10,200 matches
-
ar presupune ca el să rămână, ca perceperea sa să suscite din partea spectatorului sporirea sensibilității sale, a inteligenței sale, ca spiritul, prins în această muncă interioară, să se atașeze de imagine, ca aceasta, în loc să fie prinsă în vârtejul care o înghite, să scape acestuia și, asemenea imaginii estetice, să se imobilizeze deasupra timpului, în această omni-temporalitate care aparține obiectului cultural și îl menește contemplării. Însă atunci viața n-ar mai căuta să fugă de sine într-o asemenea imagine, ci mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lui savante acționau ca un sedativ puternic, pentru că pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
hoțească cu ei la miez de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl investise era suficientă pentru nimicirea pe loc a oricărui dușman al Sfintei Maici Biserica și al Maiestății Sale Catolice regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se, ca și Charles de altfel, că povestea cu nunta avea să se lungească și să devină tot mai complicată, dădu la iveală un caracter antipatic, de june favorit prost crescut și plin de o aroganță frivolă; ceea ce foarte anevoie Înghițeau gravii hidalgi spanioli, mai cu seamă În legătură cu trei aspecte care pe atunci erau sacre: protocolul, religia și femeile. Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și glasul. De data asta o făcu zgomotos. — Sunt Întotdeauna la dispoziția Înălțimii Voastre. Pielea Îi trecea de la extrema paloare la roșeață subită, de parcă Îl lua când cu frig, când cu cald. Ceea ce Îmi pot imagina despre această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sumbru. Nu ești de părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nu am nevoie să-mi vină în minte mai mult decât îmi vine, zic eu. Ajunge și e chiar prea mult. Ai putea realiza o lucrare în mai multe volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că de cele mai multe ori le dădeam în bătaie de joc. Când, de exemplu, m-ai întrebat despre eternitate, ți-am comunicat că există două eternități, una înainte și alta după noi, și că amândouă sunt probabil egale. Și tu ai înghițit povestea asta! Tot așa și când m-ai întrebat despre foc. Eu ți-am răspuns că focul e făcut din flogiston. Chiar și asta ai acceptat-o, cu ochi supurându-ți de mulțumire! Dintr-o nevoie firească, orice om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în clipa în care cel mai mare ceasornicar al lumii și-a lăsat urbea nerecunoscătoare singură și neajutorată! Cât l-am tolerat! Trebuia făcut zob de la început, cu drăcovenie cu tot! Știți cât v-am tot zis!” „Acu’, gata, a înghițit șoricioaică!” a ținut-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult de trăit?! Un hodorog!” s-a vârât un vidanjor. „Ne-a tot înșelat!” a țipat cineva. „Până-n ultima clipă!” s-a auzit un glas răgușit. Poate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului. Dar zadarnic. Vizavi, acesta rămânea în picioare, drept de parcă înghițise un băț. G. a căutat să-i prindă privirea, dar încercarea s-a dovedit grozav de anevoioasă. Doar de două-trei ori, ca într-o străfulgerare, a reușit, dar prea puțin pentru a crea, cât de cât, între ei o punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
consecință. Pentru că există părinți care își exprimă prea des și prea violent furia, iar la cealată extremă sunt cei care se tem să o exprime. profesorul universitar Pânișoară, citându-l pe Potter-Efron (2006), arată de ce aleg unii părinți să își „înghită” furia: fie că le este teamă că își vor pierde controlul, fie că le este teamă de respingere (din partea copilului, a partenerului, a altor părinți) sau pentru că se simt vinovați (consideră că exprimarea furiei poate dăuna sănătății psihice a copilului
Părinți de succes: Exprimarea nemulțumirii în mod pozitiv, fără furie în fața celui mic (1) () [Corola-journal/Journalistic/80467_a_81792]
-
este tantum rosa? Un praf, care se găsește în farmacii și este destinat zonei intime a femeilor. Însă rețeta este alta. Una care promite euforie, halucinații vizuale, energie, delirări, stare de greață. Praful ori se trage pe nas ori se înghite, amestecat în prealabil cu apă sau zeamă de lămâie, la alegere. Autorul rețetei scrie din experiența proprie: “Am luat și eu aseară cu patru prieteni și încă am efectul... Am stat două ore din noapte doar uitându-mă pe geam
Drogurile se prepară în bucătărie. Rețete la liber pe bloguri și forumuri by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80485_a_81810]
-
fost și excepții acum, că n-am fost eu peste tot. Dar Armata, ca chestie generală n-a tras. Erau amicii ăștia de la regiment și ne întâlneam și spuneau: 'Bă, dacă ne scoate, pe noi, pe voi, nimeni nu trage! Înghițim cartușele. Nu tragem. La revedere'. Deci opinia era clară în Armată în perioada aia”. Securitatea trăgea cu pistoale ascunse în diplomate „Am înțeles că erau cei de la Secu’ care mai omorau câte unul ca să îi sperie. Aveau niște diplomate, și
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, șoapta ți se urca în gît, în creier și fugea în suflet, ochii creșteau nefiresc în fața ochilor mei, gura se deforma ca însuși personajul și părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovățiile toate, pămîntul. Cît de tare l-au prețuit actorii. Și nu doar cei de acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
