2,365 matches
-
de Documentare asupra Criminalilor de Război a dat de urma versurilor acestui cântec. Cuvintele sunt: Of, baby, baby, baby, De ce-mi zdrobești inima? Spui că ții la viața mea, Dar îți bați doar joc de ea. Sunt încurcat, Sunt întristat. Mă faci un prost în fața ta, înger de aur. Zâmbești și minți, Să plâng mă-mpingi. Mai bine-nvață vechea regulă de aur... — Ce joc jucați? i-am întrebat pe cei care jucau cărți. — „Fata bătrână“, a zis părintele Keeley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina cu pământ răscolit m-au întristat. Am înțeles că nu avea rost să caut pe nimeni din împrejurimi, fiindcă plecaseră cu toții lăsându-și dracului și casă, și avere. Numai o pisică mai rămăsese să dea încetișor din coadă. Ea era animalul pe care-l remarcasem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spus că nu mai au fonduri și că nu mai sunt dispuși să investească în matematică. Rusul care ne examinase murise împușcat, nu mai aveam susținere de la Moscova, și uite-așa a trebuit să îngropăm proiectul. Tare ne-am mai întristat. Fiica și nevasta lui Paul reușiseră între timp să plece în State și voiau să-i facă chemare. Paul spunea că o să mă cheme și pe mine, că va arăta proiectul cui trebuie, c-o să luăm premii, o să apărem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care să mergi pentru ca exaltarea să continue. Și nu mă refer la Electric Ballroom 1 aici. Janey își luă biletul de la casă și intrarăm în barul de la subsol, ca să bem ceva. — Pari foarte gânditoare, zise ea. — Boceam Scala. — O. Se întristă. — Da, știu... Am păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt Vis, dar se spune că ăsta e excelent. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scape basma curată, fără nici o pată sau responsabilitate. Avea să continue să navigheze ca un petrolier avariat, lăsându-i pe alții să-i curețe mizeriile. Sună groaznic, i-a declarat Jake pe șleau. —Așa e, a răspuns Alice jucându-se întristată cu paharul gol de șampanie. Și-atunci de ce faci chestia asta? Asta să-mi spui tu mie, a zis Alice posomorâtă. — Aș prefera să mai beau ceva. Au descoperit că acum șampania curgea în valuri, la liber. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Întoarce-te timp... Întoarcete!”, strigăt pe care îl sfărâmă între dinți și îl înăbuși în piept cu pumnii. Apoi, continuă în gând... ”... Dacă s-ar întoarce timpul... dacă s-ar întoarce măcar pentru, pentru o clipă...!” Gândul acela, l-a întristat și mai mult și parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, adâncă, fără fund. Vroia să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de un sentiment de sfârseală, tăcea si privea cu ochii lui blânzi si buni în depărtări. De multe ori, la fereastră îl prindeau zorile privind cerul... Se uita la cerul acela înalt si plin de stele, ale cărui depărtări îl întrista si-l linistea deopotrivă. Căuta în stele, care ar fi putut păstra, încă, urma ochilor ei, de ultima oară... si plânse. - Mâine dimineața, voi merge la cimitir, la Fata!... îsi zise el stergându-si cu dosul palmelor lacrimile... Dacă as intra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un strigăt: ”Întoarce-te timp... întoarcete!... strigăt pe care îl sfărâmă între dinți, și îl înnăbuși în piept cu pumnii. Apoi, zise murmurând... - Dacă s-ar întoarce timpul... dacă s-ar întoarce măcar pentru o clipă!... Gândul acela l-a întristat și mai mult, și, parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, fără capăt. Imaginația scăpată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos. Gândurile se succedau ca un film fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit, fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la facultate. Frusina avea altă mină acum, după ce știa că rezultatele sunt bune. Îl iubea pe George mai mult și avea încredere în el fiincă îi demonstrase prin faptele pe care le făcuse, că o iubește cu adevărat, dar se întristă știind că a doua zi va pleca de lânga ea. A rămas să-și ducă grijile mai departe; sarcina cu probleme, dorul pentru iubitul ei, neîncrederea în părinții lui, teama că tatăl ei o să afle cât mai curând despre sarcină
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
altul din critica noastră literară, această poezie de-a dreptul fantastică și incomparabilă, care, optând o rezistență nemaipomenit de dârză la interpretare, poate fi socotită o reală punte a măgarului pentru orice literat de la noi. Pe de altă parte, mă-ntristează enorm faptul că, În două locuri, n-ai rămas consecvent cu tine Însuți, ci ai recurs la vicleșugul concesiilor cu scopul vădit de a face pe placul activiștilor culturali, care, oricum, nu vor publica aceastăți carte excelentă și-aceasta din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fusese o femeie tare și murise cu demnitate și nu dorea să-și vadă propriul copil, În care și-a pus atâtea speranțe și rugăciuni și din cauza căruia nu avea liniște pe lumea cealaltă, ajuns În această stare, ce o Întristează și Îi face rău acolo În cer. Apoi mi-a promis, ca Întot- deauna, că va aranja cu stihiile cerului să-mi fie bine aici, pe pământ, cu condiția ca eu să aflu mai Întâi cu pre cizie ce-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
