10,960 matches
-
caz curățel. Avea minte, adică o inteligență orientată social, și se folosea de toate mijloacele cuprinse În perimetrul larg al onestității ca să promoveze, să fie popular și admirat și să nu dea de bucluc niciodată. Se Îmbrăca frumos, cultiva o Înfățișare deosebit de Îngrijită, Își câștiga renumele din faptul că-și tundea părul inevitabil scurt Îl scălda În apă sau fixativ, Îl pieptăna cu cărare pe mijloc și-l netezea pe spate, cum dicta moda. În acel an, pișicherii adoptaseră ca insigne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială sau alte fenomene Înrudite de mare interes. Oricum, Îi plăceau cărțile și parcă trecuse o veșnicie de când Amory nu mai Întâlnise vreo persoană căreia să-i placă. Dacă trupa aia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au mers cu tramvaiul la Allenhurst, să caute frumusețea feminină În pavilioanele aglomerate. La ora patru au luat o gustare În sala de mese și de data asta au achitat un procent și mai mic din costul total. Ceva din Înfățișarea și savoir-faire-ul grupului a făcut să le meargă și nu i-a urmărit nimeni. — Vezi tu, Amory, noi suntem socialiști de coloratură marxistă, i-a explicat Kerry. Nu credem În proprietatea privată și o supunem unui mare test. — O să pogoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te-a făcut să te porți ca un nebun azi-noapte, nu vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și urlând că gimnastica va salva lumea... Nu, Burne, nu Înghit gogoașa. — Oricum, hai s-o lăsăm baltă, că tot n-ajungem nicăieri și, În fond, nici eu nu mi-am format o concepție clară. Iată Însă ce știu bine: Înfățișarea personală are mare legătură. — Tenul și culoarea? a Întrebat curios Amory. — Da. — Așa ziceam și noi, Tom și cu mine. Am luat anuarele din ultimii zece ani și ne-am uitat la pozele celor din consiliul studenților. Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreodată! Parc-ar fi pensionarii unui azil de bătrâni. — O, Amory, dar uită-te la fruntea lui Emerson, uită-te la ochii lui Tolstoi! Glasul lui Burne gemea de reproș. Amory a clătinat din cap: Nu! Poți spune că au Înfățișări remarcabile sau orice vrei, dar nu Încape Îndoială că-s urâți! Neafectat, Burne și-a plimbat tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la loc În sertar. Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avocat banii de impozite pentru zece ani și plecase la Honolulu, lăsând-o pe Clara să rezolve cum știe problema Încălzirii. Așa că n-a fost Întâmpinat de o femeie cu părul răvășit, cu un bebeluș flămând la sân și cu Înfățișarea unei triste Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O virilitate flegmatică și un calm visător - iată stările, viu contrastante cu pragmatismul ei, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am ochi splendizi, nu-i așa? Nu mă interesează părerea ta - am ochi splendizi. - Răspunde la Întrebare, Madeleine. - Nu țin minte totul... și-apoi, numele meu nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de Eleanor. Pricepi ce vreau să spun. A urmat o pauză, În timpul căreia au ascultat ploaia. - Îmi curge apă pe gât În jos, colegule de sminteală, a zis ea În cele din urmă. - Răspunde la Întrebările mele. - Ei bine... numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat criță. Trage la aghioase de la ora șase. - Mă uit și la el imediat. - Dar cum ne-ați dat de urmă? s-a interesat curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr bine Îmbrăcat, privind afară de la fereastra unui club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea și el Înfățișarea a ceva făurit cu mulți, mulți ani În urmă. I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se așeza pe scăunel și se uita la ei cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
