3,744 matches
-
părea nebun, începuse să-și revină, cerându-și chiar scuze pentru actele sale: „Era un tânăr cu un vădit dezechilibru mintal și psihic, care, după ce ucise un număr mare de oameni și tortură îngrozitor sute de tineri deținuți ș...ț înnebuni”2. Leonida nu a fost implicat în procesul deținuților, probabil pentru că nu era legionar, însă după eliberare a întâmpinat aceleași bariere la angajare ca orice fost deținut politic, ajungând să lucreze și ca zilier. După 1989 a fost acuzat de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
om de onoare? Atunci te-am crede că ești om de atitudine. Dar ți-e frică că te doare, banditule!1. Ion Cârja s-a întâlnit cu el pe când era bătut deja, iar Simionescu i-a mărturisit: Simt că voi înnebuni. Mi se fac cele mai îngrozitoare șicane și, în fiecare seară, sunt obligat să ascult insultele care se aduc generației mele, fără dreptul de a o apăra. Mai mult, sunt bruscat cu violență, și pe șantier înadins mi se dau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a îndesat bucățile în gură, obligându-l să le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-au scuipat și înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă 1. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine” ; „Ți-e trupul scos din muzici / De flaute subțiri / De-aceea de popoul / Tău singură te miri // Că ți
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
nu poate să devină părinte confesor. Mircea Mihăieș: Dimpotrivă, se pare că, după cel mai recent sondaj, nehotărârea Îl costă pe Vadim foarte mult. E pentru prima oară când este creditat sub propriul său partid, lucru care cred că Îl Înnebunește. Mă refer la indecizia lui de a merge pe o singură pistă. Angajarea Într-o anumită ambiguitate e penalizată, pentru că el spune anumite lucruri, dar În România Mare limbajul nu s-a schimbat. Drept care, este perceput ca un om vulnerabil
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
marginea apei. Știam că un vas trebuia să-i evacueze pe ultimii noștri instructori. Ne-am oprit gâfâind în mijlocul micuței plaje, unde se mai vedeau încă șirurile de șezlonguri din plastic alb. Și atunci, timpul s-a rupt parcă, a înnebunit - într-o suită de momente de grabă alternată cu nemișcare. Nisipul ne-a împotmolit pașii, la fel ca în fuga imposibilă dintr-un coșmar. Mașina militară care s-a desprins de clădirea hotelului creștea rapid, venind spre noi, și deja
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care ieși într-o zi din prăvălie și trânti de pavaj o pendulă grea, băgată într-o cutie din lemn de acaju, apoi, plângând, începu să calce în picioare cioburile de sticlă. Oamenii îl crezură nebun. Într-un fel chiar înnebunise, aflând că locuința fratelui său care trăia în Moldova fusese jefuită, că jaful degenerase în omor și că cei care se dedaseră la asta înfigeau cuie în craniul nou-născuților. I se păru că aude pârâitul cu care vârful de fier
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
despre Eminescu. După câteva secunde de gândire, ziaristul a acceptat, asigurându-și șeful că în două ore va avea textul cu pricina. Nu pot să descriu reacția secretarului, uimirea teribilă întipărită pe chip și acutele mânioase ale vocii sale: „Ai înnebunit? În 10 minute să am textul pe biroul meu”. A fost prima mea lecție de jurnalism: la un cotidian, urgent înseamnă câteva minute. Angajat fiind la un cotidian, trebuie să percutezi în orice clipă, să te miști repede, să improvizezi
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Individul actual a devenit oarecum refractar la ceea ce este voluminos, grosier, corporal, concret, pipăibil, identificabil (a se vedea, în acest sens, noile forme arhitecturale sau stiluri ambientale). El caută cu îndârjire linia „simplă”, esențialul, rezumatul, sinteticul, concentratul, eteratul, evanescentul. E „înnebunit” de ceea ce nu se vede, nu are consistență și nu este „greu”. Conținutul e mai mult ghicit decât văzut la chip! Universul informatic vine să satisfacă această sete de esențialitate, de simplicitate, de „puritate”. Informatismul satisface dorința veche de abolire
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
răcnește la el femeia din tindă. Ce dai acolo? - Dă bocancu’ încoace, zic eu răpede și i-l smulg. Pe loc l-am văzut cum se moaie. - Bade Dumitre, zice el, stai că-ți dau toporul. - Ce faci, omule, ai înnebunit ? țipă femeia și se repede la el și-l prinde de umăr. - Dă-te la o parte, fa, crucea și dumnezeu’ mă-tii ! Și umblă în fân sub pocladă și scoate toporul meu. Când a văzut toporul în mâna lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic la școală Pachiței mele ? Gâsculeasa hohoti gros : - Domnișoara Pak, fa ! - Ptiu, bătu-i-ar ! făcu cu obidă Soltana „Dar asta cine ți-a scornit-o, fa ?” zic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ia în brațe s-o spele pe tălpi ca să nu facă mizerie în casă. E o cățelușă tare ascultătoare. Numai de o meteahnă n-o poate dezvăța stăpâna... când vin musafirii și încearcă să se descalțe, July este prezentă, fiind înnebunită după șireturi, le scoate dintre degetele oamenilor și se joacă cu ele de mama focului. Simpatică din cale afară, îi face pe toți să râdă. Scena cu șireturile, bineînțeles, că se repetă și la plecare, când musafirii încearcă să-și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi