneata, zise el, deschizând un sertar al biroului. Revista pe care mi-ai oferit-o ca să n-o sperii pe soția mea. Ți-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
creatoare, constituie reale modele; între aceștia se aflau istoricul grec Filip Padocatoras, elenistul Piedro Paulo Vergerio, muzicianul Pierre, templier francez, savantul maghiar G. Szamoszky, astronomul vienez G. Peuerbach ș.a.. Școlile clujene nu sunt nici ele mai puțin importante, întruchipând particularități îndeajuns de interesante pe harta culturii moderne aflate la începuturile ei. Să amintim în acest sens acel european collegium seminarium înființat pentru studenți după modelul acelora din Boemia, Polonia și Germania. Sub același impuls al Renașterii și Reformei, vor lua ființă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
turci el spunea următoarele: „Toată variata desfătare a înțelegerii și ingeniozității omenești și noțiunea căreia cu un termen general îi spunem știință, se numește în limba arabă ilm. Cât de vechi este la ei orice fel de știință ne arată îndeajuns înseși cunoștințele și indicațiile vechilor greci, căci chiar grecii spun că de la fenicieni și egipteni (care sunt popoare din neamul și tribul arab) au luat ei nu numai științele, ci și primele elemente ale literelor”. Tot astfel autorul avea să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
degetului este îndoit palmar, cu imposibilitatea de a executa extensia. Este consecința unei leziuni tendinoase; se corectează prin intermediul unei atele (fig. 11). DEGET ÎN „COUP DE VENT” - Deviație cubitală a degetelor, caracteristică și frecventă în mâna reumatoidă, fiind invalidantă și îndeajuns de dificil de corectat. Reprezintă într-o mare măsură efectul unei leziuni metacarpofalangiene, la care se adaugă și rolul dezechilibrului musculaturii intrinseci a mâinii (fig. 12 a, b). DEGET ÎN „GÂT DE LEBĂDĂ” - Constă de obicei în flexiunea metacarpofalangienei și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
află situat la vreo 20 de km depărtare de orașul Brno, pe direcția spre Ungaria. Peste doar câteva ore, însuși Napoleon a poposit în fața depresiunii din apropierea orașului. încercatul strateg a purces la examinarea zonei, cu propriul pas. Terenul era îndeajuns de accidentat și, mai ales, noroios. Urcat pe spinarea unui gorgan - gorganul lui Zuran, vechi mormânt tătar - de pe care ochiul putea cuprinde o amplă priveliște, Napoleon a cercetat, nemișcat, zările. în scurt timp, și-a făcut cunoscută hotărârea: - în acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
blond, cu ochi albaștri, limpezi. Trăsăturile tânărului, aproape feminine, nu arătau nimic neliniștitor. Comportamentul, doar... - Reține-l și controlează-l! a ordonat ofițerul unui inferior. La control s-a constatat că acel tânăr era înarmat cu un cuțit de bucătărie îndeajuns de mare pentru a produce o rană provocatoare de moarte. - Cine ești? - Mă numesc Staps. - Ești german? - Da, și sunt mândru de asta. - Ce voiai să faci cu acest cuțit? - Numai lui Napoleon pot să-i spun. - Voiai să-l
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
artificial, fals. Dincolo de toate acestea, însă, colonelul nostru mai era și îndrăgostit. Dar, pentru a se întâlni cu cea care îi pusese inima în vibrare, el trebuia să părăsească micuța insulă. Și o făcea destul de des și pe timp îndeajuns de lung. Uneori, lipsea și câte o jumătate de lună. în tot acest timp, mintea lui Napoleon urzea tot felul de planuri, fostul împărat neexcluzând posibilitatea de a deveni viitorul împărat. întorcându-se, într-o zi de marți, dintr-una
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai gras decât era în realitate și mai slinos. Bărbia adițională ce o avea era mai evidentă. Nu i-am zis nimic. Era la jumătatea mesei. Am trecut de-a dreptul la fereastră cu pași liniștiți. Eram curios, dar eram îndeajuns de deștept să știu că nu trebuia să fac imprudențe. Nu trebuia să mă grăbesc ca până acum. Un om în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Tăcere. Scumpă tăcere. Nu se mai auzea nici el, nici șoaptele sale. M-am ridicat din scaun și m-am îndreptat spre el amenințător. Se dădu câțiva pași înapoi, terifiat de expresia de furie de pe chipul meu. Auzisem și văzusem îndeajuns. Luați-l de aici! Voi doi, spusei uitându-mă la cei mai apropiați elevi cu care intrasem în cancelarie. Luați-l de aici și duceți-l afară! Nu, Corvium. Te implor... Am auzit de ajuns de la tine, Govar. Nu vroiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajuns de la tine, Govar. Nu vroiai altceva decât să ne vinzi pe toți Guvernului ca să-ți scapi pielea ta și a acoliților tăi. Să nu te mai văd în fața ochilor niciodată! Nu mai ești binevenit aici, zisei într-o șoaptă îndeajuns de puternică încât să fie auzită de toți în încăpere. Ai avut șansa ta și i-ai dat cu piciorul. Cei doi l-au prins de mâini și, realizând că nu mai are ce face, disperarea, instinctele au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să ai mai mulți oameni. Îi primesc cu brațele deschise... dar nu crezi că sunt cam multe arme? Începuse să râdă zgomotos, dar se potoli curând. Niciodată nu sunt destule arme. Ele sunt la fel ca oamenii. Niciodată nu-s îndeajuns. În plus, ce este în camion va fi suficient pentru... cel mult o treime din câți sunt în școală. Am aranjat să mai vină un transport mâine seară. Azi am adus ce-am putut strânge în grabă. Mâine vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în când. Cerul era senin. Cel puțin, părea senin, întrucât avea acel albastru închis al