9,251 matches
-
s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid geamul, trimit copilul la mama și se așază la masa lor de lucru: din cețurile imaginației se limpezește cetatea Buda, spre care Dunărea se-ndreaptă ca un șarpe uriaș, leneș, purtând cu ea corabia grecului Georgios. Episodul 227 LIPSA DE CULTURĂ DUCE LA ANALFABETISM — Domnilor - spuse comandantul turc către Metodiu și căpitanul Georgios - ne apropiem de ținta călătoriei noastre. Cât ne costă jupâne, ce-am consumatără acilea? — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drumul? îl întrebă. — La perfecție, stăpâne, îl asigură negrul. — Vei avea grijă de Aisha? — Voi avea grijă, stăpâne. Dacă n-o vei face, gri-gri-ul, spiritul cel rău al deșertului, te va urmări chiar de te vei ascunde în gură de șarpe. — Știu, stăpâne. — În cazul ăsta, noi, familia Sayah, îți încredințăm ceea ce avem mai de preț, și să te ferească Allah dacă în zece zile nu vă întoarceți teferi. Porniră așadar la drum, cu aceleași șase cămile, și Laila, văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în așteptarea vreunei gazele, antilope sau a vreunui struț care poate nici măcar nu aveau să apară. Nu avea importanță cât timp trebuia să stea sub acel soare arzător. Nu contau nici căldura, setea, scorpionii și șerpii. În acele momente, important era să se transforme în stană de piatră, să nu-și miște nici un mușchi, pentru ca ochii și auzul fin al viețuitoarelor acelor întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul să se apropie pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce-l îndemna să o urmeze, conștient fiind că în felul acesta s-ar abate spre miazăzi, și făcu tot posibilul ca acea stilizată umbră să înainteze oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie, totuși, diferite. Un șarpe cam de un metru lungime îi tăie calea și se pierdu îndată între dune. Se întrebă cum de putea trăi în asemenea loc și cu ce dracu’ se hrănea. Pământul era un loc foarte ciudat. Și acela era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte ciudat. Și acela era cel mai ciudat loc de pe pământ. Se întunecă și se opri să aștepte nerăbdător ca luna să lumineze suficient ca să poată continua să înainteze fără teama de a se abate din drum. Își aminti de șarpe și simți că-l trec fiorii gândindu-se ce s-ar întâmpla dacă l-ar mușca unul sau dacă l-ar înțepa un scorpion. Ar suferi cea mai lungă și groaznică agonie din câte și-ar putea imagina cineva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată la ce i-ar servi „centura neagră“ și atâta „karate“ dacă ar trebui să se înfrunte cu o haită formată din cele mai respingătoare animale, cu un șarpe ce se târește fără zgomot sau cu un minuscul scorpion. Căută o piatră mare, dar faptul c-o simțea în mână nu-l făcu să se liniștească, ci, mai curând, să-i crească temerile, pentru că își dădu seama în ce măsură devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În cele din urmă se lăsă să cadă la pământ scârbit și epuizat, legă un picior al animalului așa cum văzuse că obișnuiau să facă beduinii, închise ochii și adormi profund, fără să-i mai pese deloc de probabila prezență a șerpilor, hienelor sau scorpionilor. Sofisticatele parapante rectangulare, de culoare închisă, ce puteau lăsa un parașutist expert deasupra unei simple monede ce strălucea într-o pârloagă, alunecau străbătând întunericul nopții chiar în momentul în care luna dispăru și lumina ei rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și În stînga lui zero? Trebuie să parcurgem și să asimilăm totul - spațiul ne dictează forma și substanța și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mână. S-a apropiat de bătrân, i-a scos grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat Egon. Îl apuc cu stânga de cap ca să-i pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curte fiindcă nu prea aveai ce să faci, iar dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări ca pe ciment și să construiești diguri, lucru ușor de făcut, cu toată apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vârful capului. Pe gulerul puloverului se vedea o broșă de argint în care era montată o piatră mare, turcoaz. Deasupra broșei, abia se zărea gulerul unei cămăși brodate. Iar deasupra bluzei, ochii ei erau strălucitori și mărgelați, ca ai unui șarpe. —îmi pare rău, drăguțo, dar nu am putut să nu te aud bătând la ușă, a spus cu o voce dulce. M-am încruntat, încercând să par uimită. —Trebuia să-i aduc un catalog domnișoarei Jackson, cam pe la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mai urmau încă zece. Și după atenția cu care le tratase pe acestea două, procesul avea să fie unul îndelungat. Nu doar figurile erau lucrate excelent; pe toată suprafața coloanelor erau prezente modele, gratii pe care se cățărau animale ciudate, șerpi, flori. Stilul lui Lee era de obicei mai unghiular, mai puțin luxuriant decât ce aveam în față; statuile de pe coloane păreau de-a dreptul vii. Era o doză de romantism, nu numai în statui, ci și în modelul de pe coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
repede. Era o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nefericită care a clocit o dimineață și mai nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu mai vorbea cu mine nici măcar un cuvânt. Luni a fost și mai rău. Răul înainta cu mare repeziciune. Ca un șarpe pe mușchii corpului suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în vizită directorii de la bancă. În frunte cu șeful lor, erau zece persoane. O echipă kafkiană, cu părul tuns în același fel, costumele croite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât de adânci erau. Una după alta, grotele ne arătau tot ce se crease în lume cu o valoare spirituală incarnată într-o imagine sau un semn subtil păstrat în adâncul pământului. Un geniu misterios crease miturile despre Lupoaică, Bufniță, Șarpe, în același fel cu cele despre chipurile Sfinților, Fecioarei, chipul lui Hristos și Buddha, la fel culorile și lumina albă care ne-au urmărit până la sfârșitul călătoriei, când mi-am dat seama că trebuie să fac mai multe descinderi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ultimul în care mai poate ajunge cineva? Numai că cele mai înfricoșătoare momente par să nu fi venit încă pentru bietele suflete, de vreme ce umbre hidoase și alungite fără noimă se apropie de fiecare dintre noi, cei vinovați, împresurându-ne ca șerpii și aținându-ne calea. Cred că ar trebui să ia naiba, dacă se mai poate acum, scheleții ăștia aburinzi care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ele în liceul nostru, aproape că trebuia să mă întind pe scară și să-mi aplec capul mult înainte. De aceea nici n-am observat că pe palierul de deasupra mă aștepta, uitându-se la mine cu ochii lui de șarpe, directorul liceului, Richard Sebastianovici Kleiman, îmbrăcat totdeauna ca un cioclu. I-am zărit doar în ultimul moment picioarele care se ridicau în fața mea ca niște stâlpi. Am avut un recul, de parcă s-ar fi tras în mine fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de eu. Toți sunt pentru el „tu“ sau „ei“. Astfel, considerându-și eul ca profund uman, soțul meu nu pricepe că acest eu al lui este pur animal, că un asemenea eu poate fi acceptat doar dacă îl consideri un șarpe boa. Soțul meu nici măcar nu-și pune problema că diferența dintre eul animal și eul uman constă în faptul că pentru fiecare fiară a recunoaște un eu străin înseamnă a-și recunoaște înfrângerea datorată slăbiciunii corpului propriu, deci, neputinței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă. La biserică, protagonistul principal se zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie! Începeam să cred că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără rezultat, să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a lungul apei. Rădăcini groase se întindeau pe sol, ca niște șerpi uriași. Pășeau cu grijă printre ele, atenți la zonele friabile ce stăteau gata să se desprindă din mal. Ceva mai în față, la vreo sută de metri, o stâncă de mari dimensiuni era prăbușită de-a curmezișul albiei, barând cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]