198,887 matches
-
se ia în serios, imperios la nevoie, expansiv și exuberant." Studiase la Paris fonetica descriptivă și experimentală care era pe atunci o noutate. Al. Rosetti fusese membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses, unde se spune că plimbându-se prin grădina școlii împrejurul unui bazin cu pești roșii, îi amenința cu bastonul, strigând la ei: "Je suis le Roi Soleil". Mai târziu, fiind director la Editura Fundațiilor Regale, i-a publicat lui Al. Ciorănescu traducerea Stanțelor lui Moréas. Autorul povestește apoi cum
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
franceză. Visul său mai vechi era, spuneam, să se specializeze în literatura comparată. Îndrăgostit de literatura italiană (teza lui de doctorat va avea ca temă Ariosto și Franța) ar fi vrut să plece la Roma. Obține însă o bursă pentru Școala română de la Fontenay-aux-Roses, unde ajunge în 1934. Numita școală fusese înființată în 1922, lichidată și vândută în anii '50 de guvernul comunist. Se afla sub patronajul lui N. Iorga, care venea o dată pe an să-și țină conferințele la Sorbona
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
specializeze în literatura comparată. Îndrăgostit de literatura italiană (teza lui de doctorat va avea ca temă Ariosto și Franța) ar fi vrut să plece la Roma. Obține însă o bursă pentru Școala română de la Fontenay-aux-Roses, unde ajunge în 1934. Numita școală fusese înființată în 1922, lichidată și vândută în anii '50 de guvernul comunist. Se afla sub patronajul lui N. Iorga, care venea o dată pe an să-și țină conferințele la Sorbona, unde era invitat. Neobositul istoric lucra și în tren
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
e capitala Danemarcei, că țara are mărimea cutare, cu atâția și atâția locuitori; ba mai cunoștea și orașul Viborg și putea da pe de-a-ntregul seama de Skagerak, Kattegat etc. Cu adevărat, surprinzătoare cunoștințe la un băiat român dintr-o școală sătească, când îmi amintesc de toți italienii și francezii „cultivați" pe care i-am întâlnit, și ale căror cunoștințe geografice referitoare la țările scandinave se mărgineau la cețoasa impresie că Norvegia va fi fiind, cu siguranță, capitala Suediei, iar Copenhaga
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
erau cele ce mă dezamăgeau, spulberând ironic proiecția ideală a Universității din orizontul așteptărilor mele. De fapt, aș fi putut să mă consolez cu gândul că nici Academia lui Platon sau Liceul lui Aristotel nu fuseseră adăpostite în palate asemenea Școlii din Atena pe esplanada căreia stau cei doi filosofi în sublima frescă a lui Rafael. Îngustimea, atât de evidentă, a spațiilor de învățământ sibiene ca și mediocritatea rutinieră a desfășurării ceremonialului pedagogic din acele săli contraziceau însă mai puțin imaginea
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
decât eu singur. Pentru mine, unic auditor al seminarului său, profesorul Petranu a desfășurat odată panoplia erudiției sale, vorbindu-mi câteva ședințe de-a rândul despre degetul arătător înălțat al mâinii lui Platon, din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
aprindea în mine " poate printr-un straniu contrast " o adevărată lumină a spiritului. Din fragmentele disparate, laborios culese și enumerate de profesorul meu pozitivist, încercam reconstituirea acelui "templu al Filosofiei" (ca să folosesc o expresie a lui Marsilio Ficino), care e Școala din Atena a lui Rafael. Pentru mine, acel deget al lui Platon-Leonardo indica o cale " ascendentă credeam atunci " de la știința numerelor la muzică, de la muzică la armonia cosmică, de la aceasta la ordinea divină a ideilor. Capacitatea mea integratoare era, pe
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cerceta, de a citi și scrie, odată cu pierderea libertății, acolo în temnița comunistă am descoperit, în singurătatea celulară și apoi alături de alții, împreună cu alții, posibiltatea meditației, a reflecției, a comunicării, a învățării și predării. Nu era acolo un simulacru de școală, de universitate. Ne lipseau prea multe pentru a simula măcar viața universitară. Și, totuși, am regăsit acolo formele elementare, primitive ale spațiului universitar. Un spațiu a cărei îngustime, parcelare celulară, despuiere de orice mijloace îmi amintea acele conventicule ale înaltului
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
câte unui dascăl. N-aveam din partea autorităților ce ne țineau sub zăvoare nici-o licentia docendi, o autorizare de a preda, autorizare pe care Biserica medievală a dat-o cu aproape o mie de ani în urmă primelor nuclee universitare din școlile monastice ale Occidentului. Ne lipsea orice libertate de a cerceta, de a învăța, de a preda, acele libertăți și privilegii pe care le statua universităților bula pontificală Parens scientiarum în 1231. Paradoxul universului universitar se revela însă și în acea
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies sine linea, a înviat maxima latină rostind-o în forță. Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă la București, să scrii în fiecare zi, măcar
