2,895 matches
-
Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănîncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mîna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mîncat Cheerios. — În zilele noastre, sîntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire. Dar fata asta e cît se poate de autentică. Are zile În care părul Îi stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat. M-am Înmuiat dintr-o dată. Era bine. Da. - Păi, cum altfel? - râse uscățivul. Cuvintele... Mai Întâi ne-au scăpat de Ceața Adâncă și acum ne Învață să facem tot soiul de lucruri din astea. Așa că, după ce o să Înceapă să vorbească Între ei, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar și Într-un mort sunt lucruri care se mișcă. Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul cu care dăm drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn că da. Îți place ce vezi și ce auzi? Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să vină să ți se Închine, căci până și Tatăl va fi copil de țâță pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare Încredere am În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pisate de salcie, dar Unu vărsă din nou. - Mergem să mai căutăm apa aia, sau o luăm pe drumul cel vechi? i-am Întrebat dar, nici Enkim, nici Runa nu-mi răspunseră. Se tot uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai bine să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căldura era parcă și mai aprigă decât În zilele trecute. Nisipul frigea. Nu se auzea nimic. Nu se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dușman. - Copilul? mă Întrebă apoi. Am făcut semn că da. L-am pus În cealaltă luntre. Acolo are umbră. Numai să ajungem În sat, că vede Gula de el. - Apă, am cerut. Omul luă o bucată de piele și-o Înmuie În râu. Apoi Îmi vârî un colț În gură. - Mai ții minte cum făceai când erai copil? mă Întrebă. Am scos bucata de piele din gură. - Mai țin minte cum am făcut cu femeile, i-am răspuns și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru că Între timp vor fi uitat de tot glasul minții. Și voi odată cu ei, numai că vouă v-au rămas gurile. Tuni se Înclină și o Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La un moment dat, Îi căscă gura lui Unu și supse tot aerul din ea. Îi făcu la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nori mărunți adunați În pâlcuri. Cât despre puntea de gheață, ea se Întinde la nesfârșit către Apus. Ne-am continuat drumul de-a lungul punții de gheață. Nopțile se lungeau din ce În ce dar, cu toate astea, Gerul se Înmuia. Norul acela rău și Înghețat părea Încă să ne pândească de departe, dindărătul nostru. Pe măsură ce mergeam, zăream cum pământul pe care Îl lăsasem În urmă, se Întindea spre Miazănoapte, la nesfârșit parcă, după cum ne spusese Kikil. După ce am mers cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își reluă cântul: - Valuri mici de bungdokerik vin’ pe kelib Și-l Înmoaie, Marea verde e mai dulce Și miroase a picioare de femeie. Soarele nu intră-n apă, Valurile-s ca la Maja, Zici că-s lac: Vreau Tokeba! Răspunsul Întârzie numai puțin, timp În care cei doi tineri se uitară iscoditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite pe niște frunze mari, acrișoare; apoi, am primit carne de scoică tăiată mărunt și Înmuiată Într-o zeamă cafenie care te ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, nici pe neamul lui. - Spune-mi dacă vrei să dai piept cu ei, aici, mă Întrebă el din nou. - Să văd dacă am vreun folos să-i Înfrunt aici, i-am răspuns și l-am văzut cum deodată se Înmoaie, precum un țânc. Vorbele astea, fir-ar să fie, te pun să te gândești mai mult decât trebuie. Înainte de vorbe, când era să pornim o luptă de sânge, o porneam și gata. Acum Însă, vedeam cum lupta de sânge nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ridicați-l pe Kron, să-l vadă răzvrătiții, am poruncit și, toți purtătorii de piei le ridicară drept În sus, numai că abia le țineau din cauza vântului ce bătea tot mai tare dinspre Miazănoapte. - Vezi, nu care cumva să se Înmoaie vreunul, i-am strecurat lui Barra, mai ales când am auzit mormăielile nedumerite ale oamenilor lui Scept. Nu se mai văzuse nicicând asemenea pâlc uriaș și mândru de vânători ce țineau În bătaia vântului semne nemaiîntâlnite și, cu asta Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste tot cerul, după care deodată Începu să ningă cu fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
GARDIANUL: V-o sap gratuit. Am să vă sap o groapă individuală, deși e împotriva regulamentului. (Eroic.) Da, voi încălca regulamentul! Voi minți în fața superiorilor mei! Voi călca legea, pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe dreapta, îi curge sânge din stânga. Și tot așa. N-are cum să meargă. BRUNO: E-e! GRUBI: Ascultă ce-ți spun. O să stăm aici și-o să putrezim. N-are cum să se lege când e prea multă zeamă. Se-nmoaie cerul gurii și picură și picură și picură... Eu îi zic. BRUNO (Apucându-se de lustruit uneltele.): Se supără. GRUBI: Și ce dacă s’ supără? Nu s-a putut. BRUNO: Se supără urât. Pendefunda nu-i femeia aia. GRUBI (Obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Domnule, sunt dezolat, păcat de apa asta bună. VIZITATORUL: Cri... (Ridică degetul.) Criminală! GRUBI: Se poate? BRUNO (Îl ia de braț.): Domnule, dacă nu rămâneți, nu mai avem cui povesti primul act. MAJORDOMUL: Chiar. Se duce totul pe râpă. VIZITATORUL (Înmuiat.): Tțțț! GRUBI: Vă rugăm, domnule, se duce dracului toată piesa. Sunteți singurul om care ne mai crede. Ați văzut moartea cu ochii, ar fi păcat ca acum să închideți ochii... VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importanță.): Bi... (Degetul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi s-au rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu cred că ăștia s-au bătut... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință să fie. Și într-adevăr încă odată bunăvoința înfrânge legile geometriei, sau cel puțin le curbează ușor, le înmoaie și face din linii drepte arcuri de cerc, din inflexibila cantitate ceva care pe ici pe colo mai lasă de la ea, cât să mai încapă și un trup rotunjor de femeie, și încă unul, fi-su de opt ani, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și regulat și asta mă liniștea. Atât de regulat că am început să răsuflu în ritmul țipetelor ei. De câteva ori, însă, a tăcut și am crezut că se duce. Își lăsa capul pe covorul de paie, pieptul i se înmuia, genunchii i se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor rămas fără benzină. Rămânea așa o vreme, lăsându-mă năuc, după care robinetul cu combustibil i se răsucea cumva pe dinăuntru și iar începea să zbiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]