190,431 matches
-
să-și păstreze anonimatul. Însă poveștile cele mai frumoase " și nu e un paradox " sînt tocmai cele ale culegătorilor de "naturi vivante" din viața deceniului nouă: poți să reconstitui, din fragmentele de sub titlul carne, mașină, divorț, delegație sau cine știe care altul, întreaga existență privată nu a unei categorii de oameni (etnologi), ci a unor oameni (și șoarecii din jurul lor) pur și simplu. Trabantul e centrul cinetic al vieții lui Petre Popovăț (fumător gata de sacrificiul suprem pentru propriul viciu), vecinii vor să
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
1 - Teo a dovedit eficiența curei de slăbire, ceea ce dovedește că se poate. 2. Teo invită la emisiunile ei muzicanți de toate felurile, ceea ce demonstrează limpede că nu are criterii. 3. Teo se agită și se distrează cît un parlament întreg, ceea ce arată că s-ar putea economisi drastic la numărul celor care se amuză pe bani publici și ...o codiță a lui 3: Teo este un bun manager în studio, ceea ce nu oferă nici o garanție că așa va fi și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
de logică, și ea privește o situare contradictorie în timp. Dacă îi luăm ca repere pe Eminescu și pe Bacovia, atunci chestiunea ,,manierei neantului existențial" nu se referă doar la ,,poezia românească actuală", așa cum afirmă profesorul explicit, ci și la întreaga poezie românească a întregului interval rămas neacoperit de la Bacovia încoace. Problema nr. 2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul logic al enunțului, ci chiar conținutul, adică substanța acestuia. Cel care mîntuie imensa plajă de la Eminescu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
privește o situare contradictorie în timp. Dacă îi luăm ca repere pe Eminescu și pe Bacovia, atunci chestiunea ,,manierei neantului existențial" nu se referă doar la ,,poezia românească actuală", așa cum afirmă profesorul explicit, ci și la întreaga poezie românească a întregului interval rămas neacoperit de la Bacovia încoace. Problema nr. 2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul logic al enunțului, ci chiar conținutul, adică substanța acestuia. Cel care mîntuie imensa plajă de la Eminescu și Bacovia și pînă astăzi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
de cumpănă. Am ajuns de timpuriu la această constatare bizară care mi s-a impus nu fără brutalitate, dincolo de aparențele rulării banalelor mele dezastre biografice. Eu sunt un caz fericit mi-am spus convinsă, despărțindu-mă de lucruri, de faze întregi din viață și de oamenii lor. Trag linie și văd ce rămâne. Și mereu rămâne ceva bun dintr-un rău, un răgaz odihnitor dintr-o absență, o liniște de regăsire de sine după retragerea din peisaj a bruiajelor și posesorilor
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de-al patrulea volum din Jurnalul Monicăi Lovinescu aduce cu sine o vizibilă schimbare de ton față de precedentele două volume. Dacă în volumul al II-lea (1985-1988) și al III-lea (1990-1993), evenimentele se succed cu repeziciune și îi acaparează întreaga atenție (fapt explicabil, prăbușirea regimului comunist la scară europeană este un cutremur major în istoria umanității, precedat și urmat de replici de mai mică sau mai mare amploare), în acest al IV-lea tom, istoria pare a-și fi revenit
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
Independent de voința autorului, prezentul material apare cu o mare întârziere. El a fost redactat cu prilejul difuzării pe piață, la începutul lui 2003, al celui de-al VI-lea volum din "Sburătorul" Agende literare, de E. Lovinescu, care încununează întreaga suită publicată începând din 1993. De atunci și până în clipa de față mi-au ajuns la cunoștință multe articole și cărți, îndeosebi Jurnale și opere de memorialistică, dar și evenimente, legate de memoria lui Lovinescu și de posteritatea sa, care
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
înalt titlu al său de noblețe, cuvânt care va reveni adesea sub condeiul meu. Ceea ce urmează să aduc la cunoștința cititorului îmi propun " dacă se va dovedi posibil " să ocupe spațiul unei suite. Voi lua în considerare (lucru deloc ușor!) întregul corp de tomuri, șase la număr, rememorându-i meandrele, adesea încifrate într-un profund mister. Deoarece volumul VI amintit mă implică într-un mod cu totul neașteptat și pe mine, ca unul ce am fost din primele zile ale lui
