1,726 matches
-
frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea. Dar nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu sabia boantă. Senzația falsă a lemnului pe piele îi euforiza. Sperau că au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau în coș. Lua cineva în seamă, ia cineva în seamă înțelepciunea antică? De la Vergiliu cetire: "Salvarea învinsului e să nu mai spere în nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar, mișcându-se demonic; am rezistat Îndelung, apoi Duică și-a plecat privirile, Învins: s-a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat În memoria latentă ca pe un totem. Era o probă, o garanție a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bocancului nu reușeau să prindă conturul vreunei frunze, concurentul rămânea suspendat între cer și pământ. Ceilalți declarau cu gravitate „Pricea s-a ales !“, ceea ce însemna sentința. Magul frunzelor rămânea câteva clipe în urmă, căci magii îi iubesc mai ales pe învinși, apoi țopăia din nou, cu zburdălnicia lui de lăcustă, ca să le arate calea. Cum haina de piele îl strângea, Maca sărea cu oarece greutate. Pe Jenică hainele nu-l strângeau, dar tocmai pentru că erau largi îl stânjeneau, căci lărgimea cămășii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi romani pe învinșii deveniți șerbi". Faptul, grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă că pătura conducătoare nu era formată, la început, din români și că ea cuprindea, în mare parte, oameni de alt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost deosebit de îndârjite, cumanii au obținut succese parțiale, dar n-au rezistat forței de șoc a mongolilor. De-aici brutalitatea extremă cu care cuceritorii i-au tratat pe învinși: un foarte mare număr de cumani au fost exterminați (un adevărat măcel), după cronicarul Giovanni da Pian del Carpini. Cruzimea extremă a mongolilor a provocat un adevărat exod din Stepa Cumanilor (Deșt-i Kâpciak), o parte a turanicilor care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman capitulase deja la 30 octombrie. Războiul a luat deci sfîrșit prin deplina victorie a puterilor aliate, dintre care făceau parte și trei state balcanice România, Serbia și Grecia. Bulgaria și Imperiul Otoman se aflau printre învinși. Albania suferise un eșec lamentabil în prima parte a războiului, iar teritoriile sale erau sub ocupație străină. Dacă acest stat urma să fie reconstituit sau nu avea să se stabilească în timpul negocierilor de pace. ÎNCHEIEREA PĂCII ȘI PREVEDERILE EI Odată cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
își puteau fundamenta termenii tratatelor pe principiile idealiste enunțate în timpul războiului de partidele socialiste, de guvernul bolșevic și de Woodrow Wilson în celebrele sale Paisprezece Puncte. Scopul era semnarea unei păci juste, bazată pe autodeterminare și conciliere între învingători și învinși. După încetarea luptelor, principalele susținătoare ai acestui tip de aranjament erau statele învinse și Rusia Sovietică. Aceste principii apărau teritoriile respective de ocuparea sau anexarea lor de către o putere străină. Cea de a doua alternativă, aproape opusă ca obiectiv, prevedea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unui cerc de alianțe al statelor învingătoare se aflau printre mijloacele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv. Tratatele prevedeau și o limitare strictă a înarmării Germaniei și demilitarizarea zonei germane a Rinului. Dată fiind strictețea termenilor și a măsurilor stabilite împotriva învinșilor, acordurile diplomatice impuse de Paris au marcat un nou punct de plecare în relațiile internaționale. Aranjamentele făcute între marile puteri în secolele anterioare fuseseră îndreptate în direcția reinstituirii unor relații stabile. Termenii fuseseră în general moderați. În 1815, Franța participase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să judece și să prevadă desfășurări cu implicații mondiale. Don Juan Donaso-Cortes, om politic și diplomat spaniol, scria în 1839, când mai era încă liberal, că Rusia va duce totdeauna război ca să învingă și ea va învinge ca să protejeze pe învinși; după victoria Rusiei urmează mai întâi protecția, care conduce apoi la moartea protejaților. Iakob Philipp Fallmerayer, membru al Dietei de la Frankfurt a/M în 1848, scria că rușii calculează masa