4,024 matches
-
oamenii. Am urmărit doar ce fac. Andrew Carnegie Niciodată ca până acum nu s-a pus atât de mult accent pe calitate în firmele americane. Aproape orice companie din Statele Unite a lansat un program de calitate mai complex și mai îndrăzneț, menit să asigure cele mai bune produse și servicii posibile. Și totuși, companiile descoperă că aceste noi programe nu dau rezultatele așteptate. Astăzi, managerilor din toate organizațiile li se cere să militeze pentru noul control de calitate și sporirea eforturilor
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
lui Vsevolod și al Liubei Colesnic, intelectuali. A absolvit Universitatea Tehnică din Chișinău (1978). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993) și Premiul Salonului Național de Carte (1997). C. a debutat editorial cu cartea pentru copii Puiul îndrăzneț (1980). Prin plachetele de versuri Arheologii interioare (1991), Spirala lui Arhimede (1994) ș.a., s-a afirmat ca poet care mizează pe elementul surpriză al finalului, pe miniaturalul senzorial sugestiv. Este și un cercetător migălos, aplecat asupra arhivelor neexplorate încă, asupra
COLESNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286329_a_287658]
-
fețelor bisericești, la care se referă (Leon Donici-Dobronravov, Pan Halippa, Alexandru Cristea, Mihail Berezovschi, Gavriil Bănulescu-Bodoni ș.a.). Între 1992 și 1994 a fost director al Editurii Universitas, ulterior înființând Editura Museum. A coordonat dciționarul Femei din Moldova (2000). SCRIERI: Puiul îndrăzneț, Chișinău, 1980; Țara cu luceferi, Chișinău, 1986; Arta memoriei, Chișinău, 1987; Doina dorurilor noastre, Chișinău, 1990; Arheologii interioare, Chișinău, 1991; Basarabia necunoscută, I-IV, Chișinău, 1993-2002; Spirala lui Arhimede, Chișinău, 1994; Necazul ariciului, Chișinău, 1996; Sfatul Țării, Chișinău, 1998. Repere
COLESNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286329_a_287658]
-
a obligat în mai multe rânduri să-și întrerupă activitatea profesională. O teză de doctorat, Anarhismul poetic, pe care o susține în primăvara anului 1931 sub conducerea lui Mihail Dragomirescu, este revăzută înainte de tipărire și completată cu puncte de vedere îndrăznețe, înnoitoare, care ieșeau din cadrul estetic teoretizat de mentorul său. Cartea, apărută în 1932 și premiată de Academia Română, semnată Const. I. Emilian, va provoca în cercurile literare discuții aprinse. Reprezentanții orientărilor avangardiste au protestat, nemulțumiți de observațiile critice avansate de C.
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de rigiditatea declarativă a sentențelor. A semnat și două traduceri: comedia într-un act Trei pălării de damă de Paul Siraudin și A. Brentano (1926) și Tălmăciri din liricii germani contimporani
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
câștigă prețuirea regelui Alboni din Verona, ieșind învingător din conflictele cu femeile, inclusiv cu regina, și cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
ideal. Autorul îl instalează în nebunie ca într-o nouă realitate, securizantă, prin care „farsa jocului de-a viața” este suprimată. Prin Immanuel Lang, B. a intenționat să dea glas impasului unei generații trăindu-și crepuscular aurora iluziilor. Un subiect îndrăzneț, tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic și nu poate fi nicicum analizată, raționalizată. E, acesta, un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape pură din poemul Uvedenrode, ce încheie ciclul cu același titlu printr-o programatică îndepărtare de tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
își face introspecția în trei zile și trei nopți, timp în care e obligat să revadă „o viață și o lume”. Atât mediul familial, meschin-pragmatic, cât și mediul social, marcat de filistinism, îl împing la pierzanie. Ideea aceasta, atunci evident îndrăzneață, nu avea cum să placă ideologilor stagnării și romanul, scris în 1969 și 1970, a putut fi publicat doar peste aproape două decenii. Interzicerea tipăririi acestui roman a avut urmări nefaste pentru întreaga literatură din spațiul basarabean. Dacă e adevărat
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de satisfacție prost ascunsă. Dar expresia lui rămânea simplă și loială, ca a îndrăzneților exploratori din ilustrațiile cărților noastre de Jules Verne. În plus, bătrânul acela cu barbă lungă și albă nu avea pe atunci decât patruzei și opt de ani... Cât despre Albertine, pretinsa victimă a moravurilor burgheze, ea avea să se afle
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gândi flăcăul. Dacă l-ar nimeri cu un glonț, oare ceilalți n-ar ridica mâinile ? Cine putea ști ? Dar de ce să-l lichideze ? N-ar fi mai bine să-l ia prizonier ? Brusc, În mintea lui Olaru Încolți o hotărâre Îndrăzneață. Își fixă arma În umăr, ochi ceva mai sus de creștetul ofițerului și apăsă pe trăgaci. Detunătura neașteptată umplu văile cu ecoul ei. În aceeași clipă flăcăul strigă din răsputeri: Mâinile sus ! Năuciți, hitleriștii săriră În picioare și aruncară armele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mișcă Un suflet omenesc, mai nu-i ating, Încât ei cat- al inimei [lor] tremur, În ceva ce pe alt om l-ar ucide, Unu-n cruzime, altu-n abnegare Unu-n supliciu, altul în despreț Și totu-i treaz și îndrăzneț și liber. Într-asta îi găsesc că sânt ca zeii: Ei nu știu ce-i mânia, ei nu știu Ce-i bucuria pe acest pământ Ce pe-alții îi turneaz' - abia îi mișcă, Dureri ce ne-ar ucide - ei surâd, La bucurii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