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
și tot reluată ea nu s-a încheiat nici până azi, materialul cuprins fiind imens și copleșitor. Am putut face totuși o constatare: nu există în toată literatura noastră un document asemănător. Vreau să spun un document care învie o întreagă epocă, făcându-te părtaș, ca și cum ai fi un martor de zi cu zi, la desfășurările și pulsațiile ei. Nu citești ceva "despre", ci te afli înlăuntrul a ceea ce se petrece. Că nu-ți este limpede tot, că te izbești de
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
pur și simplu ca o relație de la om la om, ci ca una inițială de pătrundere în conștiință a numelui imprimat pe o carte, cunoaște o istorie destul de insolită. Ea merită a fi evocată pentru că și-a pus pecetea pe întreaga evoluție a întâmplărilor ce aveau să urmeze, legate - în ce mă privește " de această mare personalitate critică a epocii culturale interbelice românești. Ca un fapt revelator în sine, este de ajuns să spun că aveam nouă ani când cotoarele unor
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cazul unui cunoscut romancier acuzat pe nedrept de plagiat: om de bună credință (s.m), fusese pus într-o situație penibilă de un membru lipsit de scrupule al propriei echipe de negri, care inclusese fraudulos în cartea lui (s.m.) un întreg capitol împrumutat din versiunea românească a unui autor rus." Pasajul e savuros comentat de Șt(efan) A(gopian) în Academia Cațavencu. Ar mai fi de spus cîte ceva, dincolo de faptul că e vorba de Eugen Barbu și de Paustovski, ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
tocmai acesta programul sperat (și voi spune mai târziu de ce), dar ar putea fi o platformă solidă de pornire și impulsionare. Intenționez să analizez sistematic realizările de până acum și să discut, dacă se va putea, cu coordonatorul colecției despre întregul proiect. Mă pregătesc de mai mult timp pentru această analiză și, până de curând, principalul impediment a fost lipsa unei documentații adecvate. Am investit binișor peste cincisprezece milioane, nici nu mai știu exact, pentru a-mi procura cărțile (o spun
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul său global, acest episod al Ideologiei artei nu este unul teologic, de tip doctrinar, unul care închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
că m-am ocupat vreo câțiva ani cu fotografiatul. Mă cuprinsese o plăcere diabolică să imortalizez figuri de oameni, peisaje, momente, situații... Cred că începusem să am o oarecare pricepere într-ale fotografiatului: "făceam" fotografii, developam și mă chinuiam ore întregi într-un laborator improvizat pentru a scoate efecte deosebite datorate (și a) unor trucaje, atât cât mă pricepeam. Obțineam câte o victorie insignifiantă, dar care mă făcea fericit după ore și ore petrecute cu mânuirea aparatului de mărit. Eram, de
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
scrise, din limba personajelor, din insistența aproape cinematografică asupra unora dintre detalii. Memorabil e capitolul doi, în care Mitu povestește cum a fost primit la CC de tovarășul Nicolae Ceaușescu și cum a primit o Dacie, urmare a acestei vizite. Întreg textul e alcătuit dintr-o savuroasă succesiune de replici-povestire. Dar probabil cea mai simplă dintre povestiri e cea din capitolul opt, "în care ne dumirim de ce dl. Costel Spătaru nu stă de vorbă cu nevastă-sa". E negru de supărare
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
ne putem elibera. Aș spune că în acest spectacol, unul dintre protagoniști este și scenografia lui Helmuth Stürmer. Camera străvezie, cu podele de un alb straniu, filtrat sau, dimpotrivă, foarte lăptos, o cameră goală, imaculată, curățată de urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
și față de profesiunea sa, am remarcat-o, încă o dată, pe actrița Ofelia Popii, am urcat în trena lui pe dealurile de la Ocna Sibiului ca să văd, pe ape, Banchetul, tot în regia lui Ranin, cu o groază de personaje, cu alaiuri întregi care-și duceau povestea sub cerul înstelat de deasupra noastră. Noaptea aceea a fost pentru mine emblematică pentru Festival. Și am plecat cu această imagine. Am stat, laolaltă, oameni din toată lumea asta, spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna, uimiți și bucurați
