12,339 matches
-
peste mine. Poate aș fi reușit să arunc cu mâna descărnată peste acel cineva. Asta i-ar speria de moarte. Am încercat să mă ridic și am respirat îndurerată. —Sam, Sam, ești teafără? Sam! —Aaaaa! am urlat în stare de șoc. Corpul peste care stăteam întinsă pe jumătate a sărit în sus. Mi-am întors capul și l-am văzut pe Nat în fața mea. Se întâmplase totul atât de repede și de violent, ca urmele pe care le lasă fulgerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fața mea și o spăla, bătând ușor pe haina de ploaie. Nat se ridicase în picioare, dându-mi mâna ca să mă pot ridica. Mă durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna în jurul umerilor mei ca să mă sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Chiar și în întuneric l-am văzut cum a albit. — Nu mai aveai răbdare, nu-i așa? am spus. Credeai că Nat nu face destule pentru tine. Amuzant, pentru că i-ai făcut destule la timpul tău. —Ești în stare de șoc, a spus tare. O să te vadă un doctor la secție, nu-i așa, inspectore? Polițistul din față a spus: —Desigur, domnule. „Așa e, aș putea să iau niște sedative, ziceam în gând, dar de ce nu îmi tai limba când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Violuri și Violență domestică. Sper că îți plac garoafele. S-a așezat. Era mijlocul nopții, dar el părea la patru ace ca întotdeauna. —îți iei costumele de la Burton? am spus cu chef de glumă. Cred că eram în stare de șoc. Nu a răspuns. —Domnișoară Jones, începu el. —Doamnă. Nu aveam ce să mai pierd. Apoi m-am mai relaxat. Am văzut că încerca să fie drăguț. —Dar îmi poți spune Sam. S-a uitat la mine intens. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dus imediat acolo, dar fusese prea târziu. A băut jumătate din whisky. — Restul e așa cum ți-am spus. Eram în stradă când l-am văzut căzând. Când mi-am dat seama că ai știut că am fost acolo, am avut șocul vieții mele. Nu mai știam ce să spun. De ce nu mi-ai spus ce se întâmpla? Până la urmă Nat a ucis-o pe femeia pe care o iubeai, chiar dacă a fost un fel de accident. De ce nu te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înseamnă a celebra o victorie care vine din puterea spiritului său și din măreția lui. Acesta este soțul meu, și e păcat că lucrurile s-au întors astfel, încât eu trebuie să rămân cu el. Nu i-ar fi stricat șocul pe care l-ar fi resimțit stupiditatea lui dacă ar fi aflat de trădarea mea, dacă ar fi știut că i-am preferat pe altcineva. Îți amintești, probabil, momentul când, arătându-ți apartamentul nostru, ne-am apropiat în final de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să mă urnesc, ba face mișcări smucite, și atunci mi-e greu să mă opresc: pe stradă, cu Mik, a fost greu să fac doar primii pași, apoi totul a început să se miște convulsiv; picioarele pășeau nebune, parcă sub șoc electric, iar iritarea mea surdă creștea demențial când se întâmpla să-mi apară în față vreun trecător; mi-era frică s-o iau la stânga sau la dreapta ca să nu-l răstorn pe trecător sau să nu cad eu însumi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un lichid exploziv foarte puternic dar totodată, extrem de instabil. La vremea aceea, nitroglicerina era considerată mult prea periculoasă pentru a fi folosită în practică datorită faptului că putea provoca explozii la variații mici de temperatură sau presiune. Cel mai mărunt șoc, declanșa deflagrația. Nobel era însă de altă părere, el dorea să o utilizeze în construcții și minerit. Animat de această idee, s-a apucat să lucreze la elaborarea unor metode prin care să controleze explozia nitroglicerinei. După trei ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de suportul ei de diatomit, condensând în picături la suprafața acestuia. Exact acest lucru se petrecuse cu batoanele aduse de Calistrat. Pe mâinile lui Cristian era nitroglicerină, o substanță extrem de instabilă care putea sări în aer, la cel mai mic șoc. Cu mișcări foarte ușoare, inspectorul își scoase din buzunar batista. Încet, evitând orice mișcare bruscă, o desfăcu după care își apăsă palmele pe ea, absorbind în pânză substanța uleioasă. Făcu câțiva pași mai departe de cutia de lemn și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici în noaptea care tocmai a trecut. Îmi amintesc de explozie și de bolovanii căzuți peste mine. Întrebam ce s-a întâmplat de am dormit atât de mult și, mai ales, de ce nu m-ai trezit? Erai în stare de șoc. Somnul era cel mai potrivit remediu pentru tine. Somnul? Eh, au mai fost niște leacuri din ierburi preparate de mine. Trebuia să dormi, ca să-și poată face efectul mai rapid. Glumești, nu-i așa? întrebă inspectorul. Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm lucrurile la rece! Nu-i totul pierdut, dimpotrivă, cred că putem să ne folosim de această situație și să întoarcem totul în favoarea noastră. Hotărât lucru, Vlad era în stare de șoc, se gândi Godunov. Grozăvia la care asistase îl afectase profund iar acum nu își mai dădea seama ce vorbește. Trebuia să-l lase în pace, fără îndoială că, după ce va trece ceva timp, își va reveni. Clătină din cap apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce i-a lovit. Cine i s-ar putea opune, cine ar fi în stare să o oprească? Basarabeanul visa cu ochii deschiși. Întrevăzuse potențialul bestiei și acum deja își făcea planuri cu ea. Nu era deloc în stare de șoc, așa cum crezuse Boris mai devreme, pur și simplu își făcea din nou planuri de îmbogățire. Ai înnebunit! îi scăpă lui Boris. Nicidecum. Pur și simplu, încerc să transform această nenorocire într-un avantaj pentru noi. Ia, spune, cât crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) „Întîlnirea celor două stele, a celor două făpturi“ nu este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În momentul În care privirile noastre se vor fi Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
firesc în această istorie a viitorului; se va vedea atunci că multe forțe contribuie deja la edificarea subterană a fundațiilor acestui viitor și că astăzi nu depinde decât de noi pentru ca, peste câteva decenii, el să devină realitatea acestei lumi. Șocul democratic La fel ca în zorii oricărei revoluții de importanță majoră, oamenii trebuie să-i aprecieze urgența, să-i numească actorii, să-i definească valorile și să-i imagineze instituțiile, înscriindu-și demersul între modestia existenței cotidiene și proporțiile uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru asta a fost aplaudat de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini, în fine, fără frâie, ca să spunem totul într-un cuvânt. Discursul asupra anunțatei catastrofe atinse punctul cel mai înalt al isteriei informative la vederea reședinței șefului guvernului, un mic palat burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe drum, domnule prim-ministru, dacă m-am întors am făcut-o numai ca să-mi iau rămas-bun. Ușa se deschise, se închise, două scaune rămaseră libere la masă. Și asta, hm, exclamă președintele republicii, încă nu ne reveniserăm din primul șoc și am încasat încă o palmă, Palmele sunt altă chestiune, domnule președinte, miniștri care intră și miniștri care ies se întâlnesc cel mai frecvent în viață, spuse prim-ministrul, în orice caz, dacă guvernul a intrat aici complet, complet va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prezentat și le-am aprobat, nu modifică, nu corectează, nu perfecționează, e doar altceva, care sper că va merita atenția tuturor, Spuneți, lăsați-vă de ocolișuri, mergeți direct la subiect, Ceea ce propun, domnule prim-ministru, este o acțiune rapidă, de șoc, cu elicoptere, Să nu-mi spuneți că vă gândiți să bombardați orașul, Da, domnule, mă gândesc să-l bombardez cu hârtii, Cu hârtii, Exact, domnule prim-ministru, cu hârtii, în primul rând, în ordinea importanței, ar fi o proclamație semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dintre cele mai puțin vândute se pot vedea aproape tot atâtea exemplare ca și din cele cu tiraj în mod obișnuit mai mare. Comisarului i se păru de bun augur, însă acestei senzații plăcute de speranță îi urmă imediat un șoc violent, titlurile din primele ziare din șir erau sinistre, neliniștitoare și toate în roșu intens, Asasina, Femeia Aceasta A Ucis, Altă Crimă A Femeii Suspecte, Un asasinat De Acum Patru Ani. În cealaltă extremă, ziarul unde fusese comisarul ieri întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost al lui Împotrivă, scrisul acela care era aici și care ne reamintea de ochii lui și de mișcările de gimnastică, în vreme ce el zăcea probabil - dar unde? -pe o saltea păduchioasă sau tremura de frig sub dușurile înghețate și sub șocurile electrice violacee. Primarul vorbise după ce deschisese ușa și arătase spre drapel, apoi își vârâse degetele lui ca niște cârnați în buzunarele pentru ceas ale vestei de mătase și făcuse pe importantul în tăcerea lui, aruncându-ne din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care prinsese luciu la coate și în genunchi. Fără să spună vreun cuvânt, ne-a introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de colțul trotuarului. Îmi amintesc că, în momentul șocului, m-am gândit la Clămence, și-mi amintesc că mă gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o anunțe că soțul ei tocmai avusese un accident. Îmi mai aduc aminte cum, în acea fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau pe străzi: îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care era vorba de mine. Fusese scrisă în seara faimoasei zile în care o văzusem pe costișă, privind în depărtare câmpia, parcă pentru a găsi acolo un sens al vieții ei. 4 iunie 1915. Dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și vede altfel decât ceilalți, învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]