3,183 matches
-
infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă și oțel ai unei cabine telefonice. Se chinuia îngrozitor acolo, asta era cât se poate de clar. În timp ce mă apropiam, a bătut de mai multe ori cu palma lui cărnoasă și palidă în metalul încins. Țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu prosoapele timp de zece minute. Gagicuța în halat chiar și-a băgat capul pe ușă și a țipat la ei prin aburul care umpluse baia... N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mult? — Nu știu, spuse ea. Amândoi sunt nașpa. Am intrat într-un bar discret luminat, dar fără discotecă, de pe Fiftieth Street. O vreme am citit ce scria pe biletul meu. Pe scaunul de lângă mine, un conțopist care tremura tot înghesui grăbit în el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat cutremurător... Pentru mine vin alb: încerc să mă păstrez în formă. E prima porție de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul meu. Un actor bătrân care cântă arii de inimă albastră în bombele de pe străzile mărginașe. O crainică a unui post de radio, pe care o văd uneori înghesuindu-și copiii în Boomerangul hodorogit. Zilnic, un realizator ratat de talk-show-uri și un fost examinator la concursurile cine-știe-câștigă, astăzi alcoolic, iau masa îmbufnați la Kebab House din Zilchester Gardens. A, da, mai e și un scriitor care stă lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în apartamentul meu. Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt bine primenit și dichisit. Curând se va auzi soneria și Selina va fi aici cu ochii ei de pisică persană, cu lucrurile ei înghesuite într-o geantă, cu gura ei fierbinte, cu desuuri de profesionistă, cu încheieturile mâinilor zgâriate, cu parfumuri de budoar și, probabil, cu aroma altor bărbați. Ținând, însă, cont că totul se desfășoară sub auspiciile pornografiei, totul e în ordine, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
modele, actori, producători, dubluri, aroganți, cascadori, sufleuri, scenografi, oameni cu bani - oameni caraghioși, nu oameni normali. Și femei nostime, jonglând cu sexul, cu timpul și cu banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare nouă mutare, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare nouă mutare, toate piesele fiind fixate, înțepenite sau așezate așa încât să piardă... Dar ici și colo se ivesc și indivizi care par să fi prins linia cea bună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
auzit scoțând un țipăt ascuțit de furie și refuz și, probabil, de rușine. Am rupt-o în bucăți cu mâinile goale. Apoi am rămas în centrul camerei, spunându-mi, hopa, ia stai, ia stai așa. Dar printre ridurile mele se înghesuiseră câteva lacrimi bune și mă simțeam mai prost ca oricând. Totul mi-a venit dintr-o dată. O să-ți spun despre ce cadou era vorba și cred că mă vei înțelege. Nu era nici un bilet înăuntru, afară de o femeie de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cap. De unde ai știut că mă întorc? „N-am știut“ a continuat ea încăpățânată Și așa cum ți-am mai spus, nimeni n-a știut, nici chiar Ella Llewellyn. Cui îi pasă, mi-am spus eu, și am încercat să o înghesui imediat în pat Aveam o mare dorință să o posed iar. M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau Polly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-a luat dracu până am reușit să scap de ele. Am făcut un adevărat du-te-vino pe scările alea, după care am luat-o împleticindu-mă pe străzi în căutarea unui loc unde să le arunc. Până la urmă le-am înghesuit în două lăzi de gunoi uzate. Ce să spun, de mare folos mi-a fost toată povestea asta. Violul și jaful - nu știu cine se ocupă de relațiile lor cu publicul, dar amândouă sunt supraevaluate. Viața de scandal se poate transforma uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față-n față. A fost extraordinar. Am putut să verificăm toate mișcările voastre. A fost îngrozit de întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Amândoi am fost îngroziți. — Fiecare în felul lui. Chelnerițele din locul ăsta întunecos fuseseră obligate să se înghesuie în echipamente tare tinerești - bavete, șosete. Studiul pieții a stabilit fără nici o îndoială că acesta este fetișul cel mai des întâlnit la bărbați. Și tot timpul spuneau poftă bună și vă dorim o zi plăcută și bine ați venit. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
