1,892 matches
-
ceva ce-mieste complect străin în clipa aceasta?" - Să-mi spuie el! Îți dai seama ce oribil ar fi fost? Ce umilință!Din mărturisirea ta mă pot consola cu gândul că totuși mi-ai păstrat stimă. Dar altfel? Aș fi suferit îngrozitor! Și mai ales, văzîndu-l ce cavaler se poartă, fiind sincer! Aș fi suferit și dacă aș fi descoperit pe figura lui dispreț, (avea dreptul să se răzbune, căci îl supăra gândul că fuseseși odată a mea și știa ca nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și ascunde lacrimile. Ceilalți doi nu plângeau, dar nu-și puteau acoperi pleoapele umflate. — S-a întâmplat ceva? Mitsuharu era cu desăvârșire calm, iar cei trei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se gândească întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărâse să se întoarcă acasă atât de neașteptat, în noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el însuși ar fi venit să-l viziteze și să se ocupe de toate aranjamentele. Dar se părea că bătrânul Kumohachi asurzise îngrozitor și nu putea auzi decât jumătate din tot ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
familiei, așa că de ce nu pleci acum? Dacă frații mai mici sunt tăiați de dușman, replică Mozaemon, poate fratele mai mare să apară în fața mamei sale cu cuvintele „m-am întors acasă“? Nu, rămân aici. Shobei, du-te tu. — Ar fi îngrozitor! — De ce? — Ca eu să fiu trimis acasă viu într-un asemenea moment, n-ar fi tocmai o plăcere pentru mama noastră. Iar răposatul nostru tată trebuie că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa: Azi, duminică 19.., m-am plictisit îngrozitor. Am făcut o plimbare cu tramvaiul și plictiseala tot nu mi-a trecut... Îmi închipui că, la vârsta de paisprezece ani, s-a urcat cu ușurință în tramvaiul acela din alte timpuri și a coborât cu aceeași ușurință. Și, fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî capul sub cuvertură. — Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care telefonă la el la serviciu. Așa începu perioada telefoanelor de învoire pe motiv de boală. Surveneau cu o regularitate înspăimântătoare; o dată, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță! strigă el spre colegii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai bună și mai frumoasă și mai suplă și mai apetisantă blondă pe care credea că o văzuse vreodată. Tipa se pare că se prăbușise cumplit, lovindu-se la mai toate rotunjimile și cracii pe care îi avea, pentru că urla îngrozitor. Exact în clipa când întinse mâna să o ajute, însă, senzația de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era să facă. Discriminare! fu primul gând care îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puteam da seama nicicum de unde începuse, cât durase sau pur și simplu de ce nefastă natură puteau fi acțiunile pe care, bănuiam eu, mai mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care, bănuiam eu, mai mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi cărat o asemenea oroare cu mine. De ce era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestor cunoscători ai literaturii. - Tot ceea am văzut astăzi aici este lipsit de valoare, domnule Euripide, continuă Maro, și sunt convins că ați făcut lucrul acesta cu bună știință, deși, sincer, nu înțeleg ce anume vă îndeamnă spre așa ceva. Este îngrozitor. Vă compătimesc sincer, pe dumneavoastră și pe toți cei de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre omenirea din sală, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este decât o palidă joacă de copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în patul acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă și oțel ai unei cabine telefonice. Se chinuia îngrozitor acolo, asta era cât se poate de clar. În timp ce mă apropiam, a bătut de mai multe ori cu palma lui cărnoasă și palidă în metalul încins. Țipa - dar n-am înțeles ce. Pun pariu că la mijloc era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici maturizat, mă omoară. Trebuie să renunț la tinerețe înainte de a fi prea târziu. Trebuie să mă însor cu Selina, să mă așez la casa mea și să-mi formez o familie. Trebuie să trăiesc în siguranță. Doamne, „siguranță“ sună îngrozitor. Să mă așez la casa mea - mi se pare cam aventuros, cam precipitat Să ai copii! Pentru așa ceva e nevoie de un curaj adevărat Să devii soț și tată: nu, mai bărbat de atât nu se poate. Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
turneele pe Sergiu. Totuși continuam să expun la Saloanele de la Grand Palais, unde era atât de greu pentru un pictor să fie acceptat. În acest timp, Sergiu pretindea să-i dau totul. Îți mânca viața toată, îți mânca aerul, era îngrozitor și totuși superb. Nici nu știu cum am făcut. — Te-a salvat faptul că nu te-ai lăsat mâncată. M-ar fi mâncat, știi cum? Bucățele, bucățele. Cu toate acestea, mi-a spus odată: „Dacă am avut vreodată un eșec în viață
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele vieții se succed nestăvilite precum anotimpurile, fără să știm când și mai ales cum. Când aflăm că au trecut, e prea târziu și nu mai avem puterea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe soră-sa despre ea din compasiune, ca să n-o pun într-o situație penibilă. Mi-o imagi nasem pe Irina, în toți acești ani, decăzută, poate alcoolică, hăi tuită de un trecut irepresibil. Boschetară poate, asemenea celor care put îngrozitor prin tramvaie... Apoi mi-am dat sea ma că așa trebuia să fie, că viața, care-mi pusese cu câțiva ani în urmă în mâini un fel de povestire de-a gata, îmi oferea acum și finalul firesc, poate chiar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în castrum. A doua zi, Drusus scrise: „Îl acuză pe Silius de a fi spus că, dacă legiunile sale se mișcă, Tiberius își pierde puterea. Acuzatorul a fost consulul Marcus Varro, cel mai laș servitor al lui Tiberius. A fost îngrozitor. Se spune că Silius a intrat în aulă în lanțuri. Întotdeauna a vorbit puțin; în timp ce Varro îl acuza, el îl privea cu dispreț, fără să vorbească. La sfârșit a spus doar că impecabila sa carieră militară i-a atras ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății Carthago, era îngrozitor. Și încheie scârbit: — Și apoi, cei doi care au fost îngropați acolo erau de neam galic. Aruncă o privire spre oamenii săi, care încuviințară râzând. Helikon nu îndrăzni să răspundă. Și el avusese parte brusc de viața plină de strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
războiul împotriva celor de-un sânge cu ei. Cruzi, credincioși și puternici, văzuseră totul, iar acum, deși nu înțelegeau nici un cuvânt latinesc, erau mândri de felul cum se terminase noaptea aceea. Urcară pe clivus Palatinus; Împăratul se gândi că era îngrozitor să se înconjoare de străini înarmați când se afla printre ai săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și Augustinieni, epuizați de o veghe plină de spaimă. Nu-i aruncă nici măcar o privire lui Helikon, încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eram după o beție cruntă pe care o făcusem la niște fete și dimineața, când am plecat de acolo, cu doi amici, unul dintre ei propune să mergem la ciorbă de burtă. Abia mă târam de oboseală și mă durea îngrozitor capul. Nici mai mult nici mai puțin să ne ducem la Mercur, în pasaj, vis a vis de Palatul telefoanelor, acolo se face cea mai bună ciorbă. Mie îmi era indiferent unde mergeam numai să stăm jos undeva și să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-am omorât pe Andrei, pe logodnicul meu. Era vară, tocmai terminasem facultatea de medicină și căutam disperată un loc de muncă. Într-o zi, când m am întors acasă, am primit un telefon cum că s-a întâmplat ceva îngrozitor pe strada din fața restaurantului unde părinții mei obișnuiau să meargă. Am fugit cât de repede am putut. Când am ajuns la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]