secvența a căzut la vizionare, căci, oricât ar fi fost uteceul de ticălos, nu se cădea să-l iei la poceală. Așa s-a făcut că am filmat alături de Tavi într-un film în care personajul negativ trebuia să aibă înfățișarea mea, probabil tocmai pe dos, ca să păcălim publicul și să arătăm că răul poate sălășlui în oricine, chiar și în cei care își găsesc soluția parvenirii în UTC. N-aveam nici o treabă cu rolul, dar era lung, am luat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi care puteau fi aruncați după întrebuințare. Bătăile au început, se pare, chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care puteau fi aruncați după întrebuințare. Bătăile au început, se pare, chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
angarale - și anume spălatul fețelor de pernă; sunt pete de grăsime care ies greu, de altfel cu orice pată se întâmplă cam la fel. Dar acest lucru e menit să‑i sporească șansele la o viață mai frumoasă, cu ajutorul unei înfățișări mai frumoase. O fată cât mai grozavă cu putință, care colecționează discuri cu Elvis, ca și el. Trebuie mai întâi să investești ceva, acesta‑i unul dintre principiile de bază ale economiei, pe care Însă Hans nu le cunoaște, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tânăr decât mine, un puști de doar douăzeci de ani, care, văzând aparatura din dotare, și-a țuguiat buzele cu un aer atotștiutor: „Ce-i asta? Nu folosiți film de treizeci și cinci?“. După mine, era un puști absolut banal, atât ca Înfățișare, cât și ca inteligență, fără nici un talent deosebit, Însă faimoasa agenție de impresariat care organizase audiția sub conceptul „Pe calea spre secolul XXI“ era hotărâtă să facă din el cu orice preț eroul tinerei generații, În lipsa unui alt artist mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
caracteriza ca ființă umană, esența existenței mele. Puteam fi Încadrat Într-o anumită categorie de oameni. Identitatea unui om este alcătuită dintr-o sumă de factori: poziția pe care o ocupă ca salariat, situația familială, aspectul exterior, adică Înălțime și Înfățișare, abilitatea de mișcare și capacitatea financiară, capacitatea de a-i ierta pe ceilalți. Această identitate este În primul rând socială, dar validarea ta ca persoană nu se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care fusese obligat să facă felație unor astfel de tipi. Dar nu era cazul să mă Înspăimânt. Prietenii albinosului erau cu toții slăbănogi și aveau o Înfățișare mai degrabă feminină. Volumul radiocasetofonului era dat la minimum, cu toate astea de-abia li se auzea vocea În timp ce vorbeau. Un bărbat Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum șifonat, a trecut pe lângă mine și mi-a explicat: — Ăia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte Îngrijorată. Simțeam un profund respect față de Yazaki, care vorbea degajat despre Keiko Kataoka, femeia la picioarele căreia aș fi vrut să mă târăsc, spunându-i pe numele mic. Încercam să mi-l imaginez pe bărbatul acesta din fața mea, cu Înfățișarea lui de vagabond, punând-o pe Keiko Kataoka În patru labe, bucurându-se după pofta inimii de toate părțile corpului ei. În momentul În care imaginea s-a conturat clar În mintea mea, am simțit sentimentul de gelozie evaporându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lunga poveste, timp În care am băut două pahare de Kir Royal și patru de gin tonic. Nu era chiar o poveste În adevăratul sens al cuvântului, căci fata pe care o aveam În fața ochilor, așezată picior peste picior, cu Înfățișarea ei de eroină de manga, era chiar una din protagonistele acestei povești. — Ceea ce mi-ați povestit acum... surâse Reiko. Ce vreți să spuneți? Că Maestrul a ajuns pe străzi din cauza mea? Nu, nu cred așa ceva, am scuturat eu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a crezut că e ziua lui de naștere, mai ales când s-a dovedit că Lubbe era bolșevic. Numai că a uitat că arestarea unui vinovat înseamnă un proces, ceea ce presupunea că ar fi trebuit să existe enervanta formalitate a înfățișării de probe. Și normal că, de la bun început, pentru orice om cu capul pe umeri era limpede că Lubbe nu ar fi putut să acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]