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
dinspre America așa-zise reportaje din care nu înțelegi decât că o țară incapabilă să trimită în locul unde se face politica planetei decât oameni ai Securității chiar își merită soarta. Menținerea unor astfel de personaje în poziții de avanpost dă întreaga dimensiune a mizeriei morale în care ne complacem în mod iresponsabil. Chiar nu se găseau oameni mai buni decât turnătorii și securiștii lui Ceaușescu? Trebuie să suportăm la nesfârșit rușinea de-a fi identificați după numele și moravurile unor indivizi
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
tonului (criticul a înțeles și aplică îndemnul lui Kogălniceanu potrivit căruia trebuie criticată cartea, nu persoana care a scris-o), eleganța stilistică, logica impecabilă și argumentarea fără cusur. Chiar dacă subiectele despre care scrie sînt foarte delicate (Jurnalul lui Sebastian și întreaga dispută declanșată de el pe marginea antisemitismului românesc, controversata și, pe alocuri, scandaloasa carte a Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oublie du fascisme, cărțile despre viețile lui Mircea Eliade, și Eugčne Ionesco, literatura proletcultistă, chestiunea revizuirilor), cronicarul își domină
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
că ar fi dispusă să-i acorde personajului naiv și demodat care o asaltează cu telefoanele o atenție deosebită. Despărțirea dintre ei este doar o chestiune de timp. Pentru Stere, în schimb, ea este centrul universului, elementul în jurul căruia gravitează întreaga sa viață. Ambii ajung în final să apeleze la strategii de amînare a viitoarelor rendez-vous-uri. Adriana, pentru că se simte din ce în ce mai plictisită de această relație cu parfum de fin de sičcle. Stere, cum spuneam, pentru a-și prelungi starea de beatitudine
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama orașului transformat în ruine. Reperele ambientale ale fericirii de altădată sunt înlăturate brutal sub șenilele buldozerelor care amestecă sub dărîmături clădiri
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
față de propria duplicitate, mediocritate și (sau) neîmplinire în planul vocației, într-o societate bazată pe minciună, falsitate, desfrîu și filistinism. Vulgaritatea comportamentului și limbajului erotic al personajelor n-ar face deci, decît să oglindească, în viziunea autorului, pe aceea a întregii societăți, o societate al cărei grotesc, în spusele uneia dintre protagonsite, "te face să vomiți". Ar fi greșit să se creadă că tabloul general astfel realizat, este unul schematic sau caricatural și maniheist. Dimpotrivă, nu numai din replicele sclipitoare ale
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
a scos o ediție, fie și "selectivă și oficială", de Versuri, una din primele "recuperări" înregistrate în timpul minidestinderii hrușcioviste. Apoi, bardul a intrat în "custodia" lui I. D. Bălan, care i-a tipărit în 1963 un volum ce-i însumează "aproape întreaga operă poetică", precum și altele, inclusiv cel de Opere (1967), carte "gîndită însă nerealizată ca ediție critică". Cu toate că în mai mică măsură readusă la suprafață, nici publicistica lui Goga n-a fost, sub regimul comunist, neglijată: "Un dezgheț firav se produce
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
a imaginarului straniu și șocant produce o succesiune de surprize a disparităților: " Trecând prin mijlocul grădinii și prelungindu-se dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate noi, orchidee lubrice brodate cu lână de diferite culori, ziduiau un trotuar pavat cu cozoroace de șepci numărul 56. Lumea
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
nivelul general al criticii a scăzut și asta peste tot. N.M. în toată lumea? M.C.: în toată lumea. în America, în universități, nu mai există critică în sens propriu. N.M.: Nu mai există, nici în Franța, se pare. M.C.: Există o serie întreagă de specialiști... N.M.: Specialiști? M.C.: Specialiști în teorie care e doar teorie și nimic altceva. Ei nu comentează cărți. Au opinii preconcepute despre cărți. Fac psihanaliză, marxism, feminism etc. N.M.: Marxismul mai este la putere în S.U.A.? M.C.: Mai este
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]