nopții de demult, în care stelele scânteiau și luna domnea în împărăția ce a fost cândva a soarelui. Acum, erau nori. Nori toxici, subțiri, dar îndeajuns de groși pentru a nu lăsa să se vadă luna. Păreau o pătură ce învelea orașul adormit, care mai tresărea din când în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aminteam. Mâna mi se duse ca în vis spre mânerul alb, împingându-l în jos, deschizând ușa. TIMP, TIMP, TIMP! Nu mai am timp! Asta era! Timp! Ce e timpul? l-am întrebat sigur pe mine când ușa se deschise îndeajuns. Hârtie albă, zise el de parcă ar fi fost un răspuns la mintea cocoșului. Totuși, eu nu sunt de acord cu părerea Baronului, continuă el intrând cu nonșalanță în școală și oprindu-se în fața mea. Cred mai degrabă că seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai pregătită ca niciodată să înceapă o revoluție și era față în față cu însăși persoana care reprezenta dușmanul cauzei noastre, Inspectorul. Acum, George, acum! Dacă nu acum, atunci niciodată și ne vom pierde toți viețile din cauza ta, spusei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit numai de el. Înclină puțin capul, ca să-mi dea de înțeles că am fost auzit, apoi se întoarse spre mulțimea care aștepta cu răsuflarea tăiată. EL! strigă Govar arătându-l cu degetul pe Inspector într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dărâmat zidul, nu se temeau de nici un întuneric, fie el cât de dens, ci se fereau mai degrabă de mirosul putregaiului ce întâlnea pentru prima dată aerul proaspăt al lumii de afară. Rezultatul muncii colegilor mei a fost o gaură, îndeajuns de mare încât să treacă nestingherit chiar și cel mai bine făcut dintre noi. Ne-am așezat în semicerc în jurul intrării proaspăt făcute, sfiindu-ne parcă să intrăm în acea încăpere, fiindu-ne teamă de ceea ce se putea întâmpla dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nimeni că noi suntem aici. Unde anume în subsol suntem? întrebă el contrariat. În aripa de serviciu. În aripa care se află la capătul coridorului principal. Pricepi? Plasăm oameni la fiecare intrare și ieșire, nu? Da. Ai comanda, zisei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit de primele rânduri de elevi. A... Cred că ar fi mai bine ca tu să conduci oamenii, măcar pentru bucata asta din plan, spuse el, codindu-se. Și asta era o parte din planul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
având în noi încrederea inspirată de evenimentul precedent, abia așteptam o nouă confruntare. Adrenalina ni se scurgea prin sânge în cantități uriașe. Fiecare secundă trecea uimitor de încet și în același timp incredibil de repede. Fiecare bătaie a inimii era îndeajuns de puternică pentru ca să ne spargă piepturile, care rezistau eroic efortului la care erau supuse. Pașii începeau să se apropie, iar noi începeam să ne așezăm pe poziții. Stăteam ca vânătorii și așteptam ca prada să ne cadă în capcană. Secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treceau încet și pașii se apropiau ușor, ușor. Mușchii ni se încordau, anticipând momentul decisiv. Încă un pas, încă o secundă. Oamenii ăștia se mișcau lent. Foarte lent. După un timp ce ni s-a părut ca o eternitate, erau îndeajuns de aproape. Am sărit asupra lor și i-am luat pe nepregătite, cum i-am luat și pe ceilalți. Au căzut ușor și nu au opus o rezistență prea mare. Mă așteptam ca confruntările cu acești Gardieni atât de temuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei a mea! Și nimic nu putea să mă oprească. Voi căuta nemurirea și o voi găsi! Ce vrei, băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase și ecourile sale încă rătăceau. Îi vroiam pe toți. Și-au dat seama că statu quo-ul se schimbase! Am simțit încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niciodată că ai fi putut să ajungi într-un stadiu atât de avansat într-un timp incredibil de scurt. "Continuă!" îl îndemnai foarte puțin în gândurile mele. Acum, acum! Ai răbdare! Deci gândurile mele, chiar și cele mai infime, erau îndeajuns de puternice ca să-i vorbească lui. Ce-am devenit? Ce mult m-au schimbat Sfetnicii într-un timp așa de scurt! Oare unei minți mai puțin antrenate ce sunt capabil să-i fac? Ai ajuns în stadiul în care acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce se strâng precum lațul în jurul victimei lor. Intrând în sala de clasă, am putut observa că băncile nu mai erau la locul lor. O parte erau date la perete, cu niște plăci deasupra. Erau paturi improvizate, căci nu erau îndeajuns de multe la subsol. Celelalte nu știu unde erau. În mijlocul camerei era aceeași cutie din care Vladimir mi-a scos mantia pe care o aveam acum pe mine. Deși pe ceilalți îi trimise afară și îi sfătui să nu intre decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am devenit Cronicar. Știam că Zilele Împărăției vor reveni, așa că nu mi-am bătut capul cu documente false cu ajutorul cărora să intru în lumea Guvernului, cum a făcut Baronul. Apoi am primit ordin să vin aici și... iată-mă! Era îndeajuns pentru mine. Ajunsesem deja la etajul doi și treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi fie un pic frică. Oare mai era ceva aici, jos? În tenebrele pământului? Am înaintat timid, temându-mă să nu cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-o oarecare măsură și jos, dar nu îndeajuns și se părea că acum nici nu vedeam chiar așa de bine cum crezusem. Am tot înaintat, temându-mă de monștrii care s-ar fi putut desprinde de pereții din jurul meu și care s-ar fi aruncat asupra mea ucigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]