2,464 matches
-
acesta este foarte periculos. Când eram afară, la stația Kodemmachō, mi-era clar că e o situație critică. Persoanele din jur își continuau viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mașinile circulau normal. Și acum, când mă gândesc, mă îngrozesc. Ce contrast ciudat... La televizor a fost prezentată doar partea pe care ne aflam noi, destul de diferită, mi s-a părut mie. Atunci am conștientizat din nou cât de periculos e televizorul.“ „Dacă mergi în fiecare zi în metroul, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
insomnia. Sunt norocos că am scăpat atât de ușor, ținând cont de gravitatea intoxicației. Sentimentul acesta de teamă nu vrea să dispară. Când mă întorc de la firmă, mi-e frică să merg pe drumul întunecos din fața casei. Normal că sunt îngrozit de Aum. Mi-e teamă să nu devin iarăși o țintă. Mi-am cumpărat un baston din fier maleabil pentru auto-apărare. L-am plimbat după mine o lună de zile. Apoi am renunțat, pentru că era prea greu (râde). Parcă obosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa că totul este ținut bine ascuns. E greu să demonstrezi lucrul acesta. - Ar fi complicat. Să ne întorcem la viața din sectă. Chiar a fost una liniștită? Nu, au fost și probleme. La început, când am fost în Aso, mă îngrozisem câte lucruri făceam. De-abia construisem clădirea și apoi am demolat-o. Se pare că nu era cee ce ne trebuia, așa că au distrus-o. Ca la sărbătorirea unei școli. Muncești din răsputeri să construiești un model, iar la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atmosferă destul de urâtă acolo. - Nu prea vă îndreptați spre mântuire? Nu mai suportam. Era o perioadă când mă gândeam să plec. Am făcut tot ce-am putut în ciuda a tot, când m-am hotărât să-mi dobândesc mântuirea, deși mă îngrozea foarte mult. De două ori le-am trimis demisiile superiorilor mei: Nu mai pot sta în Aum!» Cred că asta a fost în 1992. Așa m-am apropiat de superiorul meu, Murai. Au încercat să mă convingă, așa că am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmpla... Cuțulache, însă, vrea să fie corect cu cei ce se dovedesc a fi drepți cu el. Are, însă, pentru cei care nu-și văd de treabă și se țin numai de rele, niște dinți ascuțiți și tăioși care te-ngrozesc doar când îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani care le-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cuib. „Să vă fie de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți? - chiar pe salteaua Sorinei. „Vezi dacă nu ești cuminte și nu ești atent?” ar vrea să-l certe ea. Însă, văzându l cât e de speriat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o femeie mecanic, de ce nu? Te puteai gândi și că i-a telefonat soției lui ca să-i ceară numărul de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul acesta mă îngrozi. Respinsei responsabilitatea. Apoi curiozitatea puse stăpânire pe mine. Aveam dreptul să mă uit prin actele de identitate ale necunoscutului? Nu mi se păru prea elegant. Îmi dădui seama că nici atitudinea acestui bărbat nu fusese elegantă: să vină să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de oră mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană”. Mintea mea îi căuta scuze, așa că le găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât soiul acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să-mi spună: „Scuzați-mă, mașina mea are un bâzâit ciudat, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?” N-ar fi părut destul de grav. Politețea l-a constrâns să pretexteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
El a umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni. 7. A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe toți luminătorii cerurilor, și voi răspîndi întunericul peste țara ta, zice Domnul, Dumnezeu." 9. " Voi mîhni și inima multor popoare, cînd voi vesti pieirea ta printre neamuri, în țările, pe care nu le cunoșteai. 10. Voi face să se îngrozească multe popoare de tine, și împăraților lor li se va face părul măciucă din pricina ta, cînd Îmi voi învîrti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viața lui, în ziua căderii tale." 11. Căci așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mai scoate [nici] mii de draci din el. DRAGUL Ah! gîndurile-mi toate ce greu stau să s-adune Eu cântăresc cuvinte ce am să pot a-ți spune; Ia vino mai aproape: Roman, ce crezi tu oare?... O taci! Mă îngrozește s-aud și de la alții Aceea ce în suflet îmi doarme necurmat De-i trecu lui prin minte... lui, ce e drept și bun, Desigur că atuncea în Sas e fapt-aproape... Roman, m-auzi tu oare?... Nu-i om să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doar pământul o astupă." Vodă-i bun", Îmi zicea nebunu-acela." Pot ca să te prind de piept, Să te prad sau[să] te spînzur?... Nu pot, vere... Vodă-i drept. BRAD Vorbe de pe altă lume... Eu ți-o