4,859 matches
-
speranța că vreodată va ajunge și el la fel de împuțit. Munceau în locul profesorilor câte douăsprezece ore pe zi dar nu se plângeau, ba mai mult, deși calculaseră că investiția făcută se va amortiza cam în trei sute de ani, perspectiva nu-i îngrijora deloc. Erau, ca noi toți de altfel, la tinerețe, fericiți iar pentru asta locuitul într-o garsonieră mobilată spartan și cele două mese pe zi formate din chifle cu parizer li se părea suficient. Adevărul este că aveau dreptate. Se
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
mai mult. Așa se face că la poarta castelului începură să sosească daruri, care mai de care mai de preț, la care, însă Astor nu arunca mai mult decât o privire. Cauți ceva anume? Îl întrebă într-o zi regina, îngrijorată de lipsa de entuziasm a fiului ei. Privește numai câte lucruri frumoase ți-au trimis prințesele stelelor. Nu trebuie decât să alegi darul care îți place cel mai mult! Poate această sabie poleită cu praf de stele, dăruită de prințesa
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
căpitani, că trebuie să mai vină, le cer să vorbesc cu împăratul înainte de a ne arunca în cuptor. - Și dacă ne aruncă fără să-ți dea voie să vorbești cu împăratul?... Ei, ai amuțit? Nu mai ai idei? Mărțișor se îngrijoră. Era posibil să nu-l ierte împăratul, dar, dacă nu ajungea la el, era și mai rău. Nu mai avea nici o șansă... Cum stăteau ei îngândurați, neștiind ce să facă, se pomeniră că ușa se deschide și căpitanul Foc-Nestins, însoțit
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
și nici afacerile. Mâine începe o nouă lună, spune ea, în acea lună ar trebui să trăim ca și cum nimic nu s-a întâmplat.....raționamentul său a fost simplu: "Fiul nostru are examene în această lună și nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre". Am fost deacord cu toate acestea, pe când ea a făcut o a doua cerere: "Trebuie să ne amintim de ziua în care proaspăt căsătoriți fiind, cum m-ai luat în brațe și m-ai dus în dormitorul
O CĂSNICIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376091_a_377420]
-
un punct, au dreptate în sensul că luptă să-și păstreze identitatea și trebuie să li se respecte acest drept. Atunci, noi de ce nu vrem să ni se respecte acest drept, măcar pe teritoriul nostru? Pensionarii-ultimii mohicani Totuși, nu mă îngrijorează așa de mult agresiunea barbarismelor englezești. Dintre ele, limba română va adopta multe neologisme, pentru a-și dezvolta posibilitățile de comunicare. Dar va rămâne în continuare tot limba română. Un alt fenomen mă pune pe gânduri: cântecele românești nu mai
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
trecută? l-am întrebat eu ironică. - Răspundeți-mi afirmativ, apoi vom hotărî împreună locul! zâmbi el și luându-mă abia sensibil de spate, mă conduse spre locul unde-și parcase mașina. A urmat o călătorie a cărei durată m-a îngrijorat oarecum, drept care m-am foit necontenit în scaun. Nu voiam să-mi arunc nici o secundă privirile în spate, ca să nu-i atrag atenția spre mașina condusă de José, care ne urmărea de la mică distanță. Eric Lord, impasibil ca o mască
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
pentru eliberarea provinciilor ocupate de ruși. În noaptea aceea, Mareșalul ordonase: „Ostași, treceți Prutul!” Bărbații buni de armată care mai erau pe acasă rămaseră încremeniți și, duși cu gândul la ce-i așteaptă, începură să se închine. Femeile, deznădăjduite și îngrijorate de neprevăzut, gândindu-se la „ce se vor face singure cu copiii!”, se puseră pe plâns. Era o zi tristă, ca un bocet nesfârșit ce se întrecea cu dangătul clopotelor. Tăcut, cu imaginile de atunci în minte, Petrică socoti din
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
celor doi copii. Adrian și Mihai s- au retras apoi spre casele lor. Robert a găsit cu greutate ușa pe care intrase. Când s- a reîntors, Gombo era puțin agitat. - S- a întâmplat ceva?, a întrbat copilul trist. - Da. Eram îngrijorat. Au trecut două ore și nu mai apăreai. Sigur că sunt îngrijorat, a răspuns precipitat omul de zăpadă. - Știi, mă gândesc la bătrânul acela, la Mihai, un copil ce poartă același nume ca tata, la toată întâmplarea. Și mă mai
