21,520 matches
-
universul feminin al nimicurilor importante: „Inima beată îmi bate/ într-un miraj de șolduri legănate/ într-o boare înmiresmată/ de piele de fată/ sub o boltă de stele/ fundițe clipsuri brățări și inele/ cu globuri cu panglici cu ringhișpire/ și îngeri cântând la clavier/ e ceva de bâlci și de strană/ de odor și zorzoană/ de concert brandemburgic și tra-la-la/ de hârjoneală și osana”8 Dincolo de tehnica aglomerării obiectuale realizate prin enumerare, care este poate cea mai ușor sesizabilă și din
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
propagă, asemenea undelor unui lac contaminat de o piatră, înlăuntrul subiectului (al poetului, adică) stârnind un labirint de posibile răspunsuri. Odată ce cuvintele izvorăsc din conștient, dar și din subconștient, pot ele anima cu vârtejul lor locul pustiu unde răsună trâmbița îngerului la unison cu cea bătrânului nebun de la ospiciu, mărșăluind triumfător pe aleile parcului din preajmă, vestind apropierea judecății de Apoi? Sunetele ei le percep cei ce și-au cusut pe creștet urechi de tablă, nu două, ci un șir întreg
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și calmă lumină lunară sub care strălucesc întunecat, din loc în loc, nu hornuri, ci pietre funerare, acoperite de literele unui alfabet uitat. „Ta-ra-tata!... Ta-ra-ta-ta!” sună trâmbița îngerului. „Ta-ra-ta-ta!... Ta-ra-ta-ta!” și „Toratata! Tora-tata!” răspunde cea a bătrânului alienat cu gura lipită de burlanul găurit al azilului. Între timp, în spital, dar și la hotelul de vizavi, arcurile canapelelor scârțâie asemenea unor harmonici abisale, acompaniate de puhoaiele de corbi
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
turlei bisericii de lemn. Ele se vor transforma în trâmbițe, căci, se întreabă poetul stând în jilțul gol de lângă foc, de ce am avea nevoie de gură ca să putem vorbi, n-am putea oare articula cuvintele cu ajutorul timpanelor înălțând un imn îngerilor nebuni ce ne veghează din ceruri?! Semnele, metaforele lui George Vulturescu, spune distinsa doamnă Irina Petraș în prefața volumului Grota și literele, piatra, cuțitul, lemnul și ochiul sunt „un cod personal avar de decupare, de întoarcere înspre vârstele revolute, și
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
stofa morală. Ambițiosul Damian se adaptează din mers, intră în grațiile comuniștilor și urcă în ierarhia penitenciară, în vreme ce retractilul Octavian respinge colaborarea, îmbrățișînd soarta victimei. Damian ajunge torționar la Pitești, Octavian ajunge deținut la Rîmnicu-Sărat. Damian e Pegas în varianta îngerului căzut, Octavian e Crisaor în forma omului zidit de viu, căruia tăcerea, bătaia și izolarea îi devin condiții firești. Primul e hotărît să se afirme cu orice preț, al doilea e decis să se mortifice pentru a nu da satisfacție
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
inutile, precum țipetele, trântitul ușilor, pocniturile de bici, ciocănitul puternic etc.”. În legătură cu aplecarea spre abstinență a acelorași, aș mai avea de negociat. Tataie, mi-a spus un tânăr. „Tataie, vrei să stai jos?” Un fenomen de vârstă, scăderea tăriei de înger. Din ce în ce, nu mai suport nefericirea, înfrângerea. Când un personaj, ori un sportiv preferat, se îndreaptă cu evidență spre eșec, întrerup. Îmi amintesc o vorbă a lui tata, la filmele cu viață grea: „Nu avem noi destule necazuri
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
modulat magistral, singurul pe care memoria îl păstrează, iar pentru Thomas, chirurgul pe cale de a-și pierde mâna, arta intervine compesatoriu, fie că este vorba de Caravaggio sau de Michelangelo, pentru a înțelege armonia de orgă celestă și cor de îngeri care este creierul. Pentru că nu poți face abstracție de muzica corală care însoțește acest film despre lucruri grave spuse banal, fără emfază. Lirismul se varsă în imagine în filmul poetic al polonezilor Joanna Kos-Krauze și Krzysztof Krauze, Papusza, lirism care
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
ușor? DUMNEZEU: E un mod de a testa capacitatea ta de supunere. Ești liber să te supui, ești liber să nu te supui. |sta-i liberul arbitru. Libertatea de a alege. ALEX: Nu-i destul. DUMNEZEU: Poftim? ALEX: Prefer ideea îngerului ăluia divin, sau sfânt sau ce o fi fost. A încercat. DUMNEZEU: Încercare ce a avut drept consecință nesupunerea lui. A creat o lume alternativă. ALEX: De ce nu l-ai oprit? DUMNEZEU: Asta nu e în regulament. ALEX: Regulamentul lui