spun că mă-ngrozesc... Una numai din acele fapte daca povestesc Ce se apune cumcă Vodă le-ar fi pus [la] cale. Știi Pe-acel tânăr ce venise, ici pe la Sântă Mării, Drept la trup, mai drept [la suflet], un străvechi și nobil nume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urechile mele și, în vise de aur de un viitori plin de fericire și onoare, mersei acasă. Fusesem aproape un an în Viena când mi-aduse într-o seară un necunoscut un pachet. El conținea un lanț de aur. Mă îngrozii. " Așadară, zisei, înșelat, părăsit"; însă nu, nu e cu putință! O țidulă ce era alăturată conținea, spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un cuvânt pentru toate, plătii șaizeci de parale. Adică mai ieftin decât cu atât n-are cineva cum fierbe. {EminescuOpVIII 578} O BAIE RECE ÎN EGIPT de A. Danzats Suiam Nilul ca să ajungem la Cair, când într-o zi ne îngrozi acel vânt omorâtor ce arapii îl numesc cramsin. După ce trecurăm prin această ispită, mateloții noștri sălta de bucurie și își înmuia fețele și brațele în Nil, ca să se răcorească. Chipul acesta de a se îmbăia europenește se potrivea cu mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nou pe lume să vorbească de dânsul în epoca lui Ludovic XIII. Timp îndelungat se auzise în toate serile un zgomot mare într-o casă făcută din rămășițele vechiei monăstiri și ai cărei proprietari lipseau de mai mulți ani. Aceasta îngrozi mult pe vecini. Ei deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre a se face rugăciuni. Clerul făcu o mulțime de slujbe și aruncă chiar aghiazmă pe ferestrele pimniței. Zgomotul însă nu înceta deloc. II SERGENTUL În timp de o săptămână întreagă mulțimea parizienilor nu înceta d-a umplea stradele foburgului, îngrozindu-se și tot cerând noutăți. În fine, un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era un om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că într-o bună zi o să se trezească la ușă cu niscaiva nepoftiți care o să-i dea toate planurile peste cap. A pățit-o chiar așa de rău, conașule, adică n-avea deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe șoseaua Berceni. — Bine că nu l ai adus pînă la Televiziune, spune Roja. Numai așa ai fi putut să-l scutești pe Regizoraș de o bătaie de cap. — Ba din contră, zice Gulie, vă spun eu s-ar fi îngrozit dacă l-ar fi văzut în ce hal era. — Chiar așa? întreabă Roja. — Era ca o legumă, zice Gulie, după ce l-am făcut să înțeleagă despre ce era vorba, n-am mai reușit să scot de la el nici măcar un cuvințel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
foamea a fost potolită și setea ostoită, Costăchel a pornit să depene toate cele petrecute la județ și ce deslușise el din gazete. Măi Costăchele! Tu ai citit bine în jurnalele celea sau?... Am citit bine, nașule, și m-am îngrozit. Scrie în jurnale că ieri, la Viena, nemții împreună cu italienii au impus României să cedeze Ungariei nordul Ardealului? Că eu așa am auzit la radio - a întrebat agronomul. Scrie, și încă pe larg. Ascultați numai ce scrie aici - a cerut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a fost invadată de mirosul măcelăriilor și al sălilor de disecție”, scrisese Mariana Marin În poemul Fără ei, din ciclul „La Întretăierea drumurilor comerciale” (volumul Atelierele, publicat imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care fusese silit să le urmeze. Bérenger este terorizat. În fața sa stă omul care simboliza totdeauna ordinea - cineva pe care se simțise prea slab să-l imite. Bérenger nu poate trece dincolo de absurditatea acestei revoluții Împotriva condiției umane. El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă, plină de satisfacții de sine.” Pe cât de firească și acceptabilă părea, ultima frază anunța deja, cumva, noutatea. Clasa a presimțit potențiala rotire, liniștea devenise totală. Am reluat ultimele rânduri, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Am reluat ultimele rânduri, Înainte de a continua. „Bérenger cannot get beyond the absurdity of this revolution against the human condition. He is terrified to admit that the RHINOCEROS could be making a valid, self-satisfying decision.” Atenția crescuse, simțeam. „El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă... S-ar putea, oare, ca Jean, cetățeanul model - reprezentând pentru Bérenger o coloană de susținere a societății -, să fi trădat codul În care credea cu atâta religiozitate? Spre oroarea lui Bérenger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unui laș. Nu este vorba de «păstrarea integrității sau identității». Bérenger nu conservă decât jalnica existență pe care o detesta și care, firească, pentru el, Întoarce spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea multe ori scâncise În același fel, acasă, departe, și aici, În Lumea Nouă și În viața nouă pentru care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]