4,649 matches
-
toate câte s-au mai întâmplat între timp. Dar Nerun deja observase că fratele său e cam posac, că are sprâncenele cam încruntate și că e morocănos. Atunci îl întrebă de-a dreptul: - Ce e cu tine, frățioare? Te văd întunecat la față! Oare nu-ți pare bine că m-am întors acasă? Spune-mi, ce gânduri te-apasă?... Fratele său oftă îndelung, ar fi vrut să spună ceva. Nu știa de unde să înceapă. În cele din urmă îi povesti toată
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
și ei. George era mai volubil, putea să mai și glumească, însă Aurel când a văzut caseta de bijuterii pe măsuța de toaletă a Anei alături de un alt plic decât cel pe care i l-a dat el, s-a întunecat la față și dacă îl priveai, puteai să-i citești durerea în priviri. Presimțea răspunsul. Ana nu-l va accepta ca soț, cu toate că a recunoscut că-l place. Nu era suficient pentru a face și pasul următor, să-l accepte
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
piept îi mângâie cosițele bălaie șoptindu-i vorbe blânde la ureche. Fata își ridică privirea înlăcrimată spre el și se potoli. Drumul continuă în tăcere. Parcă un val de tristețe coborâse în sufletul oamenilor. Când tractorul ajunse în sat, se întunecase de-a binelea. Oamenii coborâră cu atenție, ajutându-se unul pe altul, coborându-și și bagajele. Ionuț sări sprinten printre ultimii, coborându-și geamantanul. O luă pe Anișoara în brațe și o ajută să coboare. Apoi, își luă geamantanul în stânga
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
Brașov, spuse Ema. - Într-adevăr, dar din oraș, nu de pe vârful muntelui. Și nu de pe piscurile mongoleze. Aici vremea este mai aspră. Brașovul este în depresiune. Mai avem puțin. Ajungem imediat, explică bărbatul. Când au zărit prima casă, déjà se întunecase bine. Se vedeau numai luminile din bucătărie, unde se strânseseră toți, să servească cina. - Naranbaatar, ai venit în sfârșit! spuseră oamenii când l-au văzut și s-au repezit să-l îmbrățișeze și să-l sărute. De abia mai târziu
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Și-n Oastea DOMNULUI IISUS, cu Bucurie se-nrolau! Aflând Dioclețian, ce era prin Răsărit A poruncit să fie prins ! era în DOMNUL adormit ! Au tăiat capul mortului, ca să-l ducă la-Împărat... Dar lumina ochilor, pe loc li s-a-ntunecat ! Împăratu' văzând capul și pe oștenii ce-au orbit : -Duceți-l înapoi la mort !" către ei a poruncit ! Când capu-au dus lui Diomid, ochii lor iar au văzut Prin Puterea lui IISUS, în Care au și Crezut ! Simțind că EL
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
aș putea să întreb unde ești când ochii nu văd nimic întreg fără tine nor prins în joacă cu un capăt de ață sărbătoare cu gust de nucă și scorțișoară. mă va întreba mereu cineva unde sunt serile ce nu întunecă unde este iarna ce nu îngheață iarăși și iarăși le voi spune că ești doar tu cu toate chipurile tale de îngeri cu pistrui și strungăreață. Referință Bibliografică: Ca o duminică / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984
CA O DUMINICĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373453_a_374782]
-
luna, ce an a disparut dintr-o dată timpul s-au ciocnit secundele pe linia de tramvai a gândului iar turnurile de control înțepenite nu mai au coordonate pentru inimă mea pe aeroporturi dorm avioane cu aripile întinse pene de curent întuneca fața pământului se rup baraje, ape năvălesc peste respirația lumii Sfântă Vineri aruncă bucăți de scânduri scufundaților seamănă cu bătrână care cerșește la capăt de pod bine faci bine găsești- spune ea- si surâde șoferului care tocmai îi aruncase un
NEVROZE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373488_a_374817]
-
