2,093 matches
-
au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau către ceea ce numim îndeobște reconstrucție filosofică, înțeleasă ca unitate a demersului filosofic, așa cum teoria este unitate a demersului științific, opera de artă a celui artistic, doctrina a celui ideologic etc. Dacă ceea ce va ieși la iveală prin demersul pe care acum îl pun la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de o parte, analitica și dialectica se află în "mijlocul" acestui fenomen de multiplicare, având în primul rând rol constitutiv pentru orice tip de discurs ulterior, fie acesta logic, filosofic, științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principii" (a însuși temeiului). În spațiul mai larg al filosofiei aristotelice, însă diferența spre care trimite conceptul adevărului corespondență, în mod esențial, nu este aceasta dintre ceea-ce-este și ceea-ce-ființează, ci, măcar într-o primă instanță, diferența dintre lucru și ceea-ce-nu-este; îndeobște, acesta din urmă este înțeles ca nimic. Totuși, datorită felului în care gândirea operează și datorită ordinii în care întâlnește ea aceste două "obiecte", într-o primă instanță tocmai ceea-ce-nu-este reprezintă "faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt posibile decât printr-o susținere "naturală", în afara celei formale, judicative, pe baza unor "facultăți" pe care le deține ființarea conștientă, însăși conștiința. Augustin argumenta ideea despre prezentul necesar oricând gândim, la propriu, asupra celor trei dimensiuni ale timpului admise îndeobște, recurgând la astfel de facultăți, veritabile capacități sufletești structurale ființei omului. Cum am putea avea trecutul altfel decât datorită amintirii? Cum ar fi posibil, pentru noi, viitorul, fără așteptare? Dar cum am putea avea prezentul însuși, acela temporal, fără vedere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celui mai puternic trebuie să-ți scoți pălăria. Despre un om dacă se spune că "este un om, jos pălăria" nu înseamnă că acesta este puternic fizic. Mai degrabă expresia de mai sus implică ceva calități cu totul deosebite și îndeobște rare. Celelalte animale acceptă această expresie cu scosul pălăriei doar pentru cei care se impun prin forță. La părinții mei, stîlpi ai satului Ghireni, mergeam adesea vara și aveam o plăcere deosebită ca după 2-3 beri să mă transform într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este "itotelé ". Da, înțeleg, spun prefăcut. Aia este "bongó". Cea mai mică se numește "macho". Este adus din Orient, adaptat imediat la noi. Da, da, înțeleg. Ăla, este "bombo" și nu se prea folosește pe aici. Mai mult, se utilizează îndeobște în muzica militară. Să nu-l confundați cu un "bembé". Nu, Rafael, nici vorbă, se poate?! Rîde, apoi i se face milă. Bembé, este o sărbătoare afro-cubaneză practicată la origine de "Regla de Ocha". Ce chestie, dom'le, spun să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
preferă solidarității înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune (adică „praznic“ cu tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o necesitate. Grădinile sunt un lux (câțiva economiști francezi din secolul al XIX-lea reproșau englezilor că au prea multe parcuri, în dauna suprafeței agricole), sărbătorile sunt un lux. La fel spectacolele, artezienele, urbanistica în sens larg. Serviciul religios e, îndeobște, de negândit în afara unei anumite „pompe“ ceremoniale. Nu e vorba de toaletele spectaculoase arborate de femeile din Bizanț în biserici, spre exasperarea lui Ioan Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de asemenea, informați că Simona Sensual nu poate dormi pe burtă din cauza silicoanelor, că „prințul“ și Bianca s-au împăcat și merg din nou la cumpărături, că, în schimb, Keo nu vrea să se însoare cu Andreea Bălan. Un cotidian îndeobște sobru publică un interviu cu Adelina Pestrițu (cine sunt, domnule, toate fetele astea?!), în care una din întrebări sună astfel: „Ai spus că vrei să mai adaugi un tatuaj. Despre ce este vorba?“ Nu mai vorbesc de iliadele și odiseele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