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
lor. Robert a găsit cu greutate ușa pe care intrase. Când s- a reîntors, Gombo era puțin agitat. - S- a întâmplat ceva?, a întrbat copilul trist. - Da. Eram îngrijorat. Au trecut două ore și nu mai apăreai. Sigur că sunt îngrijorat, a răspuns precipitat omul de zăpadă. - Știi, mă gândesc la bătrânul acela, la Mihai, un copil ce poartă același nume ca tata, la toată întâmplarea. Și mă mai gândesc la ceva...Dacă nu găsesc ușa care trebuie! Am să ratez
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
să se îndepărteze câteva clipe. Trecură astfel câteva zile și nici un alt semn vital nu mai fu observat. Paula era în pragul deznădejdii. Acea iluzie nebunească se dovedea a nu fi altceva decât o iluzie. Apatia puse stăpânire pe ea, îngrijorându-i pe toți. Codruț decise să aducă copiii acasă ca să-i impună alte responsabilități. Constrânsă de situație, Paula se lăsă prinsă în angrenajul familiei și părea că ideea soțului funcționase. Acum în jurul Sofiei era mai multă animație și gălăgie. Frații
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
Aurore nu s-a arătat dispusă să bată iarăși calea spre gară, știuta deja, și mă îndemnase să o luăm pe ruta secundară ce urca ușor către o margine de pădure, de unde vederea se deschidea mai larg asupra locurilor. Mă îngrijorasem puțin, pentru că iarna nu obișnuiam să merg în direcția aceea, mă puteam împotmoli în troienele adunate de vânt pe liziera, în schimb vară apucăm ades călare pe acolo, fiindcă aveam facilitatea de a umblă ocrotit de umbra copacilor. La vreo
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
Simțea telepatic că un ceva era în neregulă și acest lucru o întrista până la disperare. Toată noaptea s-a zvârcolit în pat, a transpirat intens și s-a trezit din somn cu un junghi în piept, dar nu acesta o îngrijora. ...În același amfiteatru, când i-a venit rândul să-și prezinte lucrarea de diplomă, simțea că nu-i în stare să se concentreze, motiv pentru care a cerut președintelui comisiei, permisiunea să fie lăsată mai la urmă. Fața îi era
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
părea o chestiune bună, dar acum poate că și aceasta contribuie din plin la distrugerea identității multor popoare. Tot ceea ce sper, este faptul că m-am înșelat, că nu am fost suficient de inteligent, poate puțin paranoic, încât să mă îngrijorez prea mult de soarta Europei și a cetățenilor ei, chiar și atunci când nu este cazul. Dar dacă voi avea dreptate, oare cine va plăti factura incompetenței celor din vârf? Nu cumva vom plăti tot noi oamenii de rând, sub o
UNIUNEA EUROPEANA A MURIT? EUROPA ÎŞI TRAGE ULTIMA SUFLARE… de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372213_a_373542]
-
o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii? Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece ani de străinătate nu au fost destul de lungi ca să șteargă neliniștile lui Eminescu din mine. Aici, pe peronul spaniol
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii?Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece ani de străinătate nu au fost destul de lungi ca să șteargă neliniștile lui Eminescu din mine. Aici, pe peronul spaniol
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
să la faci în acelas timp. • O singură excepție nu strică regulă (Liviu Antonesei). • Umor negru!? Nu e political corect... Scrie umor african! • "I-am selectat după înfățișare, ca după inteligenta, în nici un caz." • Nu locuitorii de la periferia orașelor mă îngrijorează, ci de la periferia societății. • M-a lăsat fără vorbe, dar cuvinte mai am. • Am o pisică dresată... Merita toți banii care îi primește (Beatrice Vaisman). • Măgarul troian! • Lumea e condusă (relativ) de proști și fotbaliști. • Mai spune-mi o dată, dar
PĂSTREAZĂ-ŢI UMORUL & CU DEGETUL PE RANĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376277_a_377606]
-
