3,589 matches
-
din capacitatea firmei monopsoniste de a dicta prețurile de achiziționare a resurselor. În încercarea de a explica și chiar prevedea comportamentul firmei prin prisma obiectivului maximizării profitului, teoria neoclasică pornește de la ipoteza raționalității complete a întreprinzătorului, definită prin următoarele ipoteze: întreprinzătorul poate analiza toate posibilitățile pe care le are la dispoziție, el dispunând de tot timpul necesar pentru aceasta; el posedă toate informațiile asupra mediului exterior, informații care sunt gratuite; el poate clasifica toate alternativele de acțiune într-o ordine de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
că într-o primă fază nu există incertitudinea asupra prețurilor de pe piață și nici asupra evoluției viitoare a costurilor de producție. În aceste condiții, componentele modelelor de tip neoclasic sunt următoarele: variabilele de decizie; în condițiile de concurență perfectă decizia întreprinzătorului privește doar cantitatea de fabricat în vederea maximizării profitului la un moment dat. Pe o piață monopolistă sau monopsonistă prețul de vânzare al produsului, respectiv prețurile de achiziționare a resurselor pot constitui deasemenea variabile de decizie; funcția obiectiv, care este, evident
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este. b) Piața cu concurență imperfectă. Condiția de prim ordin se scrie succesiv 2°. Viitor incert o singură perioadă de analiză Prețul este tratat în acest caz ca o variabilă aleatoare căreia îi putem asocia o distribuție de probabilitate. Decizia întreprinzătorului va fi luată pe baza a două considerente: mărimea absolută a profitului, care apare ca mărime medie; riscul aferent acestui profit, cuantificat prin intermediul abaterii medii pătratice. Presupunem că întreprinzătorul definește o funcție de utilitate a profitului Această funcție îndeplinește următoarele condiții
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
variabilă aleatoare căreia îi putem asocia o distribuție de probabilitate. Decizia întreprinzătorului va fi luată pe baza a două considerente: mărimea absolută a profitului, care apare ca mărime medie; riscul aferent acestui profit, cuantificat prin intermediul abaterii medii pătratice. Presupunem că întreprinzătorul definește o funcție de utilitate a profitului Această funcție îndeplinește următoarele condiții: utilitatea marginală a profitului este pozitivă utilitatea marginală este crescândă dacă întreprinzătorul este iubitor de risc, descrescândă dacă are aversiune față de risc și constantă în cazul întreprinzătorului indiferent față de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
profitului, care apare ca mărime medie; riscul aferent acestui profit, cuantificat prin intermediul abaterii medii pătratice. Presupunem că întreprinzătorul definește o funcție de utilitate a profitului Această funcție îndeplinește următoarele condiții: utilitatea marginală a profitului este pozitivă utilitatea marginală este crescândă dacă întreprinzătorul este iubitor de risc, descrescândă dacă are aversiune față de risc și constantă în cazul întreprinzătorului indiferent față de risc, Utilitatea fiind și ea (datorită prețului) o variabilă aleatoare, se pune problema maximizării mediei sale. Condițiile realizării acestui maxim se regăsesc în
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Presupunem că întreprinzătorul definește o funcție de utilitate a profitului Această funcție îndeplinește următoarele condiții: utilitatea marginală a profitului este pozitivă utilitatea marginală este crescândă dacă întreprinzătorul este iubitor de risc, descrescândă dacă are aversiune față de risc și constantă în cazul întreprinzătorului indiferent față de risc, Utilitatea fiind și ea (datorită prețului) o variabilă aleatoare, se pune problema maximizării mediei sale. Condițiile realizării acestui maxim se regăsesc în relațiile de mai jos. Am presupus că are loc adică prețul mediu nu este altul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
problema maximizării mediei sale. Condițiile realizării acestui maxim se regăsesc în relațiile de mai jos. Am presupus că are loc adică prețul mediu nu este altul decât prețul de echilibru în condițiile de concurență perfectă. Putem trage următoarele concluzii: dacă întreprinzătorul este indiferent față de risc, cantitatea de produs q este egală cu cea din cazul în care viitorul este sigur; dacă, dimpotrivă, întreprinzătorul nu manifestă indiferență față de risc, optimul poate fi atins chiar și în condițiile în care costul marginal descrește
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mediu nu este altul decât prețul de echilibru în condițiile de concurență perfectă. Putem trage următoarele concluzii: dacă întreprinzătorul este indiferent față de risc, cantitatea de produs q este egală cu cea din cazul în care viitorul este sigur; dacă, dimpotrivă, întreprinzătorul nu manifestă indiferență față de risc, optimul poate fi atins chiar și în condițiile în care costul marginal descrește. 3°. Mai multe perioade de analiză În acest caz se pune problema optimizării sumei profiturilor actualizate pe un orizont de timp T