obține putere și câștig. Confruntările dintre ei seamănă cu un meci de fotbal, în care cele două echipe n-ar fi preocupate să dea goluri, ci să se extermine reciproc sau, măcar, să-i cotonogească pe opozanți. Bătălia se dă, îndeobște, între inși de mâna a doua și a treia, fără exercițiul dialogului, al bunelor maniere, al bunei cuviințe. Româneasca lor e aproximativă, cultura lor (chiar și în varianta restrânsă a culturii politice) e minimală. În cel mai bun caz, „prestația
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Maurice Blondel la Jacques Maritain, Paul Claudel sau Georges Bernanos, conceptul de „scriitor creștin“ este bogat ilustrat și unanim acceptat. Să amintim, în treacăt, și autori ca G.K. Chesterton și C.S. Lewis în Marea Britanie sau, în Italia, Giorgio Agamben, socotit, îndeobște, ca fiind „de stânga“. De neocolit, în zona ortodoxă, este și impozanta galerie a unor intelectuali ruși de talia lui Vladimir Soloviov, Nikolai Berdiaev sau Lev șestov. Exemplele se pot multiplica indefinit. E vorba de figuri prestigioase, pe care și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
este unul din păcatele majore ale omului căzut. Judecata aspră nu-l ajută pe cel judecat (ci, dimpotrivă, îl îndârjește). La rândul lui, judecătorul e erodat lăuntric de exercițiul neîndu plecat și acru al judecății sale. 4. Iertarea. Iertarea e, îndeobște, modul de „a judeca“ al Instanței Supreme, dar e masiv recomandabilă și omului care vrea să o imite. A ierta înseamnă a valorifica virtutea compasiunii, a înțelegerii răbdătoare, a încrederii în resursele de reabilitare ale fiecăruia, oricât de jos ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țărănimii, ca și a întregii populații din noua provincie, făcea ca boierul bucovinean să propună, în cadrul memoriului său, înființarea de școli primare publice, din veniturile mănăstirilor, în toată Bucovina, pentru instruirea tineretului, atât sub raport religios, cât și "în științele îndeobște necesare", fapt ce constituia "dorința cea mai arzătoare a compatrioților" săi, chiar și a celor din Moldova, ce și-ar trimite copiii la studiu aici150. Subliniind latinitatea limbii române, Vasile Balș considera că predarea limbii latine tineretului ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pace. E. Menținerea bunei ordini propuse mai sus se poate obține cu atât mai sigur, dacă, după dorința cea mai fierbinte a tuturor compatrioților, ar fi a se înființa școli publice spre instruirea tineretului în ale creștinătății și în științele îndeobște necesare, pentru a forma din aceste mlădițe, la timpul lor, demni cadeți ai statului, care ar menține dragostea întregii Moldove și ar îmbogăți apreciabil Bucovina, căci cea mai mare parte din Moldova și-ar dori să-și trimită acolo cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mici sau mari comise din fuga „condeiului“, de fapt În fața microfonului, ca și mici adaosuri lămuritoare, sunt redate În caractere cursive. Dar sunt alte lucruri, precum denumirile științifice ale speciilor ori citatele din latină și nu numai, ce se redau Îndeobște În cursive; pentru acestea, Întru distingere, am adoptat redarea În cursiv aldin. Cutumiar, aldinul este destinat exclusiv Întăririi. Desigur, nu toate afirmațiile Îmi aparțin. Chiar dacă cele afirmate de alții, dar folosite de mine, au fost transpuse În stilul meu, dictat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
serie de elemente și lacune, dar și că unele masse atomice pot fi greșit determinate, deci trebuie corectate „În vârful creionului“. Mai mult, predecesorii săi căutaseră asemănări Între elemente; Mendeleev a ales drept criterii de clasificare proprietăți contrastante. Se admite Îndeobște că o idee, mai ales generalizatoare, nu apare atunci când cineva o vrea. Ea are nevoie de o perioadă de incubație În care nimeni nu știe cum este ea prelucrată În subconștient. Mendeleev a luat cunoștință În 1860, la un congres
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