sățios. Lasă, că știi tu ce vreau să spun! Și nu ai decât câteva luni, de când profiți de dulceața fructului lui Adam! Nu de Adam am eu nevoie, ci de tine ! Mulțumesc că ai specificat acest lucru. Eram atât de îngrijorat că te gândești în altă parte... Am simțit un ghiont ușor, în loc de răspuns la gluma mea ironică. Episodul scăldatului de mai sus s-a repetat nu peste mult timp. Ori de câte ori soacra mea nu era prin casă, fiind plecată, ba pe la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
Emanuela a închis apelul cu Dorina și, în timp ce forma numărul de telefon al părinților, intră în bucătărie să așeze ibricul pe foc, ceea ce și făcu cu gesturi aproape mecanice. Voia un ceai din flori de tei. Răspunse tatăl său. Era îngrijorat și i-a spus că se gândea să o sune. L-a pus la curent cu veștile, cu faptul că găsise fetița, că este bine. Întrebată fiind în legătură cu Adrian, dacă a sunat, Emanuela i-a spus că a vorbit cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
la curent cu veștile, cu faptul că găsise fetița, că este bine. Întrebată fiind în legătură cu Adrian, dacă a sunat, Emanuela i-a spus că a vorbit cu el, este bine și le transmite multă sănătate. Nu voia să-și mai îngrijoreze și părinții. Era suficient de îngrijorată ea. După ce l-a chestionat puțin pe tatăl ei cu privire la starea sănătății și la medicația pe care o are de luat, l-a rugat să-și poarte de grijă și el și mama și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
că găsise fetița, că este bine. Întrebată fiind în legătură cu Adrian, dacă a sunat, Emanuela i-a spus că a vorbit cu el, este bine și le transmite multă sănătate. Nu voia să-și mai îngrijoreze și părinții. Era suficient de îngrijorată ea. După ce l-a chestionat puțin pe tatăl ei cu privire la starea sănătății și la medicația pe care o are de luat, l-a rugat să-și poarte de grijă și el și mama și i-a spus că îi va
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
ținându-le de mână, așteptând să le ia flăcăii și să le strige: -Ăăă-ree! Al cuui e-aceest odoor!? Odrasla, frumos pieptănată și îmbrăcată, deseori se speria. Dădea din mâini și din picioare, urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
etapă - și poate de aceea trecem prin suferință într-un asemenea grad. Polidor SOMMER: Ați afirmat că „trebuie să ai, înainte de orice, atitudine morală“ pentru a răzbi în jungla financiară mondială și să nu îți îngropi propriul popor. Eu sunt îngrijorat de soarta monedei naționale. Nu vi se pare că moneda Euro este umflată artificial? Călin GEORGESCU: Chiar este, pentru țări precum Spania, Portugalia, Irlanda. Prinse în lațul monedei unice supraevaluate, în raport cu competitivitatea reală a economiilor lor, aceste țări au zero
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria lașitate. - Fiule ce ai pățit? Nu arăți prea bine! se îngrijoră și tatăl, privindu-l cercetător. - Nu-i nimic, cred că am mâncat prea mult și prea repede, așa cum îmi e obiceiul și acum stomacul meu m-a luat la șuturi! explică el dezinvolt, încercând să pară cât mai veridic. - Poți
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
de zăpada ce-i îngreuna mersul și pe care nu voia să o aducă în casă. Își îmbrățișă duios nevasta, dar privirea lui căuta umbra statornică și enigmatică ce nu se îndepărta de casa lor. Ar fi vrut să fie îngrijorat, dar nu era! Prezența aceea nu părea să fie ostilă, decât dacă era alungată. Chiar și așa, se întorcea mereu la locul de veghe. Ciorba caldă și parfumată ce bolborosea pe vatră în oala de lut, pâinea pufoasă și aurie
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
cu hotărâre două calmante, căci ajunsă la acel nivel, durerea nu mai putea fi combătută cu metode clasice. Nu o dată ajunsese la urgență în plină criza de cefalee, așa că era mai bine să evite o astfel de situație. Se mustră îngrijorată pentru neglijența ei, când stomacul agresat pe nedrept de efectul tempestiv al medicamentelor, începu să dea semnale insistente de foame dureroasă și greață. ,,Uff, ce idioată mai sunt! Trebuia să mănânc ceva înainte!” Se grăbi să remedieze eroarea, pregătindu-și
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]