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
firmei. Argumentul cheltuielilor administrative apare ca un “deus ex machina” pentru a explica o situație pe care teoria nu avea suficiente instrumente să o explice.) O altă critică adusă teoriei neoclasice afirmă că maximizarea profitului nu constituie motivația principală a întreprinzătorului. Cercetările statistice întreprinse pe eșantioane de întreprinzători nu au reușit nici să respingă, dar nici să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai multor alternative decizionale, întreprinzătorul nu o alege în mod neapărat
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
deus ex machina” pentru a explica o situație pe care teoria nu avea suficiente instrumente să o explice.) O altă critică adusă teoriei neoclasice afirmă că maximizarea profitului nu constituie motivația principală a întreprinzătorului. Cercetările statistice întreprinse pe eșantioane de întreprinzători nu au reușit nici să respingă, dar nici să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai multor alternative decizionale, întreprinzătorul nu o alege în mod neapărat pe cea care îi aduce profitul cel
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
profitului nu constituie motivația principală a întreprinzătorului. Cercetările statistice întreprinse pe eșantioane de întreprinzători nu au reușit nici să respingă, dar nici să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai multor alternative decizionale, întreprinzătorul nu o alege în mod neapărat pe cea care îi aduce profitul cel mai mare. În general însă, criticii principiului de maximizare a profitului propun diverse alternative la acesta, fără a-l nega în mod hotărât. Modelul neoclasic are și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
neapărat pe cea care îi aduce profitul cel mai mare. În general însă, criticii principiului de maximizare a profitului propun diverse alternative la acesta, fără a-l nega în mod hotărât. Modelul neoclasic are și capacitatea de a prevedea comportamentul întreprinzătorului în condițiile modificării unora din variabile. Astfel, de exemplu: în condiții de concurență perfectă, în cazul în care cererea pe piață crește (descrește), prețul pietei va înregistra o evoluție în același sens, determinând întreprinderea să lărgească (diminueze) volumul producției; în
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
același sens, determinând întreprinderea să lărgească (diminueze) volumul producției; în condiții de concurență imperfectă (monopol), o creștere a costurilor (ca urmare a creșterii prețului uneia sau mai multor resurse) are drept rezultat, conform modelului neoclasic, o creștere a prețului de către întreprinzătorul monopolist. El va fi silit însă să reducă volumul producției în conformitate cu cantitatea de marfă pe care o poate absorbi piața la noul preț; modificarea impozitului pe profit nu afectează nivelul prețului și al producției. În legătură cu această capacitate de predicție a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
predicție a modelului neoclasic s au conturat două opinii: una, a lui M. Friedmann, potrivit căreia capacitatea de predicție satisfăcătoare a modelului este de ajuns pentru a-i confirma valabilitatea, chiar dacă am accepta că ipotezele inițiale ale teoriei sunt false. Întreprinzătorul se comportă “ca și cum” ar dori să maximizeze profitul; el acționează inconștient în virtutea unor legi economice pe care le ignoră. Cu alte cuvinte, susține Friedmann, nu premisele de la care se pleacă sunt importante, ci faptul că concluziile la care se ajunge
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și numai pentru că permite realizarea unor predicții acceptabile. Un astfel de model nu are nici o capacitate de a explica fenomenul cercetat. o altă opinie, a lui F. Machlup, care afirmă că modelul neoclasic nu servește la explicarea și predicția comportamentului întreprinzătorului ci numai la previzionarea efectelor modificării unor variabile (salarii, rata dobânzii etc.) asupra prețurilor pe piață. În această concepție, întreprinderea are rolul unei simple “curele de transmisie” între cauză și efect. I.2. Modelele manageriale Simplificarea operată de teoria neoclasică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
vânzărilor ( g * ) pentru care diferența dintre veniturile și cheltuielile firmei (adică profitul său) este maximă. I.2.3. Modelul maximizării utilității manageriale (al lui O.E. Williamson) Williamson critică abordarea neoclasică ce desemnează maximizarea profitului ca fiind unicul obiectiv al întreprinzătorilor, arătând că aceștia, ca orice altă persoană, pot avea o multitudine de alte motivații. În concepția sa managerii beneficiază de o importantă putere discreționară materializată prin controlul ce îl dețin asupra a trei elemente: 1. cheltuieli cu remunerarea personalului administrativ
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și rata medie anuală de creștere a numărului de angajați. Hanks identifică, în afara celor patru stadii de creștere, și două stadii de dezangajare (altfel spus, de abandonare a creșterii), și anume: o primă cale de dezangajare poate fi urmată de întreprinzător chiar după etapa inițierii afacerii; Hanks a denumit-o “stil de viață”. Firmele aflate în acest stadiu au cam aceeași dimensiune ca în faza de inițiere, dar sunt mult mai vechi. Este vorba aici de organizații care s-au eternizat
