13,143 matches
-
să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
își dezvăluie coapsa de aur (desigur, fără talentul geometric al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate de detașat metamorfozele. Unul dintre cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
condiție înaltă sau modestă se întreceau în studii, iar nivelul de pregătire oficială creștea". În acest climat care favoriza performanța și erudiția, Yugiri, fiul lui Genji, "promovă cu ușurință toate examenele, la literatură și la celelalte. Se cufundă în studiu, îndemnându-i pe profesori să ridice ștacheta". Pentru tânărul Yugiri, ca și pentru alți patricieni onești, competența intelectuală era singurul criteriu valid de ascensiune pe scara socială (deși, evident, mulți funcționari de stat preferau doar să-și cultive talentele artistice, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și imaginez o armată de Niou dezabuzați, lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sens bachelardian, populând structurile de adâncime ale psihicului) prin care tot ceea ce are legătură cu acest proces fiziologic este valorizat negativ. Pentru Tanizaki însă, ca reprezentat al unei alte culturi, acest exercițiu de sublimare nu funcționează, dimpotrivă: "Mai degrabă ești îndemnat, pornind de la curățenia pe care o vezi, să te gândești, prin transfer, la ceea ce rămâne nevăzut. Este mai bine să lași asemenea locuri într-un clarobscur ambiguu și să eviți să precizezi granița de la care începe curatul sau mai puțin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și plin de primejdii apoi intru într-o pădure... S-a oprit Norocel din povestit, uitându-se la zână, apoi și-a mutat privirea pe cer, unde a rămas așa câtva timp. -Și ... te ascult, hai, spune mai departe, îl îndemnă zâna -De câte ori trec prin pădure, mi se întâmplă câte ceva; într-o seară m-au fugărit mai mulți câini care probabil erau la vânătoare de pisici sălbatice, într-o altă seară niște copii pe care nu-i cunosc, au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un moment dat glasul nu i s-a mai auzit iar copilul a căzut într-un somn adânc. Noaptea a trecut repede și a fost trimisă pe alte meleaguri de o dimineață ce se anunța a fi plăcută pentru că a îndemnat păsările la cântat, cerul în albastru s-a curățat iar norii au plecat departe ca locul unde trăia Costinel să fie frumos și curat. Băiatul s-a trezit și la poartă s-a dus. S-a așezat pe banca înverzită
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce dor te-a trimis aici? Aracan-di-mini șî di sărăcia me!, văicărindu-se întruna întrebă bătrânul, în timp ce își netezea câteva fire de păr alb, sub nas, în chip de mustață. -Până te-i gândi și-i grăi, poftim intră, își îndemna de zor bătrânul, musafira. Crăiasa cu chip de bătrână a intrat cu pași rari și se uita în toate părțile, deși nu prea avea ce să vadă. Bătrânul o invită să-i treacă pragul. -Hai, mambătrână și trece-mi pragul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajungând în satul unde trăiau fetele fără bărbați. Craiul le-a explicat motivele vizitei lui. Atunci toate fetele s-au înarmat cu ce au avut la îndemână și au plecat la lupta cea importantă pentru viața lor. În drum au îndemnat la luptă hotărâtoare pentru viața lor și fetele de pe alte meleaguri. Întreaga adunare de departe se asemăna cu o mare armată. De aproape nu era așa, dar având în vedere importanța scopului, toate sufletele participante erau hotărâte și deosebit de disciplinate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înseamnă că am ajuns în împărăția șerpilor, zise cu îngrijorare Buburuza. -Poate în a giganților sau a zmeilor, a fost de părere Stup. -Nu cred, a fost de părere Cârtița. -Spune, hai spune! Ce ai simțit de sub pământul lor? a îndemnat-o insistent Ciric. -De ce să-ți spun? Nu cumva ai intrat la idei când ai văzut namila cea mare? l-a întrebat în batjocură Cârtița. -Defel. -Cum așa? l-a întrebat curios Trotinel. -Pentru că sunt niște șerpi obișnuiți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încuviințarea mea, viteazule Uran. Dar ce vânt te aduce? insista cu întrebarea zeița. -Vreme de cumpănă, Zeiță, răspunse Uran cu îngrijorare. -Am știrea de la răspândaci, viteazule. -Atunci ce mă sfătuiește Luminăția ta? a întrebat Uran. -Ce te sfătuiesc ? Să-ți îndemni luptătorii să moară, dacă nu sunt în stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ar privi pentru ultima dată, Amar a transmis prin garda lui un ordin care urma să fie luat la cunoștință de la luptător la luptător, în discreție totală. Uran s-a urcat pe cal și-n galopul acestuia pe care-l îndemna spre partea de nord al ariei de luptă striga îndemnul: -La luptă, Urieșii mei! -Uran! Uran! Uran! Izbândă Uran! Au strigat într-un glas luptătorii urieși. Au mai urmat doar câteva minute și primii barbari și-au găsit sfârșitul în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să văd cât mai multe locuri. Mi-a spus că merge spre munte, la izvoarele pârâului Aluna după niște fân să-l adune pentru a nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