râs. Pentru că astăzi am vorbit cu Janet, care m-a Întrebat dacă sunt fericită În Canada, cu Jean- Claude al meu. Am Încercat să schimb vorba, dar el și-a dat seama că nu sunt fericită. Și asta m-a Întristat. Când să plec, dau nas În nas cu manu, un marocan vesel și solid, care mi-a arătat odată la bucătĂrie cum se face cușcuș. — Haideți să vă arăt ceva, spune el plin de entuziasm și ne pune În brațe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să trăiască cu o oarecare doză de durere, care izvorăște din Însăși condiția umană, imperfectă. Întotdeauna ea provine din deca- lajul dintre materie și sufletul omului. Sufletul e Întotdeuna gata de mai mult, pentru că esența lui e divină, și se Întristează văzând cum corpul a devenit sclav al pasiunii și distrage sufle- tul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fusese o femeie tare și murise cu demnitate și nu dorea să-și vadă propriul copil, în care și-a pus atâtea speranțe și rugăciuni și din cauza căruia nu avea liniște pe lumea cealaltă, ajuns în această stare, ce o întristează și îi face rău acolo în cer. Apoi mi-a promis, ca întotdeauna, că va aranja cu stihiile cerului să-mi fie bine aici, pe pământ, cu condiția ca eu să aflu mai întâi cu pre cizie ce-mi doream
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
râs. Pentru că astăzi am vorbit cu Janet, care m-a întrebat dacă sunt fericită în Canada, cu Jean- Claude al meu. Am încercat să schimb vorba, dar el și-a dat seama că nu sunt fericită. Și asta m-a întristat. Când să plec, dau nas în nas cu manu, un marocan vesel și solid, care mi-a arătat odată la bucătărie cum se face cușcuș. — Haideți să vă arăt ceva, spune el plin de entuziasm și ne pune în brațe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obișnuiți să trăiască cu o oarecare doză de durere, care izvorăște din însăși condiția umană, imperfectă. Întotdeauna ea provine din decalajul dintre materie și sufletul omului. Sufletul e întotdeuna gata de mai mult, pentru că esența lui e divină, și se întristează văzând cum corpul a devenit sclav al pasiunii și distrage sufletul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Într-o seară, când Neculai s-a Întors de la un concurs automobilistic, Cliuța la Întâmpinat, descurajant de firesc: dragă, de mâine, fericirea noastră ia sfârșit. Cum? Așa, bine, cum auzi. Vino. Nu te speria. Nu te bucura. Nici nu te Întrista. Vino să te pup. Apoi, să mergem În pat și, să facem o noapte albă, noaptea noastră de pe urmă! Și așa au și procedat. El i s-a supus, ca un pui de mâță, mamă-si. A făcut tot ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și m-a dus la casa lui. Am riscat, ambii, să cădem pradă propriei noastre nevinovății. Și iată, că, de ceea ce ne-am temut, de aia nu am scăpat. Am revenit. Eu, puiule, rămân cu fetele mele. Tu, nu te-ntrista, sigur, rana este mare. Dar, s-o știi de la mine, că, pe lume, nu-i rană să nu se vindece. Cu o condiție. Să nu tot fie zgândărită. Că, timpul și uitarea, sunt doi dintre cei mai de neîntrecut vindecători
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În sus de bucurie. A și bătut din palmucele-i moi. A luat căluțul, i l-a trecut prin mâini, l-a lăsat să-l mângâie, apoi, l-a luat și l-a pus din nou pe dulap. Mutu s-a Întristat brusc. S-a prefăcut că nu-l ia În seamă. Până seara, el nu s-a mai bucurat nici o clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
daca nu am căutat <maya>: vorbesc serios. Cum ar trebui să fie? <vic50>: să mă iubească. <maya>: și? <vic50>: după ‘iubească’ am pus punct. <maya>: numai atît? <vic50>: NUMAI? Este TOTUL! Dacă dragoste nu e... <maya>: așa e. m-ai întristat. e așa de greu să găsești așa ceva? <vic50>: nu știu. Au fost femei care m-au iubit. <maya>: cred <vic50> ce cauți tu? <maya>: un om care să mă înțeleagă <maya>: care nu-mi observa bilbiitul, <vic50>: să nu-i
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna, rătăcitor, devenea pieton, un casnic fără căsnicie, dascăl al unor parapiteci ce se mirau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea în mână. Nu știa al cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
uneori. Tratați totul ca fiind o joacă... Îmi permiteți, vă rog, să mă retrag! Distracție plăcută! - Da... este o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]