1,988 matches
-
și a văzut în acesta un colț de rai, grădina lui Dumnezeu. Poetul vede mai întâi ceea ce nu i-a fost dat să vadă în Botoșanii clădirilor îngrămădite de lângă biserica Uspenia. Vede, ceea ce la Ipotești intra în firescul incintei: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 73. Satul e atemporal spune Lucian Blaga el s-a păstrat în toată curățenia sa, iar copilul Mihai, purtându-și aceeași inocență naturală, a intrat cu el într-o consonanță veșnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale, în firea naturii poetul se simțea un mic dumnezeu, căci: O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer183. Contopirea naturii reale, dar plină de infinite mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei! Adesea și-o închipuia pe acea umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stea a dimineței, în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit ! (s.n.) Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete 287. Unele portrete sunt reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o analiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Altădată, portretul este atât de sugestiv, încât un desenator talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață chilimbarie [...] ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină [...] nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. [...] capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iubite marinar, Ți-am spus că soarta-mi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Vâzând că-i refuzat De fata cea iubită În mare s-a-necat. Tot de la frumoasa mea măicuță păstrez Cântecul unui deținut Într-o celulă-ntunecoasă In lanțuri stau legat N-am pâine nici mâncare Nici măcar un pat. Noaptea-n vis văd chipul mamei Iertător și blând Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea s-apropie de mine Și-mi spune
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
facem fapte rele. Dar mânia, furia, urechea la cele auzite despre Maria, nu mi-au dat pace și ca în poezia lui Grigore Alexandrescu „Ucigașul fără voie”, am ajuns în celulă, după ce suferisem mulți ani de război. Într-o celulă întunecoasă În lanțuri stam legat; N-aveam pâine, nici mâncare Nici măcar un pat. Noaptea-n vis văd chipul mamei Iertător și blând; Tot cum îl știam odată Până n-a intra-n mormânt. Ea se-apropie de mine Și-mi spune
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și hangare și hale Întunecoase, până ce vederea mea s-a deprins cu Întunericul. Fug mereu, fără să mă mai uit În urmă. Fug și văd În Întuneric ca ziua. N-or să aibă ei zile să mă prindă. Da’ Într-o bună zi tot o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Am uitat !”. La gândul ăsta, un fior rece îmi îngheță sângele în vine. Și, ca o străfulgerare.. se petrecu „ceva”, un ceva greu de explicat... Din capătul coridorului, pustiu, patru siluete de copii s-au desprins ca dintr-o ceață întunecoasă, și veneau alergând către noi. Ne-am numărat în gând... eram opt... față în față.. doi câte doi... Ne priveam nedumeriți, chiar cu răceală...ca și cum nimic n-ar fi existat între noi. Dar, n-a ținut decât o sclipire halucinantă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
decât acelea pe care le ai” - Aia m-a condus adânc în pădure. Cred că scopul ei principal era acela de a mă face să particip la misterele sacre ale acelui spațiu labirintic. Am umblat ore întregi, pătrunzând în sihla întunecoasă; dincolo de stejari erau brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă de braț; era un gest aproape intim, ca să-mi atragă luarea-aminte, dar și un gest solemn, ca să sublinieze importanța clipei inițiatice. Trăiam, în calitate de protagonist, o situație unică. Mă găseam în pântecele întunecos al pământului, care în momentul acela era fecundat de violența și de strălucirea acelui fuior de lumină, asemănător cu un phalus divin în actul de a penetra trupul feminin. Aș fi vrut să rămân în locul acela pentru totdeauna, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
șerpi sau alte animale magice. Tocmai apariția fantastică a acestor cavaleri a fost cea care m-a uimit: îmbrăcați în armurile lor, nu păreau ființe vii, ci mai degrabă statui deghizate, creaturi fantasmatice transformate în măști care galopau în noaptea întunecoasă, argintate de razele lunii. Cavalerii se adunau în jurul unui altar ascuns în desiș ca să sacrifice un berbec al cărui sânge scurs într-un căuș de aur era băut ritualic de către ei toți. Probabil era un rudiment al sacrificării berbecului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu Înălțimi de peste 20 m, palmieri cu frunze dantelate, bananieri, bambuși ce-și leagănă alene suplele tulpini, parcă șoptind povești nemuritoare, etc. Dincolo de prima impresie, Întreaga atmosferă este sufocantă, lupta pentru supraviețuire fiind acerbă, fiecare plantă Încercând să străbată hățișul Întunecos pentru o rază de soare, de lumină care Înseamnă vitalitate. Revenim la telegondolă și continuăm aventura În pădurea tropicală, până pe versantul opus. Totul devine o experiență panoramică unică. De aici se poate vedea orașul Cairns și În depărtare chiar Marea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai avizi de astfel de distracții se numără nord-americanii, canadienii, germanii, britanicii, japonezii, australienii și neozeelandezii. Vântul clatină Întinderea trandafirie și plină de soare a tufișurilor... O suflare de vânt răzleață și molatică, furișânduse prin ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș Întunecos, se abătu fără de veste prin Întinderea Înflorită din fața mea; iar sub mângâierea-i ușoară și trecătoare, florile Își plecară spre pământ fruntea lor drăgălașă, ca sub farmecul unei sărutări neașteptate. Oare ziditorul tuturor lucrurilor n-a așezat câte o 511
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În jurul lumii (1519-1521), venind dinspre Oceanul Atlantic prin strâmtoarea care Îi poartă numele și ajungând În Marele Ocean, datorită vremii liniștite l-a numit Mare Pacificum. De două zile, aici munții sunt Împodobiți cu un văl cenușiu de nori; lumina e Întunecoasă și prin urmare gândurile mele sunt triste. O pătură groasă de Întuneric greu Îmi păru că se desprinde și că mi se ridică de pe suflet și de pe inima mea care, ușurată ca de sub lanțurile zgomotoase ale unei grele Închisori, Începu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spirituală a vieții 739. Las deoparte aceste gânduri ce mă Împresoară din toate părțile. O anumită parte din vină o are și furtuna care nu mai contenește iar marea este mohorâtă. Vântul suflă cu turbare iar rafalele lui alungă norii Întunecoși și smulge spuma albă de pe crestele valurilor uriașe. Albatroșii Însoțesc nava plutind În aer fără să dea din aripi, planând deasupra valurilor și urmând contururile sinuoase ale suprafeței mării agitate. Ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu ca furtuna să se potolească
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dungi negre, ori roșii cu pete albastre, unii staționează pentru „o poză”, alții Înoată alene În bancuri și apoi speriați de ceva dispar Într-o clipită. Dintr-o dată, pe fundul de corali puternic luminat, se cască o văgăună adâncă și Întunecoasă, după care se Înalță din nou, În piscuri colțuroase, reciful de corali, apar din nou actiniile, scoicile, moluștele, pești colorați, albaștri, roșii, pestriți. Motorul vasului a pornit și am plecat mai departe, strecurându se cu măiestrie printr-o trecătoare Îngustă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]