era teamă, era drăguț soldățelul și i-ar fi stat bine printre lucrurile mele, de-asta i l-am cumpărat Nuriei când a împlinit șase ani, ce mai idee am mai avut și eu, era cât pe ce să-l înghită cu baionetă cu tot, "Scuipă-l", îi ziceam, pe bunicu-tău nu mi-l mai amintesc, dar știu că după câteva săptămâni am văzut soldățelul la Marta, fata care stătea în bancă cu mine, soldățelul lui Gustavo în mâinile urâte ale
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
se poate folosi sintagma limba română, ca și cum ar fi ciumată. Oamenii politici aflați la putere, toți mari lingviști, după modelul lui Stalin, au stabilit că limba română din Basarabia este o altă limbă, limba moldovenească. Iar cei care nu pot înghiți această gogomănie trebuie să vorbească, din nou, conspirativ despre limba română sau să recurgă la glotonimul lașității, limba noastră. Mai mulți ziariști mă întreabă ce cred despre refuzul ministrului culturii de a numi română limba română. Le spun că e
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
televizate ca ea să nu atragă atenția decît dacă predispune la plăcere. Prin urmare, toată industria mediatică are două pîrghii din care își trage elanul: divertismentul și publicitatea. Logosul culturii a fost înlocuit de logoul subculturii de promoție. Valoarea e înghițită de firmă, iar simbolul capitulează în fața mărcii comerciale. Iar desfătarea vizuală și elanul reclamei devin un fel de liant psihic care împrumută omenirii o neașteptată unitate planetară. E ca și cu ar apărea un rizom electronic ale cărui rădăcini, alcătuite
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
intenție de ordine. Dimpotrivă. Sînt frumoase așa, alcooluri dintr-un copios prînz literar. E de pomină ipoteza că biliosul Grummer (cu o digestie înceată, carevasăzică), suferind, dimpreună cu Algazy, de pică, adică de aplecarea spre a mînca orice lucruri necomestibile, înghite egoist resturi de poeme, iar co-asociatul său ,cu groază observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese bun în literatură fusese consumat și digerat." (p. 76) Dacă literatura moare, atunci totul este permis, așa că cei doi se consumă unul
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
inutil". În fond, lestul este ceea ce trebuie abandonat în momentul plecării, lucrul de care cineva se descotorosește rapid ca să-și găsească libertatea. Destul de rar este țagher - " Profitând de faptul că nu se afla nici un Ťțagherť cu ochii pe el, (...) a înghițit un amestec de medicamente, numai de el știut. Medicii au stabilit că pușcăriașul se otrăvise cu barbiturice" (Ziarul de Iași, 15.12.1997); "m-au și băgat în seamă patru țagheri" (Avasilcăi 1994: 10), pe care dicționarele noastre nu-l
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
păstrat acea fabuloasă limbă pe care-o descoperisem pe Magheru sau Calea Victoriei, urmărindu-i minute în șir pe doamnii îmbrăcați, vara, în costume de culoare deschisă și purtând elegante pălării de Panama. În rest, parcă acea întreagă lume a fost înghițită, cu limba ei cu tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicol al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
afirmația apăsată că integrarea europeană nu înseamnă dizolvare culturală, ci se oprește la finanțe, economie, turism lucrativ, migrațiune a formelor de muncă, structuri politice - culturile naționale trebuind să fie, însă, protejate. La ora de față și centrul este obligat să înghită acest adevăr - el, centrul, care abia așteaptă să scrie și să gândească franțuzește, englezește, chiar nemțește (deși e cam greu!...), să se lanseze în lumea mare prin indivizii lui tot unul și unul, să scape de încorsetările cuvintelor balcanico-danubiano-carpato-pontice. Poate
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
a avut noroc că a supraviețuit abuzului de droguri și alcool. El face aceste mărturisiri în autobiografia care va apărea în cursul acestei săptămâni, potrivit Agerpres. În carte scrie: ' Am tras pe nas 20 de milioane (de dolari). Mi-am înghițit mașina Porche, avionul, casa în care am băut și am luat droguri până n-am mai știut de mine. Aveam o rezervă de droguri pe scenă, alături de băutură...Puteam să mor probabil de câteva ori până acum'. Autobiografia lui Tyler
Solistul grupului Aerosmith, Steve Tyler, mărturiseşte că a cheltuit 20 de milioane de dolari pe droguri () [Corola-journal/Journalistic/70159_a_71484]
-
seninătate prevenitoare. E ca și cum ai primi un prisos de motivație din partea unui gînditor care nu prididește să-ți explice că motivațiile vieții nu fac doi bani. O infuzie de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
vor fi, sînt, de bună seamă, tot cum erau de lente. "Ecou rămas în aer ca o șuviță-n carte" (XXI) e semnul acestei defazări. Ai vorbit, și ai plecat. Te mai ascultă cineva, în lumea pe care nimicul o-nghite cu viteza luminii? "E o putere a nopții și a răului care zace în noi sau vine de departe./ E o ființă străină care se ridică în vârful degetelor tale/ Care se-așează'n carne și îți îmbracă pe dinăuntru
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
devin concepte și repere. Iată un exemplu în poemul intitulat fără titlu, în care, în mod evident, imaginea inițială poate fi doar presupusă, dar ceea ce a rezultat este poezie cu acte în regulă: "iartă-mă / n-am vrut să te înghit / însă pur și simplu se cuvenea / ca măcar unul dintre noi / să supraviețuiască / mărturisea apa // în timpul visului // cred că-i părea teribil de rău // oricum/ avea lacrimi în ochi". Există însă multe alte texte în care numeroase structuri extrem de condensate
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]