1,631 matches
-
la conducere nu este altcineva decât primarul comunei, Melen Vasile-Viorel. Râul Suceava provoacă uneori inundații (în 2008 - cantitatea de apă a fost de 1000 de ori mai mare decât cea normală, producând ravagii caselor de pe malurile râului). Deși lucrările de îndiguire au început, timpul trece, iar riscul unei catastrofe se păstrează. Comuna este condusă de primarul și de consiliul local. Stema comunei Brodina se compune dintr-un scut cu fond roșu. Scutul are un brâu undat de argint. În partea superioară
Comuna Brodina, Suceava () [Corola-website/Science/301934_a_303263]
-
culmea din nordul satului, cât și cel dintre zăvoaiele din câmpia / lunca Jiului - a permis - și mai poate îngădui - bogate / diversificate "ramuri agro-zootehnice" (preponderente fiind: "cultivarea grâului, porumbului, florii soarelui, soiei" etc., "pomicultura, viticultura, albinăritul, creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor" etc.). "Îndiguirea" și, puțin mai târziu, "mutarea albiei Jiului" mai încolo cu un kilometru, între anii 1953 - 1956 / 1966 - 1968, spre a nu mai fi amenințat terasamentul căii ferate cu surparea, au sporit pitorescul tatomireștean cu flora și fauna unor mirabile bălți
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
dreaptă. Până la calea ferată Craiova-Calafat sunt 7 kilometri, la halta Boureni, care a fost mult timp singura legătură eficientă către restul lumii. O altă cale de comunicații ar fi Dunărea, care, în primăverile ploioase, până în 1960, când s-au făcut îndiguirile, își trimitea apele, pe Balasan în sus, până aproape de Covei, de se putea circula cu barca.Din păcate, odată cu apariția tirurilor importanța ei a scăzut dramatic. Despre clima din satul Covei se poate spune că se încadrează tipului climateric al
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
operaționale) ca importanță din Dobrogea după Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu. În 1946 s-a înființat primul teren de lucru dispus pe fostul amplasament al Lacului Zăgan în partea de est a Municipiului Tulcea. Între 1946-1953 s-au executat lucrări de îndiguire, consolidare și drenaj a terenului de lucru și de construcție a clădirii aerogării și a celorlalte facilități aeroportuare. 1952 este anul în care se poate considera ca luând ființă Aeroportul Tulcea, acesta dispunând de facilitățile corespunzătoare pentru un aeroport: În
Aeroportul Delta Dunării Tulcea () [Corola-website/Science/307857_a_309186]
-
război mondial. În conformitate cu această politică, SUA și Anglia urmau să-și folosească cu predilecție resursele pentru înfrângerea mai întâi a Germaniei naziste în Europa, folosind între timp mai puține resurse în lupta împotriva Japoniei în Oceanul Pacific, încercându-se doar o îndiguire a expansiunii nipone. După înfrângerea Germaniei, considerată cea mai mare amenințare de la începutul războiului la adresa aliaților din acel timp ai SUA, Anglia și Uniunea Sovietică, toate forțele urmau să fie folosite împotriva Japoniei, care era deja în conflict cu China
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
din Deltă (Egiptul de Jos) și a celui din Valea Nilului (Egiptul de Sus). Apariția statului egiptean - primul stat din lume - trebuie considerată ca o necesitate imperioasă a coordonării pe întreg spațiul al Văii Nilului, a sistemului de irigații și îndiguiri care aveau să domolească furia inundațiilor anuale ale fluviului și să le facă folositoare agriculturii. Popoarele primitive, care locuiau în regiunile aflate de o parte și de alta a Văii Nilului, în deșerturile arabice și libice dar și cele ce
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
din Deltă (Egiptul de Jos) și a celui din Valea Nilului (Egiptul de Sus). Apariția statului egiptean - primul stat din lume - trebuie considerată ca impusă de necesitatea imperioasă a coordonării pe întreg spatiul Văii Nilului, a sistemului de irigații și îndiguiri care aveau să domolească furia inundațiilor anuale ale fluviului și să le facă folositoare agriculturii. Popoarele primitive, care locuiau în regiunile aflate de o parte și de alta a Văii Nilului, în deșerturile arabice și libice dar și cele ce
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
apărarea acestor terenuri împotriva pătrunderii apei și pentru a împiedica alte efecte nedorite, pe lângă digul propriu zis, mai trebuie realizate diferite alte lucrări precum stăvilare, canale de desecare, stații de pompare etc. Sistemele care cuprind totalitatea acestor lucrări se numesc îndiguiri. După cum sunt supuse la acțiunea apei, digurile pot fi împărțite în: Tipul digurilor determină condițiile cărora digurile trebuie să la poată face față și implicit, caracteristicile lor constructive. Corpul digurilor este în general realizat din pământ, care de cele mai multe ori
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