malefic. Iar răspunsul lor e recolta. Poate de asta, plecând de la un hectar, cineva a ajuns chiabur și a mai cumpărat altele, iar un altul a ajuns să l vândă... Întotdeauna e vorba de compatibilitatea om-mediu. Adică ceea ce se cheamă Îndeobște „mâna de grădinar“ pe care, mărturisesc și promit a detalia altă dată, n’o am. V’am plictisit? V’am lăsat mai multe semne de Întrebare decât lămuriri? E felul meu de a fi, care mă scutește de a repeta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ora 15,54 72. Puterea geometriei Misterul piramidei? Eu pun puțin preț pe așa ceva, căci cu adevărat misterioasă poate fi doar o femeie. Totuși... dar s’o iau sistematic, cu primul aspect care ar fi misterios pentru mine: destinația, expediată Îndeobște Înspre ideea de mormânt. Cam mult pentru un faraon al dinastiei a patra - din cele 30! -, când Egiptul avea alte griji: structurarea și consolidarea; iar faraoni cu mult mai puternici, hegemoni și În Orientul Apropiat, precum Ramses al II-lea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care reprezintă egida Radio Moldova, Lucian Merișca, nu mediază atât Între public și cei chemați „a-l duce cu vorba“, ci Între păgânul de mine și ceilalți contributori, cu toții „buni creștini“. Nu cred În dumnezeu, cel puțin așa cum este definit Îndeobște. Nu poate Încăpea el, infinitul, În propria-i creație, un Univers care este În fiece clipă finit, chiar În expansiune fiind, și doar potențialitatea devenirii sale e infinită. Și chiar greșind, adică reușind să Înțeleg un dumnezeu - chiar finit - intrinsec
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lucruri inedite, va fi În pagubă față de cititor, căruia Îi pun În față și textul dar și stenograma celor patru minute În care m’am aflat sub focul concentrat al unui redactor pus pe Întrebări. Afară e primăvară, ceva asociat Îndeobște cu renașterea Naturii. Da, e vorba de percepția comună, directă, care s’a materializat demult În instituirea unui An Nou primăvăratic, precum la romani. Doar că Natura nu doarme niciodată, darmite să moară. Cu toatele, ființele „lucrează“ asupra mediului, fiecare după
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cântă un cântec de preamărire a Stelei ce a vestit Sfânta Naștere, îi blagoslovesc pe urători cu bani, bomboane, mere sau alte daruri care le fac plăcere copiilor și pe care le adună în trăistile de după umăr. Copiii cântă melodiile îndeobște cunoscute «Steaua sus răsare» sau «Trei crai de la răsărit». Dar spre deosebire de copiii din alte zone ale țării, ei mai au în repertoriu cântecul religios, bisericesc : Nașterea ta Christoase, Dumnezeul nostru, Răsărit-a lumii Lumina cunoștinței. Că-ntru dânsa cei ce slujeau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în sat la mine Între neamuri și vecini. Nu pribeag printre străini ! Și nu pot zice la nime Câtă jale port în mine. Ci eu singur sunt de vină Că umblu-n țară străină ! D. Sgură, Cincinnati Ohio) E lucru îndeobște cunoscut că nimeni nu-și părăsește casa părintească de prea mult bine. Numai necazul și obida îl pune pe om la drum. Aci la noi în Cârțișoara omul a fost sedentar încă din vechi timpuri. Migrații de-ale localnicilor, dacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ai copilăriei ipoteștene a poetului. Demersul acesta are drept țintă depășirea locurilor comune din analizele care au precedat, și, recurgând la citate semnificative din operă, evidențierea faptului că bineștiutul univers de inspirație ipoteșteană e mult mai cuprinzător decât este acceptat îndeobște. Ipoteștii reprezintă locul dominant al imaginii întâiei iubiri; asocierea între sentimentul consumat în deplină inocență și durerea provocată de moartea prematură a iubitei, ce marchează profund și iremediabil nu doar biografia eminesciană, ci opera în întregul ei, este menit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai departe, erau coșere cu porumb, cotețe pentru găini, staule și grajduri pentru vite și porci, iar gardurile parte din nuiele împletite, parte din scânduri bătute, ca la munte, de-a lungul. Desigur, Eminoviceștii se detașau de ceea ce se numește îndeobște o gospodărie țărănească prin atitudine, prin mărimea locuinței și chiar prin faptul că părinții și fetele dormeau în casa mare. Numai băieții dormeau în atenansă. Totuși, această gospodărie nu se deosebea substanțial de cea a țăranului care-și ținea casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]