crezut să existe vreun jucător care să mă poată încurca până la jumătatea partidei: cam după a cincea mutare, micul Martin a ieșit din tipar. A făcut o ieșire lipsită de noimă a calului, țopăind pe mijlocul tablei, în timp ce eu îl înghesuiam cu prima mea linie. Există o astfel de deschidere mi-am spus eu și am dublat. După care el m-a castorat! M-am holbat la zarurile mărite... Șahul înseamnă confruntarea unor minți, un șoc între culturi individuale și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu. Eu eram jokerul din pachet. Nu știu cât... cât de realistă era schema lui, dar ar fi putut să țină. Dublu, spuse el și mută. Cel de-al doilea nebun al lui s-a lansat într-un atac care mi-a înghesuit calul într-o regină deja înăbușită de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în al doilea rând al meu. Dacă aș reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu și când apărea un culoar liber în față înainta cu viteză maximă, fără să semnalizeze că se desprindea din rând. Am tot trecut de pe-o bandă pe alta și apoi am făcut dreapta spre complexul Broadgate, care se înghesuia deasupra stației de metrou din strada Liverpool. Pereții de granit roz murdar amenințau de pe ambele părți, făcându-mă să mă simt într-un mod plăcut mică și insignifiantă pe lângă scara la care fuseseră construiți; l-ar fi făcut chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lista de depuneri directe mergea mână în mână cu teoria mea că Charles nu îl șantajase pentru bani, ci pentru avantajele poziției lui în bancă. Am umplut filtrul și mi-am făcut o cană de cafea, în timp ce ideile mi se înghesuiau în cap. Ideal, ca să pot verifica informația, aveam nevoie de lista invitaților care fuseseră la petrecere. Hawkins putea face rost de ea pentru mine. Sau i-aș putea cere să verifice el numele. Încă un gând îmi trecu prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Viața este extrem de nedreaptă îndeosebi cu intelectualitatea inginerească“, l-am compătimit. „Tu ești la lucru, te cheamă șefu’, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai rămas cu tot cu vizeta ei închisă.“ Inginerul mi-a surprins privirea. „De-acolo începea sectorul viețașilor“, a precizat el. „Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă“, a mai oftat apăsat, ferm convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se va aprinde lumina în odaia dinspre stradă și aveam să vedem curva. Venise de câteva săptămâni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imaginea acelei mari săli cu studenți și profesori parcă ei înșiși timorați de ceea ce făceau. Stăteam lângă Lia. Fostă colegă de grupă din anul pe care-l pierdusem. Ei erau acum în anul trei. Îmi plăcea de ea. O mai înghesuiam uneori prin câte-o sală de seminarii, după-amiezile când venea și ea la Bibliotecă. Ne jucam mai mult, hârjoană adolescentină încă. Când dădusem prima dată concursul de admitere, Lia era în banca din fața mea. În timpul probei de gramatică s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grăbea, aproape că trăgea de mine. Pentru o clipă, am crezut că, dacă Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească. Imaginația mea, Îmbătată Încă de atingerea și de gustul trupului ei, ardea de dorința de a o Înghesui pe o bancă, de a o săruta, de a-i recita tot șiragul de nerozii care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să se prăpădească de rîs pe socoteala mea. Însă Bea deja nu mai era prezentă. Ceva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un trepied. Fiecare dintre ele avea o formă evident deosebită și nu mi-a luat prea mult ca să discern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai Întâi bărbații, apoi femeile... E loc aici pentru toată lumea. Nu vă Înghesuiți. În caz de aglomerație, mă pot multiplica... O scurtă meditație cu mâinile Încrucișate pe piept nu strică nimănui...” Făcută din cartilagii de cea mai bună calitate, carcasa doammnei Bernic avea proprietatea de a se plia pe orice corp străin, mulându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]