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
apanajul celor mari); noi posibilități de finanțare (emiterea de obligațiuni, de acțiuni, împrumuturi în condiții mai avantajoase); independență (sau relativă independență) de forțele de pe piață și de mediul general. E. Penrose definește firma ca un ansamblu de resurse utilizate de întreprinzător pentru atingerea obiectivelor sale și analizează obstacolele și stimulentele la creștere pe care i le oferă atât mediul exterior cât și resursele sale interne. O întreprindere poate profita fără încetare de oportunitățile care se ivesc (fără a ajunge la un
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de producție și materiile prime. În teoria producției sau pentru calculul costurilor omogenizarea este acceptabilă, dar pentru a explica nevoia de creștere a întreprinderii eterogenitatea este esențială. Exemplul cel mai clar al multitudinii de servicii oferite de un factor este întreprinzătorul. Activitățile acestuia sunt atât de complexe, încât economiștii nu îndrăznesc să le clasifice. Este imposibil a desemna o unitate de input oarecare, măsurabilă. Există voci care propun ca serviciile întreprinzătorului să nu fie considerate servicii productive propriu zise. Dar am
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
clar al multitudinii de servicii oferite de un factor este întreprinzătorul. Activitățile acestuia sunt atât de complexe, încât economiștii nu îndrăznesc să le clasifice. Este imposibil a desemna o unitate de input oarecare, măsurabilă. Există voci care propun ca serviciile întreprinzătorului să nu fie considerate servicii productive propriu zise. Dar am putea face aceleași considerații pentru toate cadrele superioare sau pentru personalul din cercetare. Factorii de producție sunt "achiziționați" de pe piață cunoscând serviciile pe care le pot oferi. Dar odată aduși
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a serviciilor existente în permanență în interiorul întreprinderii, cum am arătat până aici. Noile posibilități care apar în sânul firmei pot fi exploatate de o manieră rentabilă doar prin intermediul expansiunii. Pentru o întreprindere dinamică, a cărei conducere este dotată cu "spirit întreprinzător" există întotdeauna posibilități, chiar dacă mediul nu e foarte favorabil, chiar dacă economia stagnează sau regresează. Utilizarea factorilor este foarte importantă apropo de modul în care firma răspunde la solicitările mediului. Adesea ea va găsi în interior, sub forma serviciilor încă neutilizate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de o întreprindere mai mare. (Este adevărat că întreprizătorul poate, după ce a eșuat, să înființeze o nouă firmă și să reintre în afaceri. Pe noi însă acest lucru ne interesează mai puțin, deoarece obiectul central al studiului nostru nu este întreprinzătorul, ci întreprinderea însăși, ca entitate de sine stătătoare.) În plus de asta, realitatea arată că mulți întreprinzători acordă preocupărilor pentru creștere un loc de frunte, în detrimentul celor privind câștigurile imediate. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu sunt mulțumuți cu
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
firmă și să reintre în afaceri. Pe noi însă acest lucru ne interesează mai puțin, deoarece obiectul central al studiului nostru nu este întreprinzătorul, ci întreprinderea însăși, ca entitate de sine stătătoare.) În plus de asta, realitatea arată că mulți întreprinzători acordă preocupărilor pentru creștere un loc de frunte, în detrimentul celor privind câștigurile imediate. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu sunt mulțumuți cu un venit constant, limitat, iar pe de altă parte ar dori să lase urmașilor lor o afacere
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
lor o afacere cât mai dezvoltată, cu perspective de viitor. Un alt motiv posibil ține de dorința sa de realizare personală: expansiunea întreprinderii constituie (pentru el însuși și pentru alții) un criteriu de apreciere a talentului și priceperii sale ca întreprinzător. Beneficiile pe care creșterea le aduce întreprinderii sunt foarte multe, iar aceste beneficii se răsfrâng în final, direct sau indirect, asupra tuturor actorilor implicați în viața firmei (proprietari, manageri, salariați, creditori, stat etc.). În afară de relativa independență față de mutațiile ce au
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
angajamentul) și cooperarea în muncă. Conducătorii nu sunt însă identic orientați spre aceste două dimensiuni, ci foarte diferențiat, ceea ce dă naștere la o multitudine de mentalități sau de stiluri de conducere. Astfel, unii dintre ei acordă prioritate angajării (tipul T- întreprinzătorul), alții cooperării (tipul P - participantul), în timp ce alții promovează concomitent cele două dimensiuni, însă în maniere diferite: unii la un nivel scăzut (tipul G - organizatorul), alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]