2,545 matches
-
meu. Îmi doream să nu fi pus acea întrebare. Era mai simplu s-o consider pe Dawn un robot într-ale profesiei, decât s-o văd ca o ființă umană prinsă în capcana unei relații disfuncționale, de lungă durată, cu șefa ei cea abuzivă. Imediat după ce am închis ușa, am simțit că se rupe ceva în mine. Mi-am îngropat fața în mâini și mi-am dat drumul la plâns. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" Clopotul de sticlătc "Clopotul de sticlă" — Bellini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-ai văzut tatuajul? m-a întrebat Lulu. și-a ridicat bicepsul scheletic în dreptul ochilor mei. Pielea era acoperită de un tatuaj temporar care zicea Îmi Iubesc șefa. — L-am văzut pe un site al fanilor lui Springsteen 1 Trebuie să i-l arăt lui Viv. și cu asta, Lulu a plecat țopăind. De ce nu mai sesizasem niciodată până atunci cât de dusă cu capul era fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
completat cu un boa de puf, ciorapi de plasă și niște cizme înalte până peste genunchi, din lac negru. Punând totul cap la cap, se putea spune că era vorba de un ansamblu destul de tulburător atunci când îl vedeai expus pe șefa ta de vârstă mijlocie. Ce facem cu exactitate? a bolborosit Sonny. M-am uitat la Vivian. Rânjetul i s-a șters de pe față. — Ce vrei să spui? a mârâit ea cu un rictus. Petrecerea asta e fabuloasă! E un succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu cartea „îngrijește-ți singură părul“, scrisă de un stilist faimos, care acum venea o dată pe lună la birou, ca să-i aranjeze părul lui Vivian. Era clar că ghidul lui Rachel avea să-i ofere lui Vivian niște beneficii majore. șefa mea se apuca tot timpul de câte-o nouă dietă. Căuta mereu un plan de hrănire magic, care-i să-i corecteze dezechilibrul chimic și să-i subțieze șoldurile. Poate că publicarea cărții lui Rachel avea să-i permită lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-te... Mi-e teamă pentru tine. Am scos rapid exemplarul din Daily News pe care-l băgasem în geantă în drum spre serviciu și am răsfoit pân-am ajuns la rubrica lui Grove. În ultimele săptămâni, jurnalistul fusese pornit pe șefa mea. Se părea că fusese așezat lângă Vivian la o gală recentă a premiilor literare PEN - destul de aproape cât să poată trage cu urechea, ceea ce, de obicei, era destul ca să alimenteze sentimentul fascinației oripilate. Cu o săptămână în urmă, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu voce tare. — Ei, pe vremuri era o tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall - nu șefa mea. — Bună, dragule, am gângurit eu. — Salut, ursulețule! Ascultă, am vrut numai să te anunț c-o să vină Freddy să vă ia de la aeroport. și am rugat-o pe Svetlana să ne prepare cina pentru diseară. Pot să plec câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai bun futangiu cu care mi-am tras-o vreodată, a zis Vivian, cu un mârâit lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate c-ar trebui să ne vedem în trei. Ce zici? — Trebuie să mai răspund la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când îți pui în capul ăla afurisit să faci nu știu ce, cine trage ponoasele? Unde-i atunci tupeul de șefă? Cine te-a scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
datorie de onoare. Disciplina, cât mai multă disciplină“... dar nu putu evita sonorul ghidului. — Sunt conștiincioși, extrem de conștiincioși. Concentrați asupra lucrului, îndeplinind exact instrucțiunile. Punctuali, ducând la capăt ceea ce li se încredințează. Tocmai am avut cazul exemplar al unei tovarășe. Șefă de vreo 10 ani la un atelier mecanic, pe șantierul naval ÎNFRĂȚIREA. Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nea Gică Teodosiu receptase fără întârziere apelul trimis către tov Titi, o sunase imediat pe Liliana, de la depozitul special, fiica tovarășului Vlăduț, șeful serviciului special, cumnatul Smarandei, directoarea magazinului pentru persoane speciale, cu care se avea bine Teodosiu Ortansa, sora șefă la spitalul special. Codul funcționa. Într-adevăr, au stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și verific grila ca să văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc. Șefa echipajului e azi o nesuferită irascibilă pe nume Clarissa Snakely. Nu-mi place deloc de vrăjitoarea aia bătrână. Lucrează ca stewardesă de vreo sută de ani și detestă pe oricine e tânăr și drăguț. Din spate arată bine, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aranjeze cumva să fie dați afară noii recruți. Din fericire, scrie atât de multe rapoarte răutăcioase, încât nici unul din ele nu e luat în serios. Cu toate astea, nu-mi place că o să zbor până la Boston alături de ea. Snakely, fiind șefa, desigur că va zbura la clasa întâi, împreună cu un alt membru cu vechime. Și un biet amărât va trebui să lucreze cu amândoi. Și sper că n-o să fiu eu. Un singur lucru e mai rău decât să zbori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câți pasageri vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar ca să arătăm bine. Și știm toate procedura pe de rost. Dar când Snakely începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cred că mi-ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente informații, Emma. Deci, ai putere. Află despre ce e vorba - și dă-l În vileag. Să vadă și Jack Harper cine e șefa ! O să te ungă pe suflet chestia asta ! Îi privesc chipul hotărât și o secundă sunt cuprinsă de cea mai autentică și mai pură Încântare. O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă nevindecate, are parapon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să văd ce haine mi‑a mai adus. Femeia cu ochelari mă privește o clipă, apoi vine și îmi întinde mâna. — Christina Rowan, zice. Sunt șefa departamentului de asistență personalizată. — Bună ziua, spun, uitându‑mă la o cămașă Jill Stuart, bleu deschis. Sunt Becky Bloomwood. — Și, după accent, sunteti din Anglia, așa‑i? — Din Londra. Dar am să mă mut la New York! — A, da? Christina Rowan îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare lungi, cu Ben Bridges și un bărbat pe care îl știu, dar nu‑mi amintesc de unde. Cred că nu e nimic deplasat în asta. Ea e șefă aici cât Luke e plecat. Dar chiar trebuie să‑i ia biroul? Zău, nu putea să folosească o cameră de ședințe? — Îmi cer scuze că a trebuit să ne întâlnim aici, o aud spunând. Firește, data viitoare vin eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ideea e că sunt pe drumul pe care vreau să fiu. Da, sunt, zic și îi zâmbesc. Foarte încântată. Nu‑mi ia mult să‑i găsesc Lallei haine pentru cină. După ce pleacă, ținând strâns de lista cu pantofii posibili, Christina, șefa departamentului, intră și îmi zâmbește. — Ce faci? — Bine, zic. Foarte bine. Ceea ce e adevărat. Însă, chiar dacă n‑ar fi - chiar dacă aș avea cea mai oribilă zi din viața mea - nu i‑aș spune niciodată așa ceva Christinei. Îi sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
devenim prieteni. Prietenia se transformă rapid într-un parteneriat. El e probabil singura persoană din viața mea în care am avut încredere totală. După multe decenii, păstrătorul secretelor mele va decide să-mi facă un laț în jurul gâtului - atunci când devin șefa lui și sunt pe cale să mă urc pe tron, el îmi trage un glonț fatal pe la spate. Se află pe patul de moarte atunci. Cancer la colon în ultima fază. Și vrea să mă tragă în jos cu el. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]