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
istoriei literare românești nu este deloc de neglijat. În primul rând o transmitere a pasiunii și lucrului responsabil asumat, chiar în sânul familiei: regretata Ioana Em. Petrescu, fiica profesorului Popovici și îngrijitoarea edițiilor tatălui, rămâne un nume de referință în școala eminescologică clujeană. Problema titaniană, circumscrierea cadrului, a "fabulei titaniene", cu tot instrumentarul aferent (revolta titaniană, timp-spațiu titaniene, stare de spirit titaniană, expresia titaniană), analiza mișcărilor de imagini și viziuni între variantele unor poeme, prin compararea acestora (Mortua est, Împărat și
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
să facă ocolul pământului, să intre, pe horn sau pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă și să lase, tiptil și pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor. În zilele când mergi la grădiniță sau la școală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezești cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonț, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschiși și cu
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
că nu stă deloc în banca ei de femeie? Ale dracu’, io le-aș pune botniță, e inadmisibil până unde s-a ajuns cu emanciparea asta. Cristina Dochianu: Ce e aia “emancipare”? Tudorel Butoi: E, haideți, domnișoară, că nu e școală ajutătoare aici! Către Ovidiu Garcea: Domne, ține-mă, că mă provoacă și mi-e să nu-i scap vreuna în botul ăla de iepuraș! Narcisa Tcaciuc (cântă): Iepuraș drăgălaș/ A fugit de pe imaș/ Și s-a dus acolo, sus/ Într-
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
Simona Tache Dacă da, vedeți că până pe 15 octombrie se mai fac înscrieri aici. O prietenă de-ale mele ( SIGUR e corect, nu mai deschideți discuții despre gramatică ) tocmai a absolvit această școală. Oana Livadariu o cheamă și uite ce poze frumoase face:
Sunteţi pasionaţi de fotografie? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21258_a_22583]
-
vreo trei: o babetă de la etajul III, care umple Scara de bârfe că cică Leni Crudea se îmbracă prea mulat și prea cu țâțele p-afară, o puștoaică de clasa a VIII-a care i-a zis unei colege, la școală, că premierul Moc e un bou, fiindcă i-a impozitat (de două ori!!) o colecție de surprize de ciungă și un polițist care a aruncat cu cascheta la el în apartament, într-o seară, pe parcursul unei sesiuni de înjurături la adresa
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
să vadă mă-sa și ta-su că îi minte și să mi ți-o ia la omor. Dacă nu se calmează și continuă să-și mai asmută colegii împotriva guvernului, am și un filmuleț cu ea fumând în curtea școlii. Cam asta e... Ca să înțelegeți cam ce fel de persoane mă contestă pe mine și pe cei cu care eu am ales să conduc Scara... Ce caractere odioase, ce mincinoși, ce manipulatori îmi pun mie la îndoială buna credință și
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
Păi, futu-vă-n boturile voastre de incompetenți și de impostori, după 20 de ani, voi încă vă mai întrebați care este cea mai bună soluție?????? După 20 de ani, aruncați pisica de la Primărie la Prefectură și de la Prefectură la Școala de Fete? După 20 de ani, municipalitatea încă se mai tăvălește pe jos că trebuie să investească în adăposturi? În 20 de ani nu ați reușit să-i faceți nici măcar să nu se mai împuieze???? Nici măcar asta??? Cred că Ceaușescu
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
pe care noi vă plătim, printre altele, și ca să rezolvați această problemă, nu vă gândiți că, într-o zi, exasperați de faptul că nu sunteți în stare să opriți niște maidanezi să se mai împuieze, o să ieșim noi din case, școli, grădinițe, creșe și corporații, și o să vă împiedicăm pe voi să vă mai împuiați? Vă riscați, cu nonșalanță, din ce în ce mai tare, la o sterilizare fără anestezie? Slavă Domnului, pentru voi nici n-ar trebui să investim în adăposturi, că aveți deja
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
Simona Tache Știți campania Școala de bani, da? Tocmai ce s-au anunțat câștigătorii concursului Buzunarul anului. Îi felicit pe toți și le urez să-și toace cu folos banii obținuți ca premiu. Bravo, băieți și fete, sunteți cei mai tari! Dacă țineți însă bine
Am câştigat bila de pe ASE! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21309_a_22634]
-
fiindcă copila nu învață absolut nimic și n-am cum să recuperez cu ea într-un an de zile ce n-a învățat în opt. Era blank, nu știu cum să vă zic, nu avusese vreodată creierul întinat de vreo lecție de la școală, nu știa nici măcar să scrie corect românește, n-am nici cea mai vagă idee cum ajunsese până în clasa a VIII-a. Cu celelalte două fetițe, munca mi-a fost încununată de succesuri, au luat fără probleme admiterea. Dacă tre’ să
Ce-am făcut cu primii bani câştigaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21301_a_22626]