la orizontul răsăritului de secol a l mileniului trei; disperarea și prigoana cer adăpost sub acoperișul omeniei și milei ; li se închid porțile în față se ridică în fața groazei de întuneric păduri de ghimpi și munți de neputințe ape tulburi întunecă orizontul incertitudini au împânzit ogorul și nedreptate; își aștern manta -colți neîndurați știme extremiste pân-la cer în calea haosului spiritele sunt tulburate; brexit și atentate! de la țărmul lumii creștine regele militează-pietate! -dăruiți adăpost băjeniților lupii și turmele laolaltă în pădurile
PIETATE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373593_a_374922]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vineri, 17 Iunie 2016 Nu-i liniște în lume, nu-i pace, nici iubire Și Dunărea din cântec nu-i cum a fost, albastră, S-a-ntunecat afară și plouă în neștire Pe câmpuri, peste case, pe supărarea noastră... Tot mai străină-i țara dintre Carpați și Mare, Iar chipul ei de-o vreme în tot mai rău se schimbă, Unde ne sunt țăranii? nu mai avem
NU-I LINIȘTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373609_a_374938]
-
lună, ce an a dispărut dintr-o dată timpul s-au ciocnit secundele pe linia de tramvai a gândului iar turnurile de control înțepenite nu mai au coordonate pentru inima mea pe aeroporturi dorm avioane cu aripile întinse pene de curent întunecă fața pământului se rup baraje, ape năvălesc peste respirația lumii Sfânta Vineri aruncă bucăți de scânduri scufundaților seamănă cu bătrâna care cerșește la capăt de pod bine faci bine găsești- spune ea- și surâde șoferului care tocmai îi aruncase un
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mult ce oră este, ce zi, ce lună, ce ana dispărut dintr-o dată timpuls-au ciocnit secundele pe linia de tramvaia gândului iar turnurile de control înțepenitenu mai au coordonate pentru inima meape aeroporturi dorm avioane cu aripile întinsepene de curent întunecă fața pământuluise rup baraje, ape năvălesc peste respirația lumiiSfânta Vineri aruncă bucăți de scânduri scufundațilorseamănă cu bătrâna care cerșește la capăt de podbine faci bine găsești- spune ea- și surâdeșoferului care tocmai îi aruncase un bănuț înainte de a plonjacu remorca
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și zgârieturi, lui Gaius i se păru foarte nobil și demn. Chiar dacă nu îi putuse vedea fața cât mai fusese în viață acum îl putea vedea foarte clar în lumina scăzută a acelei după amieze. Curând soarele avea să se întunece de tot și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața lui Iisus și în clipa în care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
se strânse mai tare cuprinzând cuiul care îi străpunsese palma. Doar degetul arătător rămăsese îndreptat în sus arătând cerul. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros remarcaseră în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că ești limpede la ochi! - Vezi oare cu adevărat? întrebă un altul. Albeața a dispărut
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
spărturile norilor. Cornurile romane începură să sune în tot Ierusalimul. Dinspre Marele Templu se auziră sunetele din corn de berbec, apoi sunetele de timpane și tobe. Gaius se ridică de pe piatra pe care șezuse și privi către soarele care se întunecase și care abia se mai zărea printre nori, apoi privi către Iisus din Nazaret care atârna pe lemnul crucii. În întunericul care cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru lui Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
căutat peste tot Nu erai ,nu ești nicăieri..și socot, Că stai cu îngerii la masă ,adie vântul ... În aer miresmele au năruit cuvântul Curg râuri de îndoială ce răsună .. În sinistrul hohotelor de râs se-adună Mințile ce-s întunecate de eresuri Neînțelesu-i plin de-atâtea înțelesuri Șoaptele se-aud..nebunele iele, Sar garduri din spini și nuiele Se schimonosesc într-un rânjet De durere nu scot niciun sunet Mi-e dor de noi iar șoaptele de dor Mă
MI-E DOR DE NOI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371463_a_372792]
-