opoziției, pe care vecinul ar fi în stare s-o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ruse. În ciuda lucidității sale, Troțki este exclus din comitetul central în noiembrie 1927, Racovski se supune. Istrati clamează, într-un text radical publicat în 1929 (Spre o altă flacără), deznădăjduita birocratizare a revoluției: speranțele sînt moarte. Istrati trece în tabăra învinșilor, "în Rusia, notează acesta, unii au mîinile goale, alții au Siberia". Istrati este la capătul dezgustului cînd declară în 1929: "Din speranțele pe care le-am nutrit o întreagă viață de mizerie n-a mai rămas nimic. Nimic, sînt o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lor personale. Desfigurat în urma unei răni la față, Comșa înțelege violența afirmațiilor revoluționare a camarazilor săi, vechi combatanți care se cred înșelați de ordinea burgheză restaurată în 1919, însă nu poate să fie de acord cu hotărîrea lor de justițiari învinși. Luciditatea îl conduce pe erou la sinucidere. Din romanele lui Rebreanu și Petrescu se desprinde imaginea, care se va impune, a unui contrast dezarticulat între front și momentele de lux și de plăcere petrecute la București, la cafeneaua Capșa, pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și-o arogaseră. Noii veniți pun mîna pe moștenirea culturală, supunîndu-i și umilindu-i pe moștenitori. Istoria culturală a "ceaușismului" este istoria unei revanșe sociale foarte dure și consistă în a recupera, în profitul învingătorilor revoluției, memoria și pe urmașii învinșilor. Soții Ceaușescu sînt autodidacți. Reușita lor presupune, în final, acapararea a ceea ce a dat forța și prestigiul elitelor române: cultura. Dialectica vechiului și noului este complexă. Omul nou român n-a inventat nimic: el este un produs al lui Stalin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
săi se vor trezi respinși și de conservatorii pe care credeau că-i stăpînesc, dar și de reformiștii pe care îi decepționează. Generația care a fost chemată să construiască România nouă în 1950 și după aceea este o generație de învinși: democrații au pierdut în 1938-1944, partizanii unui regim pronazist au pierdut în 1944. Învingătorii erau minoritari. Reîntîlnirile cu națiunea au fost un fel de a se pune de acord asupra modalităților competiției. Această competiție are importanță în relațiile cu sovieticii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vinde germanii pentru vreo zece mii de mărci "pe cap de emigrant". Voința de a pleca se explică prin atracția unui Vest prosper, R.F.G., și prin greutatea unei memorii apăsătoare a germanilor din România: ei au fost tratați după război ca învinși, deportați în lagăre de muncă sovietice după 1945, deportați din Banat spre Bărăgan în anii colectivizării. Populația germană din România, pe care recensămîntul din 1977 o stabilește la 358.732 cetățeni, va fi evaluată la 74.000 în 1991. Partidul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
91 Jurnalul unei învieri ratate / 94 Labirintul Joyce / 97 Spre est, către Centru / 100 Elegie pentru freaks & aliens / 103 Etica suedeză / 106 Love, Virginia / 109 Zuckerman over & out / 112 Derivă în trei acte / 115 Recviem pentru un necunoscut / 118 Farmecul învinșilor / 121 Însingurare / 124 Un anotimp în infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și extravagant / 130 Elaborări Ochiul străin / 135 Gentlemen's agreement / 140 Toamna senină a doamnei Ralian / 146 10 ore cu Mircea Ivănescu / 149 Arhetip și monstru / 155
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sunt însemnate prin inscripția "f.n". sau "b.n". - femeie necunoscută, bărbat necunoscut. Soldatul necunoscut și anonimul strivit de istorie rămân de fapt singurii a căror poveste încă merită să fie scrisă. "Dilemateca", anul V, nr. 52, septembrie 2010 Farmecul învinșilor Tennessee Williams este, fără îndoială, unul dintre cei mai remarcabili dramaturgi americani, consistența operei sale reflectându-se și într-o biografie fulminantă și excesivă. Patru dintre piesele sale de succes - Un tramvai numit Dorință, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperișul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