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
cum. Eu sunt singurul. Până acum, cel puțin. (Încearcă să o ia în brațe pe Marty și asta face să se împrăștie câteva fructe din coș. Apoi Alex pare lovit de un gând.) ALEX: Ai zis bărbat? MARTY: Mai degrabă înger, zău. M-a ajutat să culeg fructul ăsta. ALEX: Te-a ajutat să-l culegi pe acela? (Se referă la unul mare și galben, chiar portocaliu, pe care îl ridică de jos. Îl duce grijuliu la ureche.) ALEX: Se aude
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
ALEX: O slovă dificilă, chiar foarte grea, O, frate al meu. AB: Adică iau droguri și halucinațiile pe care le trăiesc îi transportă în zonele de rai ale minții lor interioare. ALEX: Adică intră în contact cu Bog și Toți Îngerii lui Sfinți și cu toate celelalte chekstii? AB: Nu cu Dumnezeu, în care mulți dintre ei nu mai cred. Totuși unii îl urmează pe cel căruia tu i-ai fi spus celavekul dezbrăcat și bărbos care a murit pe cruce
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
de stil care-l caracterizează și în acest ultim film, DRIVE, cu care a fost invitat în competiția de la Cannes. Ryan Gosling, protagonistul sau, interpretează un tip solitar care conduce, ziua, la Hollywood, în cascadorii cinematografice și noaptea, în “Orașul îngerilor” pentru spargeri de bănci. El e doar la volan, nu se bagă, riscul le aparține celorlalți. Ruta să accidentată se intersectează cu cea a unei femei care-și așteaptă soțul să iasă din pușcărie. În prima parte, filmul e o
CANNES 2011 - Nicholas Winding Refn, aventura unei vieţi. () [Corola-journal/Journalistic/26375_a_27700]
-
care Portocala mecanică încearcă să o exprime, el comite o erezie crasă. Mi se pare, conform tradiției, că omul vestic nu este încă gata să fie înlăturat, că zona în care funcționează liberul-arbitru ar trebui lărgită, chiar dacă dăm peste noi îngeri cu spade și flamuri cu blazonul Nu. Dorința de a diminua liberul-arbitru este, cred eu, un păcat împotriva Sfântului Duh. Atât în film, cât și în carte, răul pe care statul îl comite prin spălarea creierului lui Alex reiese în
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
Marius Miheț Foarte ambițios este proiectul început de Eugen Uricaru cu romanele Supunerea (2006), Cât ar cântări un înger (2009), Plan de rezervă (2011) și continuat acum cu Beniamin. Firește că ele se pot citi independent, având o poveste și structuri bine definite, însă riscul e ca noima de ansamblu să rămână incertă. Eugen Uricaru deține ceea se numește
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
atunci când vorbește, en passant, despre „tonul elegiac” al bucăților de aici. Corelată cu titlul, Unsprezece adnotări lirice pentru covoarele {erbanei, observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei/ o adiere caldă care răsucește roata somnului/ linia care atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
tipuri de substituții era sensibil. Ce-l nemulțumea, generic? Ce soluții găsea pentru aceste nemulțumiri. La p. 21, de exemplu, avem o rescriere a textului (deja citat de mine) de la p. 11. Diferențele sunt minimale. Dar trădează un radicalism: „aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere în sens unic. Ne vom permite, deci, și noi o „interacțiune”: dacă somnul e considerat antropologic, de mult, ca asemănător morții, cadedus din moarte, venind
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
antropologic, de mult, ca asemănător morții, cadedus din moarte, venind din aceasta ca formă temporară, întreruptă a ei, atunci un somn întors este unul întors la starea sa originară, revenit, recăzut în moarte, somnul definitiv. Si, firesc, nu „iubita”, nici „îngerul de bronz” nu se află în cauză, ci chiar „amorul”, cum scrie poetul, însăși iubirea sa își doarme somnul de moarte. Lectura nu este nici facilă, nici inutilă; este personalizată și personalizează; poate fi evaziune, poate fi și un impas
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