celorlalți și mie. Dar nu pentru ca să devin imun la acestea și să mă consolez cu promisiunea de a găsi un sens în cer, ci de a-l găsi aici pe pământ. Vreau să iau în serios îndemnul lui Nietzsche: "Vă îndemn, fraților, rămâneți credincioși pământului" (Zarathustra, "Prologo 3"). Trebuie să ne fie suficient să găsim un sens al vieții în această lume. Și fiecare ființă umană, fiecare bărbat și fiecare femeie trebuie să-l găsească pentru sine, atât într-un context
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Protopopa îl identifica printre cei care au condus revolta țăranilor din Șerboieni, Argeș, pe studentul I. Popescu. Mai târziu, un alt țăran mărturisea ca fiul preotului din Șerboieni, studentul I. Popescu "mai fusese prin sat și făcuse propagandă printre țărani, îndemnându-i să se ridice la luptă ca în alte părți"14. M. Iosa interpreta evenimentul drept o dovadă limpede a implicării studenților în răscoala din 1907 și a activității lor susținute pentru îmbunătățirea stării țăranilor. Într-un raport întocmit în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate acestea ține-le în inimă și mai spune și altora, ca toți să știe să se ferească din vreme"120. În consecință, la finalul articolului îndemna cititori să-și găsească drept ancoră a existenței modelele oferite de școală și mai ales biserică. 25 de ani mai târziu, în revista Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere al opțiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păcatelor arhimandritului Ianculescu (acesta introdusese fumatul, vânatul și gramofonul la mânăstirea Bogdana și, mai ales, "poseda un fel special de satisfacere a țigăncilor de pe Valea Trotușului", pentru care fusese anchetat disciplinar de către autoritățile bisericești)208. În consecință autoritățile bisericești erau îndemnate să dea dosarul lui Ianculescu "soc. "Cenușa", pentru ca administratorii noului sistem de călătorie pe lumea cealaltă, să știe cine le dă binecuvântarea ultimă"209. Șerboianu este pomenit, în termeni foarte critici, și într-un articol publicat în 1933 tot în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Mihălcescu opina că aceste măsuri erau încă insuficiente. Acest fapt se datora acțiunii cremaționiștilor care dibuiseră alte mijloace de a căuta să dezvolte practica (de pildă utilizarea gramofonului, pe care-l considera o parodie a serviciului religios al înmormântării). El îndemna autoritățile bisericești să sesizeze organele abilitate împotriva acestui abuz, dar manifesta rezerve față de un succes în asemenea direcție, menționând atitudinea destul de pasivă a Bisericii, într-o împrejurare similară (transmiterea la radio a liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile lansate de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile lansate de către cremaționiști, conform cărora autoritățile bisericești ar fi permis oficierea serviciului religios în chiar incinta crematoriului Cenușa (situația pe care am identificat-o ceva mai sus, menționată în paginile revistei Flacăra Sacră). El îndemna forurile conducătoare ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica [...] să ia cele mai servere măsuri împotriva acelui călugăr vagabond, care a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume pe care nu o făurim decât prin puterea credinței, iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se pare că am intrat, într-un oraș de morți, a cărei lume e rece, tainică și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate acestea ține-le în inimă și mai spune și altora, ca toți să știe să se ferească din vreme. Nu uita iarăși a-ndemna pe toți, frații noștri țărani și muncitori, să-și deschid capul și să țină-n frâu pe copiii lor, trimițându-i necontenit la școală și biserică; să fugă de cârciumi și să facă economii cât vor putea mai mult. Numai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și societate, ceia ce însemna un început de organizare a vieții creștine. De cele mai multe ori, epistolele Apostolilor erau provocate de noii adepți, cari deși primiseră creștinismul, totuși vechea lor tradiție (obiceiuri moștenite din tată-n fiu) fiind mai puternică, îi îndemna s-o țină și pe ea, dar să primească și formulele proaspete ale creștinismului. Așa de pildă, unii întrebuințau circumciziunea (tăierea împrejur, vechiul botez iudaic), dar și botezul creștin cu apă etc., învederând prin aceasta lipsa lor de convingere creștinească
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]