război, zgomot. Decebal iese și reintră repede cu toată curtea și s-așază pe tron) D[ECEBAL] Pe cai, pe cai! Războiul este gata, Puneți pe Dunăre un jug de lemn Ca să mugească ca și taurii noștri Acea bătrână și-ndrăzneață mare Ce curge între noi și-ntre romani. TOȚI Ura! [DECEBAL] Război! Ah, cum îmi bate pieptul! Taci, inimă! Gândești ca să te rupi, Gândești să mă omori cu bucuria. [TOȚI] Ura! [DECEBAL] Da, da! Strigați, lăsați-mi munții-n urmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce spre a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singur în munte e dus, rătăcit, Și poate de chinul iubirei muncit, De frig poate moare! {EminescuOpVIII 415} Eu am iubit, o, tu codru măreț, Păduri visătoare! Pierdut-am, ah, glasu-i și ochiul isteț, El a pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu-l aud azi, În lume se pierde. Eu am un iubit, visătorilor brazi, Pădure măreață. Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-o nătângă dar pioasă erezie - Cum că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce se cade singur chiar. CHALKIDIAS Nu cu tine stau de vorbă, ticălosule avar! LAIS Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca un rege de popor împresurat, Prins și detronat ridică capul sus, fără coroană, Și c-o singură privire o mulțime ia la goană Potolește o răscoală făr-a zice un cuvânt, Iar privirile-ndrăznețe toți le pleacă la pământ. BOMILKAR A! Un rege prins? Favoarea ta [î]l pune-atît de sus? Atunci văd că pot propune prețul care i l-am pus. LAIS Spune. {EminescuOpVIII 468} BOMILKAR Las-întîi ca soarta mea cea aspră s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dovadă strigătoare. Deci mă iartă, sunt silit Ca să cer, din a lor cauză, chiar un preț neauzit, Monstruos, pot zice. CHALKIDIAS (aparte) Lasă, mizerabile! LAIS Ce preț? BOMILKAR Ah! O sută de talenți. LAIS Cum? Tot ce am? BOMILKAR Sunt îndrăzneț, Dar atîta-mi trebuiește. CHALKIDIAS (aparte) O, răbdare. LAIS Dacă el M-ar iubi măcar... BOMILKAR Atîta? Dară nu-nțelegi defel Că te îndumnezeiește, că mânia ce arată Dintr-o inimă răsare de durere sîngerată? LAIS Și tu crezi? BOMILKAR Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
libera-mi pornire. Nu se împiedecă de nimic singular, Ci se mișcă mai departe pe întinsa tabla cerata; Nici o răutate josnică nu se lipește de-o comă măcar a drumului pe care-am apucat, Ea zboară cu-al vulturului zbor, îndrăzneț și pururea-nainte, nu lasă-n urmă-i nici o pârtie. ZUGRAVUL Adecă, cum s-ar prinde asta? POETUL Ți-oi descoase-o. Nu vezi cum toate treptele de oameni, oricum ar fi de soiul lor, atât cei superficiali și linși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil, irupse, devastând și pustiind, până în Peloponez. După multe lupte cu împărații bizantini, bulgarii totuși căzură la urma urmelor de mâna împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în an[ul] 1018). Se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai umiliți în mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a face imputări aprinse, ba chiar amenințări serioase că-ndată după întoarcerea lor ei înșii vor conlucra ca să ridice răscoală. Mai cu samă Asan, om din fire îndrăzneț și pornit, clocoti la Curte așa de tare și dete frâu așa de-n dragă voie mâniei sale, încît prințul Ioan porunci să-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică. Reprezentanții poporului, cu cauza pierdută, se-ntoarseră într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ia orașul și căzu în fine în luptă de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat care, c-un succurs de 250 de cavaleri și 500 de pedeștri adaoși la oastea împărătească, comandă centrul și hotărî soarta zilei printr-o năvală îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare Sebastocrator
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
temei pe romîno-bulgari și ar fi fost bun bucuros să nu sufere din partea lor altele, și mai multe și mai dureroase. Deci față cu ei se mărgini de acuma-nainte mai mult în defensivă, prin care însă ei deveniră mai îndrăzneți și mai poftitori. Campanie mai fericită a romilor contra românilor și sârbilor Îmboldiți prin biruințele lor repețite, iar prin prădăciuni fericite umplîndu-se cu de prisos cu averi și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu turnuri tari și prevăzută cu întărituri îndrăzneț înaintate și lucrate cu tot meșteșugul cuvenit, cetatea asta dădea un puternic punct de razim pentru baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte a oștirii în așa neorânduială încît protovestiarul Ioan, unul din cei dentăi generali, fugi din cortul său, fără de papucii lui în floarea broaștei, pe cari-i purta ca o prerogativă a înaltei sale demnități, cari papuci ajungând în mâna îndrăzneților români, ei făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]