întîmplă același lucru, căci sentimentul că rătăcești întro luxurianță de detalii extravagante nu te părăsește de-a lungul lecturii. Subiectele sunt de nișă și felurimea lor e babilonică: experiențe extatice, șamani și vrăjitori, urcarea sufletului la ceruri și geomanție medievală, îngerii neamurilor și magia lui Giordano Bruno, eschatologie cerească și demonizarea cosmosului, mandala și schemele mnemotehnice, dualisme gnostice și viziunea lui Isaia, divinații și simpatii pneumatice etc. Culianu aduce cu un savant absorbit de un bazar de exponate religioase cărora le
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
Și, mai ales, există destui „orbi”, care se bucură degeaba de vederea lor dacă ei nu pot observa frumosul în viață. Ei uită să se bucure privind o floare, un fluture sau imaginile fantastice ale norilor care ne transmit mesajele îngerilor. Una este să te naști orb, fără să fi cunoscut vreodată frumusețea acestei lumi și alta este să ți pierzi vederea în timpul vieții. Noaptea devine veșnică și lumina rămâne doar în amintire. „Auzul este cel mai important!”, ar spune cei
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
facerii ce arde iubirea părinților pentru noi. 464. Câte stoluri vor mai brăzda cerul vieții mele în căutare de moarte prin Destin? 465. Urmele viselor sunt lacrimile trezirii. 466. Spune câte cuvinte ai hrănit cu inima ta? 467. Te înțeleg înger al morții că ești unica noastră destinație unde viața va rămâne fără Destin. 468. Am să te strâng în brațele viitorului meu pentru a ne regăsi în eternitatea fără de trecut a morții. 469. Am crezut în bolta înstelată a sufletului
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
de liniște se rostogoleau din adâncime Mai face coajă înc-un anotimp? spre înalt. Mergeam printre ele cu frică, Din ceruri ninge cu sămânță rară de parcă orice atingere ar fi putut răni Un Demiurg coboară din Olimp. timpul cosmic . “Ochii de îngeri plini de (Miruna Ocnărescu) raze” mă petreceau pe poteca ce ducea Îî la „Icoana stelei ce s-a stins“. ncepuse E nceput de an. Fiecare Ianuarie ă ă țș s -mi povesteasc , iar eu nu sim eam mi-l aduce
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
îl propulsează pe întuneca sublimul consens al inimilor iubirea salvează femeia demonica erou nu în brațele Mariei, ci ca ucenic iubiților din punctul culminant al apropiind-o de cea angelica: ”Tu ești al filozofului Ruben, care îi inculcă corului de îngeri, considerându-se sfânta prin iubire ” eroului setea de a încerca să devină singurul creator al acestei armonii Înainte de a fi zărit chipul Mariei, „o bucată din veșnicia lui Dumnezeu” sonore, singurul înzestrat cu Dionis aude melodia pe care o cânta
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
chipul blond, identificat cu adoarmă cu adevărat, troieniți de flori M a r i a a s t u p â n d u i g u r a ș i Maria din vis. de tei). asigurându-l că nu îngerii îndeplinesc Iubirea deznădăjduitului Dionis Simbolic este și cadrul selenar al voința lui: „când Dumnezeu vrea, tu se încarcă acum, în deznodământ, de iubirii cu Maria ideală, pentru ca gândești ceea ce gândesc îngerii”. speranța care „mângâie lin pe toți această iubire este
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
Maria din vis. de tei). asigurându-l că nu îngerii îndeplinesc Iubirea deznădăjduitului Dionis Simbolic este și cadrul selenar al voința lui: „când Dumnezeu vrea, tu se încarcă acum, în deznodământ, de iubirii cu Maria ideală, pentru ca gândești ceea ce gândesc îngerii”. speranța care „mângâie lin pe toți această iubire este nu numai un izvor Aici nuvela capătă caracter de basm. muritorii” că va fi iertat pentru de fericire personală, ci și o Fila a șaptea a cărții de astrologie rătăcirile lui
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
duseseră la împletească faustian iubirea cu setea pământului”, arzător, în timp ce, sub iconoclastic față de divina iubire de frumos („Și ce frumos făcuse el în lucirea semnului arab, călugărul creatoare. Pierderea manuscriselor și lună”) sau să-și exprime adorația prin prezicea melodia îngerilor, notă cu a tabloului înseamnă ieșirea lui Dionis contopire absolută, făcând din drumul notă, în cel mai candid spectacol din pactul mefistofelic pe care îl 33 Ș T E F A N C R I S T E A ( R
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]