șopti: ― Chiar sunt Înnebunit după tine. Buzele Îi coborâră, căutându-le pe ale mele. Limba Îi pătrunse Înăuntru. Prima penetrare, care o prevestea pe următoarea. Dar nu acum, nu de data asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oriunde avem chef. Ai dreptate, zise Marcela. Ce părere aveți de pod? întrebă Maritsu. Și de o parte din holurile școlii și partea mai retrasă a sălilor de clasă? continuă Marcela. Și de primul nivel al subsolului? zise Perir. Ai înnebunit? izbucni Mara. Ce e? răspunse François neînțelegând motivul ieșirii Marei. Nu e igienic. Și nici normal. Eu nu mă culc la nici un subsol, zise Sarah. L-ai văzut măcar? Nu, nici n-am nevoie. E un loc plin de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meu, și i-am dat nume celui din fața mea: Vladimir! repetai eu cu o voce înceată. Un nume frumos. Vladimir mă va chema, dacă așa vrei. Încercam să-mi dau seama ce se întâmplase. Eram foarte confuz. Credeam c-am înnebunit. Auzeam voci, șoapte? Ce se întâmpla? Trebuie să-mi dai hârtiile pe care ai scris până acum. Nu-ți fă griji, nu le va afla nimeni. Vor sta în posesia mea, mereu la dispoziția ta. Le voi completa. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
geamurile pătate, cum puteam să mutăm echipamentul de care-mi pomenise Soliteraj. Îmi trebuia ajutorul lui Mihail! Visam cu ochii deschiși și nu pot să spun că nu era plăcut. În sfârșit, aveam câteva clipe numai pentru mine. Simțeam că înnebunesc dacă nu luam o pauză. Dispariția profesorilor, întâlnirea cu Arvon Mircea, care se dovedise a fi din Anturajul Împărătesc, consiliul pe care a trebuit să-l dezmembrez, întâlnirea cu șefii claselor și cu cei care-mi trebuiau mie, organizarea elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te pot detecta vor accepta să te plimbi în voie prin amintirile lor. Data viitoare când mai vrei să intri în mintea cuiva, cere voie! Dacă nu vei avea permisiunea și îți vei forța intrarea într-o minte pregătită, vei înnebuni. Nu. Nu. Nu. Negam fiecare gând care-mi trecea prin minte, indiferent de adevărul pe care-l conținea. E imposibil. Eu n-aș putea să... Ba da, Corvium! Acum nu te mai poți ascunde. Acceptă! Poți citi mințile celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu te pierzi în mintea celui în care intri! Nu pot să spun că nu era tulburător ceea ce-mi spunea. Nu afli în fiecare zi că poți citi mințile celor din jur printr-un singur "vreau" sau că poți înnebuni dacă dai buzna din greșeală în gândurile altcuiva. Totuși, nu înțeleg de ce eram atât de... calm. Mă așteptam, într-un fel, la ceea ce mi se spunea. Și poate... poate știam că pot face lucrurile astea. Tu... tu sigur nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
numai atât, dar pot chiar să-i fac o interpretare și să găsesc motivul ce a cauzat acea stare. Revenise la tonul de educator, al omului care simte plăcere în a explica. Eram ușurat. Mintea mea rămânea inviolabilă. Cum pot înnebuni dacă... violez intimitatea altuia? Simplu, zise el, ca și cum ar fi explicat adunarea elementară. Creezi o prăpastie a nebuniei înaintea gândurilor tale... ca un gard, numai că e altfel. Și cineva care s-ar năpusti asupra gândurilor tale ar cădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și simplu. Ea derivă din înțelegerea pe care o ai asupra lumii. Trebuie să știi și să accepți că nu ești nimic mai mult decât o frunză-n vânt și că nu trăiești decât o secundă! Timpul, în esența sa, înnebunește! La baza prăpastiei, așezi Timpul, așa cum îl vezi tu, așa cum este el, pentru că El există în fiecare dintre noi și, punând concepția ta acolo, îl plasezi pe El, cel adevărat! Interesant și bine de știut! Tăcusem câteva momente, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mult să știu... Ai grijă ce-ți dorești! spuse el avertizându-mă. Probabil vroiam prea tare să aflu răspunsuri de la el și voința mea pătrundea în mintea sa, lucru pe care nu-l voiam, deoarece nu îmi permiteam să înnebunesc și nici nu aveam chef de o altă durere de cap. Mai cu viață! LENEȘILOR! Mai cu viață! Parcă sunteți niște morți. Nici n-au venit Gardienii și voi parcă sunteți morți! Matyerebyets! LUA-V-AR DRACU' SĂ VĂ IA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Tu, pe de altă parte, treci prin foarte multe schimbări, care în mod normal ar lua mințile altcuiva. Și pe mine ce mă face deosebit? întrebai curios. Care-i diferența dintre mine și ceilalți, de, în "mod normal", altcineva ar înnebuni? Asta vei afla pe cont propriu, făcu el când intrarăm în școală prin curtea interioară. Deși devreme, elevii, colegii mei, erau deja în picioare și mergeau grăbiți înainte și înapoi spre a îndeplini diferite treburi. Nimeni nu-și vedea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altul pe care nu-l auzisem până atunci. Am remarcat ceva... ecourile... nu erau cuvintele lor, ci adevărul din spatele lor. Nu existau șoapte la urechile mele acum, ci cuvinte. Și nu lângă urechile mele, ci în ele, în mintea mea! Înnebunisem? "Sfetnicii tăi, proprii noștri stăpâni." Vom avea mare grijă de tine, tinere, "tânărul meu", zise o voce mieroasă în spatele căreia se ascundea un caracter fără scrupule. Ești esențial în planul nostru. "Al meu." Cercul care mă strângea tăia din ce în ce mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]