lacurilor de acumulare sau digurile în zonele musonice unde digul poate fi sub apă pentru cea mai mare parte a anotimpului umed, apărările prin înierbare nu sunt indicate. De asemenea, înierbarea trebuie să reziste la calitatea apei. De exemplu, la îndiguirile marine trebuie ales un amestec de ierburi care suportă un grad mai înalt de salinitate decât la îndiguirile de ape interioare. Totuși și pentru apele interioare pot apărea anumite condiții de calitate a apelor. În general este recomandabil să nu
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
parte a anotimpului umed, apărările prin înierbare nu sunt indicate. De asemenea, înierbarea trebuie să reziste la calitatea apei. De exemplu, la îndiguirile marine trebuie ales un amestec de ierburi care suportă un grad mai înalt de salinitate decât la îndiguirile de ape interioare. Totuși și pentru apele interioare pot apărea anumite condiții de calitate a apelor. În general este recomandabil să nu se planteze arbori pe taluzurile digurilor. Dacă, conform normelor, digul este executat din material fără pământ vegetal, condițiile
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
pe durate de timp îndelungat și în general, majoritatea speciilor de arbori din zonele umede au o viață limitată. Scoaterea rădăcinilor arborilor morți și consolidarea zonelor respective este o operație delicată care trebuie evitată. Cu toate acestea, există cazuri de îndiguiri pe care plantațiile de arbori au rezistat, fără probleme mari. În general însă zonele în care plantațiile de arbori s-au dovedit acceptabile sunt cele în care viiturile sunt de relativ scurtă durată, vitezele de scurgere în lungul digului sunt
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
o înierbare nu este posibilă, taluzul amonte al digurilor trebuie protejat cu anrocamente, cu dale de beton sau cu blocuri de beton de diferite tipuri: tetrapozi, stabilopozi etc. Blocurile de beton de tip special sunt indicate în special în cazul îndiguirilor marine sau al lacurilor mari de acumulare, care pot fi supuse acțiunii unor valuri mari. Indiferent de tipul de protecție a taluzului, trebuie avut în vedere că taluzul dinspre apă constituie unul din elementele cele mai solicitate și mai vulnerabile
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
granulație mai mare suportând, cel puțin temporar, greutatea digului, debitele care intră în incintă sunt de obicei mult mai însemnate decât capacitatea sistemelor de evacuare a apei din incintă, și astfel duc la inundarea incintei. Asemenea accidente sunt frecvente la îndiguirile din văile Crișurilor, atât în România, cât și în Ungaria. În cazul în care există pericole de sufozie, în timpul viiturilor este necesară urmărirea atentă a situației din incintele îndiguite. În cazul în care se constată existența unor izvoare puternice pe sub
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
care au necesitat evacuarea totală a orașului. (Efectele digurilor sunt discutate în continuare în articolul Effect of Hurricane Katrina on New Orleans). Primele diguri au fost construite cu peste 3,000 în urmă in Egiptul antic, unde un sistem de îndiguire a fost construit în lungul fluviului Nil pe o lungime de aproape 1.000km, din zona orașului actual Assuan până în Delta Nilului pe malul Mării Mediterane. Civilizațiile din Mesopotamia și din China au construit de asemenea mari sisteme de îndiguire
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
îndiguire a fost construit în lungul fluviului Nil pe o lungime de aproape 1.000km, din zona orașului actual Assuan până în Delta Nilului pe malul Mării Mediterane. Civilizațiile din Mesopotamia și din China au construit de asemenea mari sisteme de îndiguire. Deoarece siguranța unui dig este determinată de punctul cel mai slab al digului, înălțimea și standarderele de construcții trebuie să fie aceleași pe toată lungimea digului. Unii specialiști au susținut argumentul că această cerință necesită o autoritate guvernamentală care să
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
Egiptul predinastic Egypt când guvernanța era mult mai puțin centralizată. În vremurile moderne sisteme importante de înciduire există în lungul râurilor Mississippi and Sacramento din Statele Unite și pe râurile Po, Rin, Meuse, Loire, Vistula, și Dunărea în Europa. Sistemul de îndiguire al râului Mississippi constituie unul din cele mai mari sisteme de pe glob. El cuprinde peste 5,600 km de diguri care se întind pe o lungime de 1,600 km în lungul râului Mississippi, de la Cape Girardeau, Missouri până la Delta
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
întindeau pe o lungime de 80 km. La sfârșitul anilor 1980, ele ajunseseră în stadiul lor actual și aveau o înălțime medie de 7.0 m. Unele diguri ale râului Mississippi au o înălțime de 15.0 m, Sistemul de îndiguiri al râului Mississippi include și unele din cele mai lungi tronsoane de diguri continue de pe lume. Astfel, digul care pornește spre sud de la Pine Bluff, Arkansas are o lungime de 610 km). Capacitatea râurilor de a transporta aluviuni variază în