noastre, ale kinetoterapeuților. În exercițiile izokinetice se întâlnesc cele două forme de bază ale contracțiilor musculare: inițial izometrice, iar apoi izotonice. În prima fază, când i se solicită pacientului să inițieze mișcarea, acesta încearcă să deplaseze segmentul; dar rezistența de învins fiind prea mare, nu are forța necesară pentru a efectua mișcarea solicitată, deși efortul muscular există, dar în limite ce nu sunt în măsură să depășească stadiul izometric. În această situație, intervenția KT constă în mobilizarea segmentului până la nivelul la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
zis, poate lua decizii de optimizare, de ameliorare sau schimbarea direcției demersului de rezolvare a conflictului. Evaluarea - și în acest caz - nu este altceva decât raportarea rezultatelor - schimbărilor în personalitate - la scop (obiective), în cazul nostru la rezolvarea conflictului fără învinși, cu câștig reciproc, adică este un raport scop-efect. Ca esență a celor de mai înainte - prin analogie - putem stabili anumite concluzii despre calitatea procesului de rezolvare a conflictului, despre participanții în conflict cu calitățile lor morale și psihice, motivația lor
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei condiții umane, sociale și spirituale pe care aroganța cuceritorilor și supușenia celor învinși au sufocat-o, el ne poartă în miezul filosofiei și istoriei lui Campanella cu ușurință, știind să expună pe înțelesul tuturor gândirea lui Tommaso fără s-o deformeze, fără s-o mutileze, transfigurând-o în narațiune captivantă. Scrie limpede, esențial
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau de control, tabele de afișaj, exprimare în alt limbaj, descriere a problemei din diverse unghiuri de vedere, inventare de scenarii, căutare a celui mai adecvat titlu, căutare a unor însușiri comune, joc de rol, meditație, includere de restricții de învins, pe baza unor cuvinte-stimul, alcătuire de tabele asociative, matrice de descoperire, matrice de decizie, proiect de acțiune în variante, metoda "statului în cap", contraargumentare, schimbarea modelului, introducere a problemei în context nou, procedee de reinterpretare sau recombinare. În același experiment
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
se opun hegemoniei și care apără viziunile unei ordini sociale mai drepte. Parțial, acesta este un argument despre cum putem înțelege structura politicii mondiale; în parte, este o dezbatere despre modul în care această structură dă naștere la "învingători" și "învinși". În anii 1960 și 1970, unele abordări marxiste au înlocuit umanismul din scrierile timpurii ale lui Marx cu o analiză structurală seacă, ce a pierdut din vedere problemele etice care sunt miza politicii. Cu toate acestea, marxismul și-a intrat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În alții ceea ce ascundem de noi Înșine.” (Vauvenargues) Adevărul poate fi defăimat, dar niciodată nu va fi făcut de rușine. (Aceasta pentru că, exprimând prin natura lui dreptatea, adevărul nu cunoaște jumătățile de măsură.) „În cetatea dreptății tale poți fi ucis; Învins Însă, nu.” (N. Iorga) Acela e adevărul, care e spus de toată lumea. Într-un alt proverb se afirmă: „Ceea ce toată lumea spune trebuie să fie adevărat”. Într-adevăr, ajunge să fie spus și crezut de toată lumea numai acel lucru sau fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai amenințător, dar și catastrofal prin cruzimea lui, astfel că anticipările lor pesimiste le paralizează orice inițiativă.) Teama ascunde adevărul. (În schimb, o conștiință nepătată, care nu are nimic de ascuns, are Întregul curaj al descoperirii adevărului.) „Cine se dă Învins fricii care-l cuprinde se pierde În bezna sărăcită de gânduri.” (Alain) Cine nu intră În apă nu-nvață să-noate. (Obstacolele, dificultățile nu le poate depăși decât cel care a fost pregătit să le Înfrunte: „Fricosul e pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de judecată. Μ De obicei, se vorbește foarte mult sau exclusiv despre Învingători, dar despre Înfrânți deloc sau foarte puțin, deși - așa cum foarte frumos spunea Constantin Noica - „Înfrânții Își educă Învingătorii”. Într-adevăr, gloria Învingătorului n-ar fi existat dacă Învinsul n-ar fi avut valoare. Μ Fiecare om - exceptându-i, desigur, pe cei aparținând unor categorii ale psihopatologicului - este o promisiune, deoarece fiecare poartă În sine un potențial de devenire, de evoluție prin sine, prin propria voință de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]