că vai de el,îmi sare în poteca : - Dați-mi și mie un ban ,că n-am ce să mănânc! M-am uitat la el și mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a întunecat pe loc gândirea: - Dispari mă, amărâtule,de aici ! i-am spus și l-am împins brutal pe scări.Așa am vrut eu să alung rapid imaginea copilăriei mele de care nu mai vroiam să-mi amintesc.Ajunsesem ,pe nesimțite,fostul
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
sticlă de coniac când buzele roșii,stridente, ale damei de consumație. S-a încins atât de tare încât la un moment dat și-a scos bluză ,iar priveliștea la care m-a supus era cu mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-a intamplat in fracțiune de secundă. Era prea târziu să îl evit...L-am lovit în plin,s-a răsucit în aer și a aterizat cu zgomot pe asfalt. Am realizat imediat tabloul... Beat
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
de euro și-ți pui tu fiola ! Și -mi faci și un raport favorabil ! Îți scriu imediat un cec. Și scot carnetul de cecuri din buzunar... N-a stat prea mult pe gânduri ,probabil albul strălucitor al cecului i-a întunecat total conștiința.Și-apoi...și el trăia în România ! - Scrie-l ! Am rezolvat problema cu fiola și a început să studieze terenul ca să realizeze ce s-a întâmplat. - Cam de unde ai frânat,că nu văd urmele?! întreabă nedumerit. - N-am
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
această dată. - N-ai mai părăsit palatul de ceva vreme, iar supușii se întreabă deja cine îți va urma. - Ați fi în stare să îmi curmați și zilele pe care le mai am ca să îmi luați tronul? Ochii împăratului se întunecară citind răspunsul pe fețele propriilor fii. Ei, va trebui să vă puneți pofta în cui! Și de ar fi să mă sting, tronul nu vi se cuvine vouă! Răcnetele celor doi prinți stârniră ecouri prelungi de-a lungul galeriilor. Îl
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului și până se întuneca, plimbându-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând nimic, doar sâsâind ușurel vaietul suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
răspunsuri după mintea ei de femeie, băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Ți-e visul o pânză iar eu sunt culoarea Ți-e mâna penelul cu care mă scrii, Un dor ce nu doarme și plânge cu zarea În nopți de poveste când nu poți venii. Ți-e gândul un ton ce-ntunecă visul Sau pune lumină în ochii ce plâng, Iubirea-i creionul ce-nchide abisul Când clipe se duc și inimi se frâng Când palme m-ating și păru-mi revarsă, Pe cerul de pânză un soare răsare. Un chip prinde
CULORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371626_a_372955]
-
uită la mine curioasă că o astfel de știre banală n-a ajuns până la mine. Aaaa, adică nu știi, că ăștia - și arătă spre casa lor - nu vor să spună! Tăcui. N-o mai întrebai nimic. O văzui că se întunecă la față. Citii pe fața ei și-n glasul ei o umbră de nefericire și nu vrusei s-o mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care poate era tragic? Plecai acasă și nu dormii
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
femei i-ai desfăcut toate sertărașele șo-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează... Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă pentru mine... Am stat cam o oră printre mărăciniș să se întunece bine, timp în care el mi-a povestit cu de-amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
cămată, Se-ntretaie zi cu noapte În descântece de șoapte. Lume nouă, lume veche Cum să le așezi pereche? Ce să dai și ce s-aduni Vise-n gânduri de nebuni... Vorbele-au căzut topor Răsturnând furtuni pe zbor. Ochii-ntunecați de noapte Vor iubirile să-ngroape. Rătăcită-n alte sfere Zbor pe vise efemere. Numai inima îmi plânge Când cuvântul o străpunge Sângerând în poezie Versul meu balsam să-ți fie... de Gabriela Mimi Boroianu 03.05.2015 Referință Bibliografică
DOINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374821_a_376150]