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
îi opuneau pastorior pe locuitorii comunităților agrare. În zonele cerealiere dezvoltate, în Peninsula Iberică, estul Germaniei, posesiunile slave, a avut loc, din secolul XI, un proces tot mai rapid de extindere a terenurilor arabile și a culturilor agricole, prin asanări, îndiguiri, defrișări, ce au atins apogeul în sec. XII-XIII. Populația a crescut substanțial și au apărut noi sate, dispersate. Dezvoltarea sectorului agricol s-a caracterizat și prin ameliorarea inventarului tehnic și a procedeelor de cultură. S-au multiplicat uneltele de fier
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
edili orașului, care în anul 33 î.e.n. a inspectat canalul și a ordonat executarea lucrărilor de modernizare. În paralel cu modernizarea lucrărilor de canalizare, amenajările întreprinse în această perioadă cuprindeau și regularizarea cursului Tibrului ținând seama de traseul unei noi îndiguiri. Lucrările au continuat până în anul 8 î.Hr. fiind terminate la 4 ani după moartea lui Agrippa. Diferitele descrieri ale sistemului, prezintă uneori informații aparent contradictorii, pentru că unele se referă și la unele canale afluente, dându-le tot numele de Cloaca
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
înmulțire ale peștilor. Cherhanalele cooperative au înbunătățit situația pescarilor, astfel că sistemul Antipa, foarte avansat pentru timpul său, a fost preluat de regimul comunist în 1947 și dezvoltat până în anii 1965. Dar ulterior a fost înlocuit cu sistematizarea desecărilor, a îndiguirilor și a canalizărilor. Politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită de Grigore Antipa "geonomie" a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, care a dus logic la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante, și la prăbușirea
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
agricolă prin modificarea regimului apelor pe terenurile cultivate. Diferențierea majoră constă în faptul că îmbunătățirile funciare au ca obiect terenul agricol, pe când, ca și în cazul anterior, gospodărirea apelor are ca obiect apa. Diferențierea poate fi ilustrată considerând proiectul unei îndiguiri, care apără de inundații terenuri agricole. Stând pe dig, inginerul de îmbunutățiri funciare privește spre interiorul incintei îndiguite și este interesat de procesele care au loc în interiorul incintei pe când specialistul în gospodărirea apelor privește spre exteriorul incintei și interesul său
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
scurgerea salubră pe Dâmbovița în București. Derivația Dâmbovița - Argeș a intrat în funcțiune în 1984. În afară de nodurile hidrotehnice și diferitele lucrări de derivație, pentru combaterea inundațiilor pe Dâmbovița, în aval de lacul de acumulare Văcărești au fost executate lucrări de îndiguire a Dâmboviței până la Conțești, adică până în zona controlată de lucrările de derivație din zona Brezoaiele. Schema de amenajare a lui Paul Solacolu mai prevedea și executarea lucrărilor de îndiguire și regularizare pe râul Ciorogârla, a cărei albie naturală nu are
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
aval de lacul de acumulare Văcărești au fost executate lucrări de îndiguire a Dâmboviței până la Conțești, adică până în zona controlată de lucrările de derivație din zona Brezoaiele. Schema de amenajare a lui Paul Solacolu mai prevedea și executarea lucrărilor de îndiguire și regularizare pe râul Ciorogârla, a cărei albie naturală nu are capacitatea de evacuare a viiturilor Dâmboviței. Nici aceste lucrări, nici mărirea capacității de descărcare a podului de cale ferată de la Conțești nu au fost însă executate până în prezent. Cu
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
bazinului Crișurilor era mult diferit de cel al Argeșului. Cu excepția municipiului Oradea bazinul nu avea mari aglomerații urbane. Pe de altă parte problemele de inundații și de exces de umiditate aveau o pondere deosebită; ele determinaseră realizarea unor lucrări de îndiguire și de desecare încă înainte de primul război mondial. Era însă necesară aducerea lor la standarde moderne și ridicarea gradului lor de siguranță. Din punct de vedere al potențialului hidroenergetic, singurul subbazin care prezenta interes era cel al Crișului Repede, unde
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
km în aval pe Wisconsin, până la vărsarea sa în Mississippi. În următorii 150 de ani, râurile Wisconsin și Fox au constituit principala rută de transport între Marile Lacuri și fluviul Mississippi. Din anii 1880, companiile producătoare de lemn au început îndiguirea râului pentru a asigura transportul sigur al buștenilor spre aval. Ulterior au fost construite alte baraje pentru a controla inundațiile și pentru a produce energie electrică. S-a creat astfel de exemplu și lacul Wisconsin care a devenit o atracție
Râul Wisconsin () [Corola-website/Science/312980_a_314309]